Skip to content

Una dintre activitățile preferate ale adulților, când vine vorba despre plăcerile (ne)vinovate ale vieții, este flirtul la locul de muncă. Acesta este greu diferențiabil de o bună relație între colegi sau o amiciție care este spre binele profesiei și, desigur, al persoanelor implicate.

Este suficient să primești o apreciere la adresa ținutei tale, un zâmbet aruncat în treacăt, o privire îndrăzneață sau o atingere fină pe umăr, și mintea celor mai mulți dintre noi se întreabă: „Oare mă place? Flirtează cu mine sau doar vrea să ne susținem reciproc?“ Multora dintre adulții pe care-i cunosc le vine greu să recunoască linia fină care desparte comportamentul de flirt de o exprimare exagerată a simpatiei sau prieteniei. Desigur că am putea spune că totul ține de intenție și de sistemul de reguli care dictează comportamentele angajaților. Dar să nu uităm că, pentru unii oameni, flirtul este atât de natural, încât se manifestă inconștient, în timp ce pentru alții reprezintă o parte amuzantă a vieții de adult. De ce este amuzantă? Deoarece include atât de mult mister și incertitudine, încât nu poți să știi cu siguranță ce înseamnă.

Nu o dată și nu de două ori, mi-a fost dat, ca psihoterapeut, să aud cum oamenii se percep pe ei înșiși ca fiind structuri loiale și parteneri credincioși, care niciodată nu ar fi crezut că vor ajunge să flirteze. Dar, după cum bine știm, „niciodată să nu spui niciodată.

Un studiu din 2013, publicat de Psychology Today, ne prezintă faptul că, în medie, între 40 și 47% dintre angajați declară că au fost implicați în incidente amoroase la locul de muncă, în timp ce 20% dintre angajați se declară chiar deschiși față de ideea unei combinații reușite între afaceri și romantism.

Observând și discutând pe îndelete cu unii dintre pacienții mei despre manifestările de flirt la job, am ajuns la concluzia că există mai multe tipologii de comportamente verbale și nonverbale care ne pot duce cu gândul la exprimarea unei disponibilități față de o aventură în mediul profesional. Iar variabila principală este dată de felul cum ne raportăm la libertatea sexuală.

Astfel, dacă cineva se simte confortabil cu ideea sexului dincolo de granițele relației oficiale, va flirta într-un anumit fel. Iar dacă cineva nu-și permite conștient această deschidere sexuală, va flirta într-un alt fel. Și mai există un factor definitoriu — „Cum ne comportăm față de persoanele străine sau mai puțin cunoscute?“, sunt de părere experții unui laborator de cercetare de la Universitatea din Kansas.

Prin urmare, limbajul personal de flirt pare să se regăsească într-una dintre următoarele categorii: atingere, convingere, deschidere sufletească, discreție și distracție.

În mod evident, în prima categorie putem menționa acele comportamente de flirt care se bazează pe proximitatea fizică și care manifestă o mai mare libertate în planul atingerilor. În timp ce lucrați la un proiect comun și distanța fizică dintre voi este tot mai mică, te trezești că oferi sau primești, în „dar“, atingeri pur întâmplătoare, care aparent te surprind, iar apoi te întrebi dacă ele înseamnă ceva sau chiar au fost „din greșeală”? Aici se pare că există și diferențe în funcție de gen: femeile, care preferă atingerile ca mijloc de comunicare, par efectiv să fie mai expresive corporal și să folosească mișcările aprobatoare ale capului ca formă de comunicare; în timp ce bărbații care se regăsesc în această categorie sunt mult mai puțin vocali și fac mai rar complimente.

℗PUBLICITATE



Dacă ești genul de persoană care flirtează în mod natural, atunci cel mai probabil ai o viziune tradițională potrivit căreia convingerile deja formate îți spun că cel care începe dansul flirtului este de regulă bărbatul. Acestea sunt cazurile tipice în care bărbatului nu-i vine greu să se apropie în mod vizibil de trupul colegei sau cele în care femeia își tachinează în mod expresiv colegul, prin felul în care i se adresează.

Flirtul prin deschidere sufletească definește un interes clar exprimat de către unul dintre colegi și adesea atrage după sine speranța reciprocității. Totul începe cu o fină tatonare a disponibilității și apoi o tot mai mare deschidere psihologică și emoțională. În cazul acestor persoane, totul pare să înceapă cu o privire, care cel mai adesea descifrează feedbackul nonverbal al celuilalt.

Există și situațiile în care discreția este mai presus de orice act îndrăzneț, și persoanele în cauză sunt caracterizate de o răbdare tipică unei feline înțelepte; care aparent nu-și asumă faptul că sunt la „vânătoare“ și interacțiunea dintre ei și colegii respectivi este mai degrabă politicoasă și formală. Acestea par să fie comportamentele cel mai greu de recunoscut în materie de flirt, deoarece sunt colegii despre care doar intuiești că vor ceva; chiar și ei sunt conștienți că în interior simt o atracție fizică, dar nu vor risca să se apropie în mod evident, nu te vor tachina verbal și nici măcar nu-ți vor adresa prea multe întrebări.

Iar ultima categorie este cea a „jucătorilor“ care preferă distracția și seducția, fără a fi cu adevărat curioși să se implice într-o relație. Acesta este limbajul celor care au învățat că „puțin” flirt nu strică, ba chiar poate contribui la o mai rapidă atingere a obiectivelor profesionale. Este limbajul folosit de persoanele care nu vor cu adevărat să te cunoască, ci sunt mai degrabă motivați de intenția manipulării și a dobândirii de favoruri. Avem aici cazurile tipice ale bărbaților care pășesc cu pieptul înainte și ale femeilor cărora le strălucesc ochii în timp ce interacționează cu un coleg de sex opus.

Așadar, indiferent de cât suntem de conștienți de comportamentele noastre în materie de flirt, este de analizat cât de multă deschidere și disponibilitate le transmite colegilor, partenerilor de afaceri sau colaboratorilor. De asemenea, dacă ești în postura celui „curtat“ și nu-ți sunt clare intențiile cuiva din mediu profesional, merită să observi cum se comportă această persoană cu ceilalți colegi ai tăi. Dacă Adam, la fiecare trecere, te atinge discret sau, în timpul ședințelor, nu te scapă din priviri și niciodată nu pare să fie la fel de deschis și față de celelalte femei din echipă, cel mai probabil flirtează cu tine.

Ba mai mult, o bună parte dintre experții în flirt și strategii de cuplaj modern au dus teoria și mai departe, ajungând la concluzia că un bărbat poate decodifica gesturile de flirt ale unei femei, atunci când aceasta își aranjează ținuta în timp ce discută cu el sau dacă în timpul conversației își atinge părul sau se joacă discret cu acesta.

Dacă este să analizăm puțin și rezultatele flirtului la job, desigur că majoritatea efectelor le putem grupa în două mari categorii. Din categoria plusurilor, evident că într-o primă fază putem remarca atmosfera absolut spectaculoasă care poate colora emoțional seceta dintr-un birou, transformând-o în cea mai luxuriantă locație – pentru o vreme. Ceea ce, de asemenea, îi va încuraja pe angajați să petreacă mai mult timp la muncă și să comunice mai eficient între ei. Faptul că angajații se percep atrăgători în ochii colegilor le poate crește nivelul stimei de sine și al încrederii în forțele proprii, ceea ce automat le va influența productivitatea și nivelul de lejeritate cu care vor trece peste provocările profesionale inerente. Nu mai vorbim de faptul că nu sunt deloc rare poveștile angajaților care, datorită unui flirt „eficient, au beneficiat de o mai bună dezvoltare profesională, de șansa participării la un curs sau chiar a unei promovări. Chiar dacă, în astfel de cazuri, putem spune că este vorba cu adevărat despre o artă — cum să flirtezi în așa fel încât să construiești, și nu să distrugi.

Dacă revenim la costurile complicațiilor amoroase la job, atunci primul factor negativ care trebuie luat în calcul este acela că mergem la serviciu pentru muncă, și nu pentru flirt. Iar timpul pentru care suntem plătiți ar trebui să fie destinat responsabilităților profesionale, și nu celor amoroase. De asemenea, adesea, granița dintre un flirt inocent și o intrigă de proporții nici nu este atât de evidentă și ar fi înțelept ca jocurile amoroase să nu se împletească prea strâns cu afacerile. În final, chiar dacă vorbim despre comportamente deloc rare în mediul ocupațional, când s-a descoperit o aventură, aceasta devine bârfa preferată a gurilor rele – și toată apa Dâmboviței nu te mai spală de rușine.

Articol publicat pe platforma Republica

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0