skip to Main Content

Trăim într-o perpetuă schimbare. Cu repeziciune, constantele implicate în derularea activităților noastre curente devin variabile mereu îmbunătățite și adaptabile. Calculatoare din ce în ce mai performante, ceasuri care măsoară funcții ale organismului de care până mai ieri nu ne preocupam în mod activ, aparatură ce permite intervenții chirurgicale ce sfidează limitele posibilului (cel puțin actual), roboți casnici… și lista pare interminabilă.

Privind din prisma acestei fațete a progresului (fără a dezbate acum natura efectelor produse), devine absolut firească evoluția și adaptabilitatea mijloacelor și metodelor utilizate, inclusiv în procesul psihoterapeutic. Astfel, terapia prin Realitate Virtuală (VR) și-a conturat locul și rolul tot mai stabil într-o revoluție digitală cu ramificații și pe palierul sănătății mintale.

Viitorul e… acum!

Deși încă de actualitate pe anumite componente, imaginea unui dr. Freud ancorat în ore îndelungate de ședințe terapeutice a suferit modificări de-a lungul timpului. Și iată că am ajuns în faza în care beneficiarul serviciilor psihologice poate fi observat purtând un fel de cască formată din ochelari și căști audio, ansamblu ce permite vizualizarea unor imagini, concomitent cu proiecțiile auditive. Altfel spus, utilizatorul substituie realitatea cu un mediu virtual, însă răspunsurile cognitive și emoționale experimentate sunt similare celor care ar apărea într-un mediu real. Persoana are posibilitatea de a se deplasa prin mediul virtual, poate fi purtată prin medii cu potențial anxiogen ori prin zone relaxante, meditative, în scopul diminuării nivelului de stres.

Realitatea Virtuală constă într-un set de medii tridimensionale cu care persoana interacționează în timp real, care generează un sentiment de imersiune (simț al prezentului) similar cu cel al unei situații reale.

În context psihoterapeutic, VR ne permite atât să creăm/reproducem contexte relevante pentru intervenție, cât și să manipulăm anumite variabile, în scopul obținerii unui grad mai mare de control și adaptabilitate la nevoile clientului. Poate facilita anumite tehnici psihologice, cum ar fi expunerea, restructurarea cognitivă, desensibilizarea progresivă, relaxarea musculară ș.a.m.d.

Când merită luată în calcul VR ca opțiune terapeutică?

Cu toate că VR produce o iluzie a realității, iar beneficiarii știu acest lucru, creierul lor percepe imaginile și sunetele ca fiind reale, ceea ce facilitează aplicarea tehnicilor de expunere. Astfel, posibilitatea de a controla experiențele într-un mediu virtual, sub supravegherea unui terapeut, deschide o ușă de acces înspre crearea unor lumi virtuale relevante contextual, ce pot fi utilizate, de exemplu, pentru expunerea sistematică la stimuli cu caracter fobic.

La fel, VR permite utilizarea sa pentru intervenția terapeutică în cazuri de:

  • stres posttraumatic (PTSD);
  • tulburări de anxietate socială și generalizată;
  • fobii specifice (de exemplu: frica de zbor cu avionul, frica de înălțime, frica de a vorbi în public, frica de câini/insecte etc., frica de evaluare, claustrofobia etc);
  • tulburări obsesiv-compulsive, tulburări de alimentație, abuz de substanțe
  • tulburări cu deficit de atenție (hiperactivitate);
  • insomnie;
  • tulburări depresive și distimie;
  • managementul durerii;
  • dependențe, fobiei socială ori pentru antrenamentului abilităților sociale sau hipocondrie.

De exemplu, persoanele cu anorexie sau bulimie nervoasă își pot confrunta reprezentarea mentală a propriului corp (imaginea corporală distorsionată), gândurile iraționale ori anxietatea în siguranța realității virtuale.

℗PUBLICITATE



În ceea ce privește aplicarea VR la copii și adolescenți, ceea ce atrage este componența sa de gaming. Astfel, aceștia își pot confrunta temerile, fără a părăsi spațiul sigur al cabinetului, iar procesul terapeutic devine astfel mai atrăgător și conduce la creșterea gradului de implicare, implicit, modificarea comportamentului tinerilor subiecți.

Avantajele VR:

  • Control sporit al evenimentului, spre deosebire de expunerea în imaginar (de exemplu, terapeutul poate interveni asupra modului de configurare a contextului fobic: în terapia fobiei de zbor cu avionul, poate decide momentul zilei, condițiile meteo etc.);
  • Costuri reduse, comparativ cu cele aferente deplasării terapeutului în diferite locuri;
  • Accesibilitate crescută: uneori, expunerea directă este dificilă sau inaccesibilă, așa că modelele terapeutice clasice apelează la expunerea în imaginar, care depinde, însă, de capacitatea persoanei de a integra tehnica. Mai mult, VR permite configurații situaționale dificil de accesat ( furtuni, decolări etc.) sau chiar situații ce depășesc condițiile reale (un număr de decolări succesive);
  • Posibilitatea repetării de câte ori este necesar, respectiv, introducerea altor variabile sau evenimente, în funcție de tipul de tratament necesar;
  • Personalizarea intervenției, prin adaptarea acesteia la particularitatea fiecărei probleme;
  • Confidențialitate suplimentară, prin comparație cu expunerea în realitate;
  • Facilitează pregătirea și învățarea, deoarece persoana nu trebuie să aștepte derularea evenimentelor în viața reală, ci le poate crea și reproduce de câte ori dorește sau este nevoie;
  • Acceptarea intervenției cu mai multă ușurință, cum ar fi situațiile în care psihoterapia tradițională este respinsă;
  • Timp similar cu cel al unei ședințe de psihoterapie clasice: 50-60 minute total, din care maxim 30 minute de imersiune în mediul virtual, urmate de aproximativ 30 minute de lucru psihoterapeutic.

Validare științifică în România

Recent, în cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie Târgu Mureș, la inițiativa Departamentului de Consiliere, Orientare Profesională și Informare Studenți, a fost validat, în premieră, un nou protocol psihologic de tratament, care combină tehnici integrative de psihoterapie cognitiv-comportamentală cu intervenții asistate prin Realitate Virtuală, în tratamentul Tulburării de anxietate generalizată. Astfel, cercetătorii au comparat intervenția din cadrul unui protocol standard cognitiv-comportamental, combinat cu modelul multimodal și integrativ augmentat cu tehnologia Realitate Virtuală. Concluzia cercetării: „Ambele intervenții psihologice s-au dovedit eficiente în reducerea anxietății generalizate, pe partea de simptom, cu specificația că psihoterapia cognitiv-comportamentală standard a contribuit mai mult la scăderea proceselor disfuncționale“.

Articolul care detaliază aspectele amintite (Standard CBT versus integrative and multimodal CBT assisted by virtual-reality for generalized anxiety disorder) a fost publicat recent în unul dintre cele mai citate jurnale la nivel mondial în domeniu, Frontiers in Psychology, secțiunea Psychology for Clinical Settings.

Care sunt limitele VR?

Similar cu vizionarea unui film 3D într-un cinematograf, pot apărea ocazional dureri de cap, amețeli ușoare, vedere încețoșată sau alte efecte vizuale. Contextual, poate fi nevoie de recomandarea medicului curant privind accesarea unei astfel de forme de terapie în ceea ce privește anumite persoane cu boli cardiace sau psihice.

Discuție deschisă, în loc de concluzii

Indiferent de forma de terapie pe care o alegem, în baza aspectelor la care rezonăm, important este să apelăm la resurse care pot conduce către restabilirea stării de bine. Că am fost obișnuiți ca, mare parte din viața noastră, tehnologia să ocupe o pondere importantă, ori că rămânem în context tradițional, cert este că psihoterapia, la fel ca alte metodologii inovatoare, este deja înscrisă pe drumul progresului tehnologic. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să își caute și să își găsească locul în acest aflux informativ care ne caracterizează existența.

Lorena Dobra este psiholog clinician sub supervizare și psihoterapeut de familie în formare. Apreciază contextele dificile ca fiind reale oportunități pe care viața ni le oferă pentru a ne da prilejul de a experimenta, cu mult curaj, compasiune și iubire, propria vulnerabilitate.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0