fbpx
skip to Main Content
TOC – Temeri Persistente și Preocupări Nerezonabile

Maria are o nevoie excesivă ca lucrurile să fie făcute corect. Așa cum crede ea că este corect. Chiar dacă în unele situații este invidiată pentru perfectionismul de care dă dovadă, de cele mai multe ori acesta îi consumă resurse importante. Colegii o cunosc ca fiind conștiincioasă și devotată. La ea totul este bine planificat. Nu se abate niciodată de la valorile morale sau normele etice. Simte o frustrare enormă atunci când nu poate controla mediul fizic sau interpersonal. Este foarte atentă la vestimentație și cea mai mică scamă îi poate compromite toată ziua. Nu se poate concentra decât dacă toate obiectele de pe birou sunt fix așa cum le-a așezat ea, iar când cineva ia ceva de pe biroul ei este atentă ca la returnare să le curețe, să le dezinfecteze și să le așeze la locul lor. Acasă are debaraua plină de borcane și pungi goale, spune că nu se știe niciodată când îi pot folosi.

Devenim compulsivi în multe și diferite feluri: cheltuind prea mult, mâncând prea mult, muncind prea mult, planificând prea mult, făcându-ne prea multe griji, făcând prea mult sport, bând prea mult, petrecând prea mult timp în fața laptopului sau butonând prea mult telefonul, pe scurt exagerând cu „preamultul“. Cu toții suntem compulsivi într-o anumită măsură.

Compulsiile sunt comportamente repetitive pe care o persoană simte nevoia de a le face ca răspuns la un gând obsesiv. Curățarea excesivă și(sau) spălarea mâinilor, ordonarea și aranjarea lucrurilor într-un mod precis, verificarea repetată pentru a vedea dacă ușa este încuiată sau dacă aragazul este oprit. Toată lumea verifică câteodată lucrurile. Sintagma obsesiv-compulsiv este adesea folosită în mod colocvial pentru a indica o persoană excesiv de meticuloasă, perfecționistă sau fixistă. Dar o persoană cu TOC (tulburare obsesiv-compulsivă), în general, nu își poate controla acele gânduri sau comportamente.

Unele persoane cu TOC au, de asemenea, ticuri. Ticurile sunt mișcări bruște, scurte, repetitive, cum ar fi mișcările oculare sau ticurile verbale. Deși majoritatea adulților cu TOC recunosc că ceea ce fac ei nu are sens, unii adulți și majoritatea copiilor nu își dau seama că comportamentul lor este exagerat.

TOC care începe în copilărie este mai frecventă la băieți decât la fete, cu timpul însă femeile devin mai obsesiv-compulsive decât bărbații. Cauza ar putea fi declanșată de o combinație de factori genetici, neurologici, comportamentali, cognitivi și de mediu. Cercetătorii sunt, în general, de acord că atât factorii psihologici, cât și cei biologici joacă un rol important. Evoluția psihologică indică faptul că unele obsesii sau compulsii pot avea la un moment dat avantaje, cum ar fi igiena compulsivă, verificarea ușilor sau a aragazului. TOC a fost legată de nivelul de serotonină, deși aceasta ar putea fi o cauză sau un efect al TOC. Se pare că serotonina are un rol în reglarea anxietății. Receptorii de serotonină ai pacienților cu TOC pot fi slab stimulați.

TOC este frecvent obiectul umorului, fascinației sau groazei în filme, la televizor și în piesele de teatru. Chiar și la noi există un spectacol de teatru care prezintă mai multe personaje care au tulburări obsesiv-compulsive. Râdem când vedem personajele care respectă ritualurile de curățare complicate sau insistă asupra controlării fiecărui aspect al mediului înconjurător. Râdem dar ne și recunoaștem propriile obsesii și compulsii, dacă nu în mod public, cu siguranță în interiorul nostru.

℗PUBLICITATE


TOC este o tulburare de anxietate. Nu este nimic amuzant în asta. Dar asta nu înseamnă că nu putem folosi umorul atunci când ne confruntăm cu TOC. O situație stresantă privită dintr-o perspectivă plină de umor va reduce cu siguranță anxietatea sau, cel puțin, va împiedica depășirea suferinței.

Mulți oameni au superstiții sau ritualuri. Efectuarea ritualurilor poate oferi persoanei cu TOC o ușurare a anxietății, dar este doar temporară. TOC este uneori însoțită de depresie, tulburări de alimentație, tulburări de abuz de substanțe, tulburare de deficit de atenție sau alte tulburări de anxietate.

Cercetările au arătat că 75% dintre persoanele cu TOC sunt ajutate în mod semnificativ de terapia cognitiv- comportamentală.

Teoria cognitivă se concentrează asupra modului în care oamenii cu TOC se comportă greșit cu gândurile lor. Majoritatea oamenilor au gânduri nedorite sau intruzive în anumite momente, dar pentru persoanele cu TOC importanța acestor gânduri este exagerată.

Teoria comportamentală sugerează că persoanele cu TOC asociază anumite obiecte sau situații cu teama. Ei învață să evite aceste lucruri sau învață să facă „ritualuri“ care îi ajută să reducă frica. Evitarea sau ciclul ritualic pot începe în timpul unei perioade de stres intens, cum ar fi imediat după încheierea unei relații importante.

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută