Vorbim tare și răspicat despre relația indestructibilă dintre mamă și copil (cu precădere despre cea dintre mamă și fiică), dar foarte rar auzim povești autentice în care rolul tatălui în viața copilului ar fi unul de neînlocuit. Avem instituită Ziua Internațională a Mamei, însă punem accent prea puțin pe importanța definitorie a figurii paterne în dezvoltarea psihică a celor mici, limitând responsabilitatea tatălui (care este, în fapt, una care pune bazele emoționale ale adulților de mâine) la a fi stâlpul familiei, așadar cel care produce și se preocupă de latura materială, nicidecum cel care se ocupă de „banalități“, alături de copil (apreciind ca redundantă o astfel de atitudine). De altfel, stereotipurile plasează figura paternă într-o zonă lipsită de afecțiune, de emoție, mai degrabă rece, pragmatică, de „fier“ – după cum spune și dr. John Gottman, în cartea Parenting: cum să creștem copii inteligenți emoțional.
Se spune că tiparul tatălui este cel pe care fata îl va căuta la partenerii pe care îi va avea de-a lungul vieții, așadar mi-ar plăcea să văd mai mulți tați interesați de felul în care se comportă atât în sânul familiei, cât și în societate, pentru ca exemplul lor să fie unul pe care fiicele lor să-l caute la maturitate.
Acesta este cazul lui Michael Gardner, fondatorul Daddy Dressed Me, o campanie de socializare care îi încurajează pe tați să-și ajute fiicele să-și cultive stima de sine și încrederea cu ajutorul modei. Astfel, potrivit site-ului today.com, încă de când fiica sa, Ava, avea doar trei ani, Gardner a devenit croitor autodidact, realizând, până în prezent, peste două sute de ținute adunate cu grijă sub „umbrela“ contului de Instagram @daddydressedmebymg.
Din păcate, Gardner nu s-a bucurat, copil fiind, de prezența activă a tatălui său, dar a vrut să arate că „poți fi un tată grozav fără să-l fi avut pe al tău“. Totodată, a vrut să împărtășească și dragostea sa pentru Ava, precum și pasiunea pe care o are pentru a crea lucruri de la zero.
Și-ar dori să fie o inspirație și pentru alți tați care vor să devină o versiune mai bună pentru copiii lor, chiar dacă nici aceștia, la rândul lor, nu s-au bucurat de același tratament din partea părinților lor.
℗PUBLICITATE
Gardner recunoaște că, inițial, i-ar fi plăcut să aibă un băiat, însă divinitatea a avut alte planuri cu el. I-a trimis-o în dar pe Ava pentru a-i schimba perspectiva asupra vieții și pentru a-i umple tot golul pe care l-a acumulat de-a lungul existenței sale. Nu numai că îi creează tot felul de ținute (pe care le și asortează cu ale sale), dar este și hairstilistul, și manichiuristul, și pedichiuristul Avei. Își dorește să dezvolte o legătură puternică cu fiica lui care să dăinuie în timp, să creeze momente de neuitat împreună (atât în viața reală, cât și în mediile sociale) și, în același timp, să-i cultive stima de sine și încrederea în forțele proprii, la cel mai înalt nivel posibil.
Nu există o fișă a postului pentru meseria de părinte, însă dragostea și dorința de a crea o echipă alături de copil pot face ca stângăciile adulților să pălească și, de fapt, să scoată în evidență tot ce este mai frumos în ei.
Implicarea, comunicarea și încrederea sunt elemente ce pun bazele unei relații și, oricât ne-am găsi scuze că trăim în secolul vitezei și că nu mai avem timp să investim în ele, de fapt este nevoie doar de un strop de voință și de dorință pentru ca magia să se producă.
Vulnerabilitatea nu este un atribut specific genului feminin, ci este recognoscibil la ambele sexe, cu amendamentul că este eminamente necesar să ne dăm jos măștile societale și să ne deschidem în fața celor mici, activând, concomitent, copilul interior.
Și acum, lăsând teoria deoparte, tu îți amintești când ai făcut ultima oară echipă cu copilul tău?
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
