Skip to content

Ai zice că plictiseala nu mai este nici pe departe un subiect de interes în prezent, cu tot tumultul activităților și sarcinilor zilnice din viața noastră. Cu toate acestea, de câte ori am auzit în jur expresia „mă plictisesc“? Fie că a fost rostită de copilul nostru, de partener sau de un prieten, chiar și în situații în care aceștia nu erau singuri în încăpere sau erau deja prinși într-o anumită activitate.

Plictiseala este definită ca o „stare mentală și emoțională negativă, în decursul căreia individul resimte lipsa dorinței de acțiune, dar și senzația subiectivă că trecerea timpului are loc cu dificultate; una dintre cauzele plictiselii o constituie monotonia și faptul că persoana respectivă nu găsește sau nu are posibilitatea efectuării unei activități în care să se implice cu o anumită motivație sau cu pasiune“. Lev Tolstoi definea plictiseala ca fiind „dorința de a avea dorințe“, în vreme ce Marie Josephine de Suin de Beausacq spunea despre plictiseală că reprezintă de fapt „frica de sine“, iar Blaise Pascal spunea în cartea Cugetări că „toată viaţa noastră se desfăşoară în acest fel: căutăm odihna luptându-ne împotriva anumitor obstacole şi, de îndată ce le depăşim, odihna se doveşte a fi intolerabilă din cauza plictiselii pe care o produce“.

Ce se poate afla, de fapt, în spatele plictiselii?

• Sentimentul frustrant de trecere „aiurea“ a timpului, fără să fi făcut ceva din „ce trebuia“, ceva „util“, ceva „important“. Uneori, plictiseala poate reprezenta ieșirea din starea de activare constantă, ieșirea de sub presiunea lui „trebuie“, oportunitatea de a ne reechilibra și recalibra, o pauză binemeritată. Învață să profiți de aceste momente, fără să te simți vinovat că „pierzi timpul“. Uneori, avem nevoie să mai încetinim ritmul și să trăim clipa, cu orice-ar aduce ea. Orice moment care te face mai atent la „tine“ și la „trăirile tale“ este valoros!

 Mascarea unor emoții pe care nu vrem să le recunoaștem, motiv pentru care le transformăm în plictiseală. Poate că ne simțim triști în legătură cu anumite evenimente din viața noastră, care ne-au adus durere și, nerecunoscându-le (atât față de noi, cât și în fața persoanelor apropiate), le ascundem în spatele plictiselii. Poate că simțim anxietate la gândul că vacanța se va termina sau la ideea că vom începe un job nou, un proiect nou și, atunci, alegem să rămânem în acea stare de inactivitate, de plictiseală, să mai prelungim puțin confortul resimțit până atunci, să mai păstrăm starea de latență.

• Rutina și familiarizarea cu sarcinile zilnice, care ajung să nu mai însemne o provocare, să nu ne mai solicite resursele cognitive și emoționale. Acest fenomen adaptativ poate aduce, uneori, schimbări majore în stilul de viață al unei persoane (schimbarea domiciliului ori a jobului) sau poate conduce chiar și la identificarea unui substitut (ceva care sa dea din nou intensitate existenței noastre: timp petrecut în exces pe platformele de socializare, consum crescut de alcool sau de mâncare etc.).

℗PUBLICITATE



Oricare ar fi cauzele, plictiseala face parte din viața noastră și cu toții trecem prin astfel de momente de monotonie, sau „vid mental“. Atunci, este bine să ne adresăm câteva întrebări și să investigăm mai în profunzime următoarele aspecte: Ce se întâmplă cu noi? Încercăm să ne protejăm de ceva? Încercăm să fugim de ceva? Trebuie să fim foarte atenți totuși, ca să nu confundăm plictiseala cu depresia. „Depresia include stări de tristeţe şi lipsa de interes pentru un număr mare de activităţi. În schimb, plictiseala este caracterizată de lipsa de interes şi poate exista independent de tristeţe.“ În cazul în care plictiseala se manifestă pentru un timp îndelungat și este asociată cu stări de tristețe și gânduri negative, specialiștii recomandă consultarea unui specialist în domeniu (psihoterapeut).

Cu toate acestea, studii efectuate de-a lungul timpului susțin că „în starea de plictiseală, creativitatea se poate manifesta în voie“ și că „plictiseala este o șansă pentru a contempla lumea, împiedicând trecerea grăbită prin ea“. Important este să conștientizăm că plictiseala e o stare de moment, care poate avea valențe diferite, în funcție de încărcătura din spatele acesteia. Multe dintre soluțiile care duc la ieșirea din plictiseală încep cu disciplina de a face lucruri pentru care nu simțiți dorința să le faceți: exerciții care presupun efort fizic (dans, alergare etc.), activități de grup (ieșiri cu prietenii, ateliere de lucru), activități care ne făceau plăcere cândva (scris, lectură, puzzle etc). Dacă niciuna dintre aceste variante nu funcționează, încercați să identificați ce se află, de fapt, în spatele plictiselii. Poate fi nevoia de o pauză sau poate fi o emoție de care încercați să fugiți.

Nu evitați plictiseala! S-ar putea să aflați informații valoroase despre voi.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, puteți urmări videoclipul de mai jos:

Psiholog şi psihoterapeut de familie, educator parental certificat și autorizat Circle of Security, cu o experienţă de mai bine de 10 ani în diverse arii ale Resurselor Umane în diferite companii multinaţionale. Psihoterapeut în formare în metoda Somatic Experiencing (Experiențierea Somatică), o metodă psiho-biologică eficientă pentru identificarea și rezolvarea traumelor. Voluntar în proiectul „Dăruieşte viaţă“, pentru susţinerea familiilor cu copii diagnosticaţi de cancer.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0