fbpx
skip to Main Content

Când, acum mai bine de 15 ani, am citit prima oară despre living apart together ca mod în care Monica Bellucci și Vincent Cassel (aha, veți spune, de-aia au divorțat!) sau Sarah Jessica Parker și Matthew Borderick au ales să-și trăiască relația de cuplu, mi s-a părut, recunosc, doar o altă excentricitate a celebrităților. 

M-am uitat cu suspiciune tot cam prin aceeași perioadă, îmi amintesc, și la o colegă care avea, căsătorită fiind, propriul dormitor și considera avantajele patului conjugal supraevaluate. 

De atunci însă, după ce în ultimii 12 ani m-am dat jos pe ce parte a patului am dorit și m-am frământat de multe ori gândindu-mă cum ar fi să împart din nou locuința, așternuturile și mai ales baia cu cineva (în paranteză fie spus, unul dintre cele mai bune sfaturi maritale l-am aflat de la actorul Michael Caine care povestea într-o emisiune că secretul longevivei lui căsnicii a constat în faptul că a avut 2 băi), am ajuns să creditez sistemul living apart together ca fiind unul funcțional și care în multe cazuri, salvează relații condamnate altfel la crude despărțiri.

Living apart together nu se referă însă la dormitul în paturi separate, ci la dormitul în locuințe separate, când cei doi formează oficial un cuplu. Termenul nu acoperă nici situațiile în care partenerii sunt despărțiți temporar de geografie, servicii sau situații familiale aparte, ci reflectă o alegere personală și, ca să folosim o sintagmă abuzată până la epuizare, asumată. 

Trăitul la distanță împreună poate fi o căutare personală sau de cuplu, o amânare de inevitabil sau, dimpotrivă, o reconectare autentică la sine și la doi. Și nu echivalează cu o căsnicie deschisă. Cei doi sunt pe deplin implicați în relație, au activități de cuplu, iau împreună toate deciziile ca parteneri și familie, dar trăiesc separat.

Să împarți o viață fără să împarți și adresa nu e neapărat o noțiune nouă  

Regii și aristocrații au făcut asta dintotdeauna. Castelele și locuințele de vară, de vânătoare sau de iarnă ale căsătoriților cu sânge-albastru se aflau la mare distanță. Și la fel și dormitoarele lor, chiar când trăiau sub același acoperiș. Cumva, însă, comparația nu pare foarte relevantă când acoperișurile respective se află la Versailles și Windsor versus Titan. 

Mai aproape de timpurile noastre, living apart together a fost singura modalitate prin care 2 parteneri gay puteau avea o relație, fără ca prietenii lor heterosexuali sau familiile lor să ridice din sprâncene și să pună întrebări iscoditoare, așa cum explica sociologul Joseph Harry încă din 1979, în lucrarea sa, The ‘Marital’ Liaisons of Gay Men.

În ultimii ani, însă, trăitul împreună, dar separat a devenit nu doar o excepție de la regulă, ci un stil de viață îmbrățișat din ce în ce mai mult de cupluri, căsătorite sau nu. Cercetări din 2014 citate în diverse articole pe temă arată că aproximativ 10% dintre adulții care trăiesc în Europa de Vest, Statele Unite, Canada, Noua Zeelandă și Australia formează un cuplu cu parteneri care trăiesc separat și că un sfert dintre britanicii care se declară singuri au, de fapt, un partener cu care-și împart viața, chiar dacă nu și locuința. 

Deși modelul este unul deja cu vechime, psihologii și sociologii au încă reticențe. În timp ce unii consideră că trăitul împreună separat poate îmbunătăți calitatea relației de cuplu, făcând partenerii mai atenți la nevoile celuilalt, alți specialiști văd acest stil de viață ca pe o relație part-time, o ieșire din cuplu și o scurtătură spre divorț.

Dincolo de teorii, am avut ocazia să aflu cum se văd lucrurile din interiorul unei astfel de relații. 

Până la reîntâlnirea noastră din august, credeam că Alexa și Dan locuiesc în aceeași casă în care-i știam trăind de 15 ani, unde s-au mutat la scurt timp după ce s-au îndrăgostit, căsătorit și deveni părinți, toate-n același an, ca într-un film de dragoste cu succes de box office. Când am aflat că trăiesc separat, dar împreună, de mai bine de un an, am intrat pe modul jurnalist și colaborator la Pagina de Psihologie și am vrut să aflu detalii. 

„Cred că pentru că am intrat foarte repede și-n căsătorie și-n rolul de părinți, în relația noastră a rămas o zonă netrăită, pe care reușeam să o mai accesăm de obicei după momentele de ceartă. Multă vreme m-am gândit că subconștient, poate că de aceea ne și atragem certuri, ca să avem parte de împăcări. După ce ne certam, urma o perioadă bună, în care depuneam armele pentru scurt timp. 

La soluția de a trăi separat, dar împreună m-am gândit, fără neapărat să cred că am putea să o aplicăm noi,  dar ca idee, de mai multă vreme. Și o spuneam în formă de glumă sau mai serios lui Dan după câte o ceartă: nu vrei tu să-ți iei o căsuță lângă noi și să ne vedem ba la tine, ba la noi?

Pentru că mi-am dat seama că cele mai multe discuții între noi porneau de la lucruri mici, dar de bază, de care te lovești când locuiești împreună.“

„Când eram împreună oriunde altundeva, ne era foarte bine, eram relaxați, în vacanțe era paradisul. Dar când ajungeam acasă, Alexa intra într-un alt mod.“ – spune Dan. Gunoiul nedus la timp sau urmele de grăsime de pe dulapul din bucătărie n-ar fi fost o mare problemă dacă apartamentul lor ar fi fost mai spațios. Dar sufrageria transformată-n dormitor după venirea pe lume a băiatului lor devenea neîncăpătoare în momente de conflict. 

Problemele au apărut la scurt timp după nașterea lui Radu. O plecare mult-așteptată de Dan în Australia, unde familia a ajuns când copilul lor abia împlinise 3 luni, depresia postnatală a Alexei, adaptarea dificilă la o nouă țară, întoarcerea forțată acasă după decesul tatălui ei, toate petrecute în același an, au pus proaspătul cuplu la grea încercare. 

℗PUBLICITATE


El s-a simțit trădat de promisiunea ei rămasă neîmplinită, că se vor întoarce în Australia într-un moment mai favorabil, iar ei i-a rămas casa din ce în ce mai mică, pe măsură ce tensiunile au crescut și Radu la fel. 

Concediile petrecute doar în doi le-au fost colac de salvare pentru câteva săptămâni pe an

„Până intram din nou pe ușă. Și discuțiile reîncepeau.“ – explică Dan.

Momentul T0 – cum îi spune Alexa – s-a petrecut în iulie anul trecut, pornind de la împărțirea treburilor casei. Și fără să declanșeze o ceartă mai gravă decât altele, a fost un prilej de reflecție pentru amândoi. Cum se apropia un examen important pentru fiul lor, Alexa și Dan au decis să-și acorde timp. Și mai ales spațiu. A fost prima oară în 15 ani când el și-a făcut bagajele și a plecat cu adevărat. „Mă cam obișnuisem cu ideea că trebuie să plec.“ – povestește Dan. „La noi o ceartă începea acum de la niște firimituri și peste o oră ajungeam în punctul când Alexa îmi spunea să-mi fac bagajele și să plec.“ N-a făcut-o niciodată până anul trecut. Iar când a plecat, distanța, surprinzător, i-a apropiat.

„M-am gândit că dacă 15 ani nu am găsit soluția, trebuie să încercăm altceva.“ – spune Dan despre momentul cu pricina.

Alexei, în schimb, plecarea lui i s-a părut inițial eliberatoare. Avea, în sfârșit, spațiul pe care și-l dorise, la propriu și la figurat.

Nu și-au dorit niciunul divorțul. Dar s-au pregătit amândoi și pentru finalul acesta. 

De când trăiesc separat, dar împreună, relația lor e, însă, mai bună ca niciodată. Nimeni nu știe că nu locuiesc la aceeași adresă, merg la evenimentele de familie împreună, nimic din profunzimea relației lor nu s-a schimbat. Doar certurile au dispărut. Și mai multe momente de intimitate și relaxare le-au luat locul. Relația amândurora cu copilul s-a îmbunătățit considerabil, iar ei au regăsit pasiunea pe care nu știau dacă o mai simt unul pentru altul, cât timp era mascată de furii, certuri și reproșuri. Ce s-a schimbat totuși?

Diferența de percepție – cred amândoi. „Când merg la el e gazda perfectă. Nu mă deranjează nici picăturile stropind pe-alături când spală vasele, nici urmele de grăsime de pe vreun dulap.“ – râde Alexa. „La mine se comportă ca la hotel, ca într-o vacanță, e relaxată și ne înțelegem minunat.“ – confirmă și Dan. 

Despre elefantul roz din cameră nu vrea însă niciunul să vorbească. „N-avem curaj să o facem.“ – spune Alexa. „Avem antecedente și ne e teamă că orice discuție nu duce la ceva bun. Și-atunci, în momentul ăsta, eu, cel puțin, trăiesc clipa. E încă vară, greierii îmi cântă frumos în urechi. O să vină însă toamna, o să avem nevoie de o repliere, de niște planuri.“ Care vor fi acelea, nu știu. „Ne e clar, însă, că dacă vrem să locuim din nou împreună, ne trebuie o altă casă.“

Și măcar o sufragerie. În care, în caz de ceartă, cineva să doarmă pe canapea – aș sugera eu.

Lăsând la o parte gluma, Alexa și Dan își iau căsătoria și relația foarte în serios. 

„Eu, unul, nu intenționez să o duc la nesfârșit așa.“ – mărturisește Dan. „Normal mi se pare ca o familie să stea împreună. Și nu e vorba nici de o căsnicie deschisă, în care ne vedem fiecare de viață și ne mai întâlnim și noi. Pot să înțeleg dacă pentru alții funcționează asta, dar la mine nu; eu vreau formula all in one.“ – glumește el.

Cât timp va funcționa pentru ei modelul acesta de relație? Niciunul nu știe. Simt amândoi că timpul de decizii e aproape. Până atunci, Alexa se simte bine căsătorită și liberă în același timp, iar Dan se bucură de pasiunea lor și de reconectarea simțită de amândoi.

Ca lecturi suplimentare vă recomand: Spațiul dintre noi, De la ceartă la dialog, Viața în 2 când suntem 3.

Simona Calancea

Simona Calancea este jurnalist cu o experiență de 25 de ani în presa scrisă și online. În ultimii ani a coordonat proiecte editoriale de parenting și a colaborat cu mai multe organizații neguvernamentale pe programe de educație și sănătate.

Back To Top
×Close search
Caută