Skip to content

Bună dimineața, dragilor!

Revin cu un detaliu legat de petrecerea de vineri seară: după cum știți, s-a tot discutat la birou să facem o petrecere cu tematică all white sau Hawaiian party, etc.

Până la urmă, ne-am decis la black and white party. Așadar – dacă aveți pe acasă ținute care se încadrează în acest tipar, nu va sfiiți să le puneți în bagaj.

Let’s see a chess table. From HR, with love“.

Mă numesc Raluca și lucrez în corporație de aproape 10 ani. Sunt fluentă în corporateză și am ajuns să cunosc lumea asta inside & out. Deseori mă gândesc la oamenii care nu activează în corporații ca la „încuiații“ din Harry Potter. Adică oamenii care nu fac small talk dimineața la cafeluță și care nu au dansat niciodată dansul pinguinului la parterul unei cabane luminate obscur, în creierii munților. Norocoșii…

Dar azi nu e despre corporație. Astăzi va propun o discuție despre filmul românesc și despre fenomenul creat de Teambuilding. Din declarațiile co-regizorului Alex Coteț, este bine cunoscut faptul că filmul a targetat publicul corporatist: „Ne trebuiau 300.000 de oameni cu un interes comun. Am adunat povești de când lucram în birourile Satanei, unde erau acești oameni, tastând 12h pe zi“.

Povestea filmului

Pelicula este o comedie despre viața în corporație, despre provocările unei cariere și ale consolidării unei echipe. Filmul, o satiră a vieții corporatiste, dezvăluie evenimentele unui team building, în care corporatiștii se dezlănțuie, arătându-și latura umană. În rolurile principale îi găsim pe: Matei Dima, Cosmin Nedelcu, Șerban Pavlu, Anca Dinicu, Adrian Nicolae.

Dintre oamenii care au lucrat la film (o producție Vidra Productions), îi amintim pe Cosmin Nedelcu, producător-asociat și regizor, alături de Matei Dima, dar și pe Alex Coteț, care este co-regizor și scriitor.

Puțini știu că în loc de proba de paintball, plasată la finalul filmului, în planul inițial era vorba de bubble football, însă pentru a evita posibile accidentări, s-a mers pe ideea de paintball. Scena alfabetului a fost trasă în timp ce se apropia furtuna. Dacă te uiți atent, în fundal se pot observa fulgere. Iar băieții din echipa ardelenilor făceau exerciții și jogging în fiecare dimineață, înainte de filmări sau în zilele de pauză.

În ultima zi de filmare, Matei Dima a avut o urgență în familie, astfel că a fost înlocuit de Cristi Pulhac pentru scena în care bucureștenii câștigă Cupa Veseliei.

℗PUBLICITATE



Este important de menționat faptul că distribuția este formată, în majoritate, din actori care au finalizat Facultatea de Teatru și Film.

De asemenea, niciun actor nu a consumat alcool sau substanțe ilegale în timpul filmărilor.

Dintre citatele reprezentative ale scenariului, aș dori să evidențiez câteva aspecte care poate că nuanțează ceva din esența mentalului românesc.

  • Emil: „Nu uitați, nu e important să câștigăm, important e să piardă și ceilalți“.
  • Horia Brenciu (către Emil): „Ca român, tu nu dormi mai bine noaptea, când știi că nu se poate?“
  • Dl Oprea (către Nicoleta):

„– Nico, ai copii?
– Am.
– Rate ai?
– Oho, vai de viața mea!
– Și? Ești supărată?
– Nu. Decât dacă îmi spuneți să fiu“.

În emisiune la Europa FM, Cosmin Nedelcu a declarat: „Scopul nostru nu a fost acela de a deranja. Scopul nostru a fost să facem un produs la care să râdem și noi (n.r. comedianții). E genul nostru de umor și am vrut să îl aducem în fața oamenilor“.

Ne place sau nu ne place

Teambuilding a reprezentat noul în industria filmului românesc, producând astfel o scindare între urmăritori. Pe de-o parte, sunt cei care susțin eforturile reale ale celor implicați, prin investiția banilor privați direct în industrie. Aceștia sunt, de regulă, printre primii care au vizionat filmul, într-o sală de cinema. N-au mers la film în inspecție, cu așteptări. Pe de altă parte, sunt cei care au preferat să vizioneze filmul din confortul propriei case, odată cu intrarea acestuia pe Netflix.

Cei din urmă sunt cei ale căror opinii au răsunat cel mai tare pe rețelele de socializare. Unele neavizate, multe dintre ele nesolicitate. Bineînțeles, plecând de la de gustibus non est disputandum, putem înțelege anumite disatisfacții, cum ar fi că înjurăturile pot fi un pic prea buruienoase pentru unii, dar acestea nu sunt puse acolo decât pentru a oglindi realitatea și dinamica zilelor noastre. Reacțiile dintre cele mai dezechilibrate, cele mai multe îndreptate către echipa de producție, nu reprezintă decât un simptom pe care ar fi indicat să îl explorăm ca societate și să ni-l analizăm individual, fiecare după cum consideră.

Există „Îmi place“ sau „Nu îmi place“ și este perfect în regulă să ne exprimăm și să fim de acord că nu suntem de acord. Există „L-am văzut și nu mi-a plăcut“, fără încrâncenare. E în regulă să nu ne placă aceleași filme, să nu râdem la același tip de umor, să nu iubim aceiași oameni, fără să jignim și fără să le creăm disconfort celor din jur.

În concluzie, dacă ne-a plăcut sau nu Teambuilding, asta rămâne o chestiune de gust. Dar nu pot să nu remarc faptul că, de când a apărut, n-am mai văzut abuzându-se de kind remindere prin mail-uri. La finalul zilei, ăsta-i un mare câștig pentru corporatiștii neadaptați de pretutindeni, lucru pentru care mă înclin.

Raluca Bălănică − Absolventă a facultății SNSPA, Specialist Compliance în domeniul asigurărilor. O etichetă mai aproape de mine ar fi: suflet între două vremuri sau om în căutarea autenticului și a unor forme de viață de mult apuse, în care compromisul nu poate exista.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0