Apariția unui al treilea membru în familie este, fără doar și poate, cea mai mare bucurie pe care un cuplu o poate trăi. Dincolo de emoția întâlnirii și valurile de sentimente de nedescris, apar liniștea și împlinirea supremă, umbrite, de cele mai multe ori, de apariția colților depresiei postpartum.
Depresia postanatală sau depresia postpartum (DPP) reprezintă tulburarea psihică întâlnită la majoritatea mamelor și a partenerilor lor, în perioada primelor luni de după naștere.
Privarea somnului, îngrijirea permanentă a puiului de om, frica față de responsabilitatea vieții acestuia, precum și alăptarea, reprezintă cercul vicios pe care fiecare femeie îl experimentează, fie că vorbim de o perioadă scurtă sau lungă de timp. Această etapă ar fi mult mai ușor de gestionat dacă în tot acest carusel de trăiri ar fi implicate atât personalul medical (care printr-un screening prenatal ar putea depista și monitoriza sau trata persoanele ce au tendința de a dezvolta acest tip de afecțiune), precum și familia sau partenerii de viață (care, prin empatie ar ajuta proaspăta mămică asigurându-i sprijinul moral și fizic în traversarea acestei perioade).
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Studiile de specialitate indică faptul că o diferență semnificativă în acest caz îl poate reprezenta flexibilitatea programului tatălui copilului, în zilele mai apăsătoare, când mama are nevoie de sprijin suplimentar, fie că vorbim de câteva ore sau chiar câteva zile. Cercetătorii Maya Rossin-Slater și Petra Persson (economiști Stanford), au studiat în amănunt legea suedeză din anul 2012 ce dă dreptul taților de a putea lua până la 30 zile de concediu în anul nașterii (dar după apariția pe lume a copilului), în timp ce mama este în concediu de îngrijire copil. Rezultatele studiului relevă faptul că în primele șase luni postpartum s-a înregistrat o scădere cu 26% a rețetelor prescrise cu antidepresive, comparativ cu femeile ce au născut înainte ca această lege să fie promulgată. Totodată, numărul spitalizărilor sau a vizitelor în cabinetele specialiștilor au scăzut cu 14%, în timp ce rețetele ce aveau prescrise antibiotice, au avut o diminuare cu 11%. Eșantionul a fost reprezentat de către părinți ce au avut primul lor copil în perioada 2008-2012, iar datele comparate au fost, cu predilecție, pe cei născuți în perioada octombrie 2011 – martie 2012, când părinții lor puteau aplica pentru concediu flexibil. Diferențele majore au fost sesizate, în special, la femeile cu un istoric medical mai complicat.
Dacă anterior Suedia pleda pentru ca mamele și tații să nu-și suprapună concediile (exceptând cele zece zile înainte sau după naștere), țări precum Norvegia și Canada susțin sudarea legăturii dintre tată și nou născut, precum și echitatea între sexe. Pe de altă parte, Statele Unite nu acordă concediu plătit, iar mortalitatea maternă americană a crescut cu 50% într-o generație, și, deși de-a lungul campaniilor electorale mai mulți candidați democrați americani au pledat pentru îmbunătățirea sănătății mintale materne și introducerea concediului maternal plătit, iar Ministerul Muncii a decretat că va revizui legea concediului pentru îngrijirea copilului, James Sherk (consilier al președintelui Trump) susține că elementele actului sunt împovărătoare și pot fi abuzate de către părinții angajați.
Studille ne arată că inexistența unor persoane externe în coconul familial responsabilează cuplul în relația cu copilul lor, dar poate avea un efect negativ asupra sănătății psihice a mamei, care, în al patrulea trimestru (perioada imediată după naștere sau perioada lăuziei), nu funcționează în parametri normali nici fizic, dar nici emoțional, de aceea prezența partenerului este esențială pentru degrevarea stresului matern la care se adaugă celor menționate anterior, atât presiunea societală și familială, cât și presiunea interioară (când se privește în oglindă și observă că nu și-a recăpătat formele inițiale, sau nu se mai găsește suficient de atrăgătoare, detalii ce formează un puzzle periculos în situația dată).
Suedia se numără, astfel, printre cele mai generoase state, oferind proaspeților părinți șaisprezece luni de concediu, în timp ce Connecticut a adoptat un proiect de lege prin care alocă concediului de îngriire între patru și doisprezece săptămâni. Studiul arată că, de fapt, nu contează numărul de zile sau luni, ci, mai degrabă existența flexibilității celuilalt, gata de a oferi sprijin oricând este nevoie în acest segment incluzând și bunicii sau orice alt adult ce poate fi un real ajutor în creșterea copilului. Emily Oster (economist al Universității Brown și autoare a lucrării „Cribsheet“), subliniază rolul ambilor părinți la început de drum parental. Lucrarea este o biblie a perioadei de graviditate, scrisă pe întâmplări și trăiri din timpul sarcinii.
„În secolul XXI nu mai este nicio noutate faptul că implicarea și mai ales disponibilitatea emoțională a tatălui are o influență majoră asupra dezvoltării și stării de bine a copilului. Tații îi pot influența pe copii în moduri care nu le sunt disponibile mamelor, în special când vine vorba despre relațiile cu semenii și performanțele academice. În calitate de psiholog clinician am observat că acei băieți care nu beneficiază de o prezență conștientă a tatălui au mai multe dificultăți în conturarea masculinității și dobândirea unei stări interioare de bine. Ceea ce-i face să învețe mai greu anumite lecții de viață și să se confrunte mai des cu momentele de zbucium relațional și școlar. Dar se pare că și fetele au o stimă de sine și încredere în reziliența personală mai solide atunci când tatăl le este alături. Mai mult decât atât, aceste fete cu tați implicați, își încep viața sexuală mai târziu, sunt mai puțin expuse riscului de a se implica în relații toxice și își pot alege parteneri de viață mai potriviți. Ceea ce m-a surprins în mod deosebit sunt rezultatele unui studiu de lungă durată care arată că acei copii care la vârsta de 5 ani aveau parte de un tată iubitor și înțelegător, la vârsta adultă aveau un nivel mai crescut de empatie și compasiune, ceea ce-i face să-și creeze relații sociale mai solide, despre care știm că sunt cel mai important predictor în anticiparea succesului și reușitei în viață. De calitate relațiilor noastre, depinde calitatea vieții noastre.“ – Gáspár György, psiholog clinician și psihoterapeut relațional, președinte al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Terapia suportivă și consilierea psihologică pot fi alternative ale tratării acestui tip de depresie, care poate dura chiar mai mult de un an, tehnicile de relaxare, precum și respirația conștientă fiind elemente-cheie la care femeile pot recurge în vederea parcurgerii acestei perioade mult mai blând și ajungându-se, într-un final, la liniște și împlinire. De asemenea, apelarea la tabieturile de dinaintea sarcinii poate reprezenta alte detalii semnificative în restabilirea confortului minim necesar. Soluțiile pot fi la îndemână oricând, important este ca deschiderea către ajutor să fie suficient de mare, precum sprijinul pe care o mamă îl poate avea la începutul drumului numit maternitate. Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă recomandăm bestseller-ul internațional „Parenting: cum să creștem copii inteligenți emoțional“.