fbpx
skip to Main Content
Toată Lumea O Dă în Bară, Dar învățarea De A Rata Este O Abilitate Ce Are Nevoie De Practică

Toată lumea o dă în bară, dar învățarea de a rata este o abilitate ce are nevoie de practică

Eșecul sau nereușita într-o acțiune este scenariul negativ ce ne pândește la tot pasul, stă veșnic gata să sărbătorească cu o șampanie adâncirea noastră, iminentă, în anxietate. Suntem crescuți în spiritul perfecțiunii, am putea spune chiar că este antonimul acesteia, dacă judecăm după talerele balanței pe care sunt aranjate ambele, pe parcursul anilor de școală. Și de aici, ajungem să atribuim evenimentelor pe care le trăim, atât vina, cât și meritul nostru.

Nu ne este familiar ca fiind un lucru firesc și nici motivant, ci mai degrabă ca fiind o presiune de care fugim mai ceva ca la maraton, întâlnirea sau înfruntarea eșecului reprezentând maximul de curaj pe care îl putem avea. Și totuși, toată lumea eșuează, dar învățarea de a rata este o abilitate ce are nevoie de practică, pentru a o putea învinge.

Eșecul, substantiv neutru, ca gen, dar care se declină, cu precădere la feminin, mai precis, femeile, în cazul în care au un insucces, dau vina pe ele însele, în timp ce bărbații, aflați în aceleași situații, dau vina pe cauze externe, de unde tragem concluzia că femeile pot fi împiedicate să își asume riscuri, în viitor.

O abordare sănătoasă este considerată de către Carol Dweck (profesor de psihologie în cadrul Universității Stanford) aceea de a considera eșecul drept „o mentalitate fixă“ ce trebuie transformată și reconfigurată drept „o mentalitate de creștere“, un punct determinant care ne ambiționează și se prefigurează ca o oportunitate de a învăța. Cuantificarea posibilelor repercusiuni, printr-un set de întrebări la obiect, ar putea reconfigura traseul regizat odinioară, previzualizând următorul pas, în vederea remedierii și revenirii pe linia dreaptă.

Gândirea distorsionată, frica de a fi perceput într-un anumit fel, scenariile fataliste sunt ingredientele perfecte și foarte des întâlnite în ceea ce se numește afundarea totală, dar ceea ce trebuie menționat și subliniat, totodată, este că există modalități de a participa la acest „scenariu“ negativ. Printre acestea menționăm rememorarea momentelor în care am fost extrem de mândri de noi înșine, când am reușit să ne depășim limitele, sau revalidarea punctelor forte extrem de importante, a oportunităților ce vor urma să apară, iar, într-un final, să realizăm că suntem oameni, că suntem sortiți greșelii, voluntar sau involuntar, iar că momentul eșecului poate fi doar un punct de cotitură, o perioadă de perpeleală, care, la final, va culmina cu un răsărit și pe strada noastră, condiția minimă acceptată fiind acceptarea resorturilor interioare, capabile de a muta munții din loc.

℗PUBLICITATE


Teama de eșec ajunge la apogeul maxim în cazul discursurilor publice, când oglindirea se face cu sufletul la vedere și cu emoțiile de a fi plăcuți de majoritatea dintre aceia care ne ascultă, fără a lua în calcul factorul uman, publicul fiind, și el, cu trăiri și emoții de diverse intensități. Acceptarea celuilalt, toleranța, dar și o bună verificare a realității, ne pot fi de mare ajutor în distrugerea mitului cu care am crescut. Insuccesul nu trebuie considerat negativ, ci ca o formă de progres, de învățare, de adaptabilitate a vremurilor, dar și o formă de umanizare, deschiderea față de alți semeni de-ai noștri fiind eliberatoare. Inocularea copiilor, în special în perioada examenelor, că nu se vor descurca, poate pune serioase semne de întrebare asupra viitorului acelui copil, indiferent de drumul ales de acesta.

Încercarea și determinarea, depășirea fricilor și a anxietăților personale reprezintă un procedeu îndelung și greoi, care, de cele mai multe ori, poate fi realizat alături de un specialist în psihoterapie, credința jucând, de asemenea, un rol definitoriu. Indiferent de persoana aleasă către care alegem să ne deschidem, numai faptul că am conștientizat și că am fost deschiși în a cere ajutorul, înseamnă că suntem în curs de tratare a imperfecțiunii (nespecific omenesc).

Brené Brown (cercetătoare și profesor la Colegiul pentru Studii Sociale din cadrul Universității din Houston, autoare a bestsellerului „Curajul de a fi vulnerabil“, a bestsellerurilor „Darurile imperfecțiunii“, „Îndrăznește să conduci“, „Ridică-te din propria cenușă, mai puternic ca oricând“) este tributară curajului și consideră că, alături de compasiune și conexiune umană, oamenii pot schimba lumea. Mizează pe exteriorizarea gândurilor și a frustrărilor proprii (ca formă de progres și umanizare), dar și ca o reziliență pentru ceea ce destinul ne rezervă.

Viața nu trebuie văzută numai în alb sau negru, așa cum fricile și anxietățile noastre nu trebuie să ne ghideze viețile, ci conviețuirea cu acestea într-un mod respectabil, fără să ne invadeze gândurile și sufletele întru totul. Despre acest subiect vom afla mai multe în data de 26 octombrie, în București (Hotel Pullman), de la jurnalista Sanda Nicola, în cadrul conferinței #EpicTalk, care ne va spune mai multe despre acest love-hate al acestor emoții, precum și despre cum le-a gestionat și reușește să le țină în frâu, în prezent. Biletele se găsesc pe paginadepsihologie.ro

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută