Skip to content

Am fost un copil timid, care nu se simțea în largul lui decât în preajma celor pe care îi cunoaștea cât de cât. Acest sentiment s-a menținut până în ziua de azi, doar că la un nivel ceva mai scăzut. Dorința de autocunoaștere și cărțile citite m-au ajutat să îmi mai înfrâng această timiditate. Cu siguranță că nu doar aceste lucruri m-au ajutat, ci și experiențele nu tocmai plăcute pe care le-am trăit tocmai din cauza timiditații.

Au fost momente când am pierdut lucruri importante pentru sufletul meu. Pe unele poate că încă le mai regret, însă mă consolez cu ideea că nimic nu-i întâmplător și că la timpul respectiv așa a fost mai bine. A fi etichetat ca fiind un om timid, nu aduce nimic bun timidului. Mulți au impresia că îl ajută să-și depășească timiditatea, impulsionându-l cu vorbe un pic răutăcioase. Doar că pentru timid orice vorbe spuse pe seama timidității lui nu fac altceva decât să-l rănească și să-l facă se se închidă și mai mult. De câte ori mi se spunea „tu nu zici nimic?“ simțeam cum mă blochez și mai tare. Am fost catalogată ca fiind neprietenoasă, singuratică, ba chiar arogantă. Doar cei ce au avut capacitatea și disponibilitatea de a pătrunde în sufletul meu au putut înțelege timiditatea mea.

Dacă vrei să ajuți cu ceva un om timid, dă-i timp și spațiu să se acomodeze.

Timiditatea ne face să credem că există părți din noi pe care nu este bine să le dezvăluim sub nicio formă, dar cu toate astea tânjim după dragoste și acceptare, cu defectele și slăbiciunile noastre cu tot. Timiditatea, de multe ori, ne răpește șansa unei intimități adevărate. Ne împiedică să fim noi înșine în fața celorlalți din teama de a fi respinși. Nu cred că moștenim timiditatea și nici că ne naștem timizi. Cred că, în funcție de temperament, suntem predispuși la timiditate.

℗PUBLICITATE



Există undeva un factor declanșator, o experiență care ne-a determinat să ne închidem în noi. Toți suntem timizi, în anumite situații. Fiecare dintre noi ne temem de eșec, de judecată, de respingere. Singura diferență este modul în care răspundem la toate aceste „provocări“. Unii trec mai ușor peste aceste momente, ei nu practică autocritica în exces și nu despică firul în patru. Alții însă sunt copleșiți de anxietate și nu mai pot să scoată niciun cuvânt.

Pentru a atenua timiditatea, conștientizează că nimeni nu este perfect. Acceptă posibilitatea de a fi respins și nu lua totul personal. Încercă să uiți de vină și de auto-judecare. Asta încerc și eu.

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0