O femeie bătrână din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băț, și le căra pe după gât. Un vas era perfect și tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. Un vas era crăpat și la sfârșitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, ajungea doar cu jumătate din cantitatea de apă.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas și jumătate de apă. Dar bietului vas crăpat îi era atât de rușine cu imperfecțiunea sa, și se simțea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit! După 2 ani de așa-zisă nereușită, dupa cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:
„Mă simt atât de rușinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă;“
Bătrâna a zâmbit și i-a spus:
℗PUBLICITATE
„Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am știut defectul tău și am plantat semințe de flori pe partea ta a potecii și în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori și decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost așa, n-ar mai exista aceste frumuseți care împrospătează casa.“
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însă crăpăturile și defectele ne fac viața împreună atât de interesantă și ne răsplătesc atât de mult! Trebuie să luăm fiecare persoană așa cum este și să căutăm ce este bun în ea.
Morala: Crăpătura vasului nu înseamnă sfârșitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit!
*Rezultatul testului efectuat este strict pentru divertisment și nu constituie niciun diagnostic sau constatare de specialitate. Răspunsul nu se bazează pe nicio dovadă validată științific.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
