Trauma reprezintă o experienţă de viaţă ce-i cauzează persoanei afectate un răspuns emoţional profund dureros. Traumele prin care trecem pot fi diverse, însă cele mai frecvente traume sunt cele care privesc pierderea. Pierderea cuiva drag (deces), pierderea unei relaţii (infidelitate, divorţ) sau pierderea unui statut (de exemplu, boală cronică).
Persoanele care trec prin traume au nevoie de sprijinul emoţional al celor din jur, iar aceștia îşi doresc adesea să ajute. Însă, de multe ori, ce anume are nevoie persoana şi ce oferă cei din jur, pur şi simplu, nu e același lucru. Iar asta adânceşte sentimentele negative dureroase ale celui traumatizat, care se simte singur şi neînţeles. Şi accentuează nepuţinţa celor din jur, care nu înţeleg de ce intervenţiile lor „ajutătoare“ sunt respinse.
E necesar să înţelegem trauma atât din perspectiva celui ce-o trăieşte, cât şi a celor apropiaţi. Cel care trece printr-o pierdere parcurge diferite stări: de negare („Nu pot să cred ce mi se întâmplă“), de furie sau revoltă („De ce mi se întâmplă mie asta? Nu e corect ceea ce mi se întâmplă“), de deprimare („Viaţa mea în aceste condiţii nu va mai fi nicicând ce-a fost“, „Viaţa aşa nu are niciun rost“) şi de acceptare („Asta este, trebuie să accept ce s-a întâmplat, mi-aş dori să nu se fi întâmplat niciodată, dar vreau să trec peste şi să îmi trăiesc viaţa, aşa cum pot“).
În funcţie de trăirile sale şi de felul în care se raportează la traumă persoana în cauză, ea va manifesta nevoi diferite. De exemplu, în faza de negare şi revoltă, nu are nevoie de soluţii. Soluţiile o vor face să creadă că nu e înţeleasă. Iar în faza de deprimare, pozitivismul („Lasă că o să fie bine“) o poate irita la culme.
℗PUBLICITATE
Persoanele apropiate (prieteni, rude) ale celui care trece prin traumă îşi doresc să ajute. „Ce să fac? Ce să spun?“ sunt întrebări care îi macină. Din dorinţa de a se face utili şi de a face faţă astfel propriului distres emoţional (produs de trauma celuilalt), adesea cei apropiați pun presiune, în loc să ajute. Trauma e despre cel traumatizat şi despre durerea lui. Nu despre noi. Nu despre anxietăţile şi soluţiile noastre. Trauma nu are nevoie de soluţii. Ce să-i spui? Ce poţi să-i spui unei persoane care a pierdut pe cineva apropiat? Ce să-i spui unei prietene al cărei soţ o înşală? Ce să-i spui unui om care a aflat că are cancer? Nimic. Nu-i spui nimic. Stai acolo lângă el şi îi asculţi durerea. Îi transmiţi verbal şi faptic că eşti acolo. Şi asculţi – pentru a vedea ce simte, ce-l doare şi, eventual, pornind de acolo, cum îl poţi ajuta. Trauma nu are soluţii. Morţii nu se întorc, viaţa nu poate fi derulată înapoi. Trauma se trăieşte, apoi te confrunți cu ea şi o integrezi. Şi e un proces de durată.
Așadar, dacă se întâmplă să treci printr-o traumă:
- Spune-le celor apropiaţi ce te ajută şi ce te deranjează în reacţiile lor. Ei vor să te ajute, dar poate nu ştiu cum.
- Acordă-ţi timp, fiindcă peste traumă nu se trece repede. Oricât de neplăcut e ceea ce ți se întâmplă şi oricât de mult te afectează, încrâncenarea de a trece rapid pest asta nu ajută. Ia lucrurile pas cu pas; nu te grăbi, din dorinţa de a părea puternic.
- Caută ajutor specializat, deoarece un specialist te poate asculta altfel decât prietenii şi, la un moment dat, vei vedea mai uşor și mai clar ce poţi face cu trauma ta.
- Acceptă-ți prietenii şi pe cei dragi, chiar dacă uneori reacţiile lor nu te ajută. Mai bine să te enerveze cei dragi, decât să te izolezi şi să te adânceşti în durerea ta. Ai nevoie de oameni, să te „agăţi“ de ei ca să rămâi la suprafaţă şi să pluteşti până când vei putea din nou să „înoţi“.
Dacă cineva drag ție trece printr-o traumă:
- Lămureşte-ţi mai întâi propriile sentimente. Ce simţi şi ce dureri îţi trezește ţie trauma lui? Dacă nu ai grijă de tine, nu vei putea ajuta pe nimeni. Pune-ţi mai întâi tu colacul de salvare, înainte să alergi să îl salvezi pe celălalt din valurile învolburate. Altfel, vei deveni o povară în plus pe umerii lui, în loc să-l scoţi din valuri, căci valurile te vor trânti şi pe tine la pământ.
- Nu da sfaturi – trauma nu e o problemă ce trebuie rezolvată. Nici măcar dacă ai trecut tu însuţi print-un eveniment similar. Trauma ta şi soluţiile tale sunt ale tale; o altă persoană trăieşte trauma diferit. Aşteaptă să ţi se ceară sfaturi.
- Fii acolo, ascultă-l şi sprijină-l pe celălalt cu ce poţi. Lucrurile mici de zi cu zi (de exemplu, cumpărăturile făcute pentru cel afectat) pot ajuta mult mai mult decât sfaturile generale şi vagi (de tipul „O să fie bine, o să treacă, ai încredere“).
Şi un ultim lucru: să nu uităm că orice ni se poate întâmpla, oricând. Acest gând poate fi unul profund neliniștitor, care să ne facă să căutăm un glob de sticlă sub care să ne ascundem. Sau ar putea fi un gând care să ne dea curajul de a trăi fiecare zi la maximum, de a ne bucura de ceea ce e bun în viaţa noastră, indiferent de câte lucruri ne merg rău, nouă sau celor din jur. Trauma are şi o altă lecţie pe care o descifrăm mai greu: TRĂIEŞTE şi bucură-te de tot ceea ce e bun şi frumos în viaţa ta.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
