Trauma de dezvoltare este o carte despre restabilirea conexiunii. Experiența de a ne afla în conexiune cu ceilalți este cea care ne îndeplinește dorința de a ne simți pe deplin vii. La baza majorității problemelor psihologice și a multora dintre cele fiziologice stau o serie de dimensiuni ascunse reprezentate de capacitatea alterată de a ne conecta cu noi înșine și cu alte persoane, precum și vitalitatea mai scăzută ce rezultă din aceasta. Din păcate, se întâmplă adesea să nu fim conștienți de blocajele interne care ne împiedică să ne bucurăm de conexiunea și vitalitatea la care tânjim. Aceste blocaje se dezvoltă ca reacție la trauma de șoc și de dezvoltare, precum și la dereglarea sistemului nervos, la disfuncțiile de atașament și la distorsiunile de identitate asociate cu acestea.
Scopul Modelului Relațional Neuro-Afectiv (NARM) este de a lucra cu aceste dereglări, disfuncții și distorsiuni, fără să piardă deloc din vedere susținerea dezvoltării unei capacități sănătoase de conectare și vitalitate. În această carte, abordăm conflictele asociate cu capacitatea de conectare și explorăm cum pot fi susținute conexiunea și vitalitatea mai profunde în cadrul procesului de vindecare a traumei de dezvoltare.
O psihoterapie somatică bazată pe conexiune și vitalitate
Multe sisteme de psihoterapie se bazează pe modelul medical al bolii și, ca urmare, se concentrează asupra psihopatologiei; în general, psihoterapia cercetează trecutul unei persoane și-și propune să identifice tiparele cognitive și emoționale disfuncționale care stau la baza problemelor psihologice. Însă, pe măsură ce apar noi informații despre modul în care funcționează creierul și sistemul nervos, metodele psihologice tradiționale au început să fie puse sub semnul întrebării și a devenit din ce în ce mai clar că este nevoie de abordări clinice noi. E greșit să credem că, dacă știm ce a mers prost în viața unei persoane, vom ști și cum să ajutăm persoana respectivă să-și rezolve problemele. De exemplu, știm acum că, dacă ne concentrăm asupra disfuncției, riscăm să întărim acea disfuncție: dacă ne concentrăm asupra deficienței și a durerii, cel mai probabil ne vom spori capacitatea de a simți deficiența și durerea. Tot astfel, atunci când ne concentrăm cu precădere asupra trecutului unei persoane, dezvoltăm abilitățile de a reflecta asupra trecutului, făcând uneori ca istoricul personal să pară mai important decât experiența prezentă.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Lucrarea Trauma de dezvoltare prezintă Modelul Relațional Neuro-Afectiv, o psihoterapie somatică ce se concentrează pe susținerea capacității unei persoane de a-și spori conexiunea și vitalitatea. Este un model pentru creștere, vindecare și terapie care, deși nu ignoră trecutul unei persoane, pune accentul pe punctele forte, capacitățile, resursele și reziliența acesteia. NARM explorează istoricul personal doar în măsura în care tiparele de adaptare învățate în copilărie interferează cu capacitatea noastră de a ne simți conectați și vii în momentul prezent. NARM ajută la dezvoltarea și extinderea capacității noastre actuale de a ne conecta la propriul corp și propriile emoții, dar și a capacității de conectare interpersonală – capacități strâns legate între ele, după cum vom vedea.
Cinci nevoi biologice de bază
NARM identifică cinci nevoi biologice de bază, esențiale pentru bunăstarea noastră fizică și emoțională: nevoia de conexiune, de acordaj, de încredere, de autonomie și de iubire-sexualitate. Atunci când o nevoie biologică de bază nu este satisfăcută, apar simptome psihologice și fiziologice previzibile: autoreglarea, sentimentul de sine și stima de sine sunt compromise. Când nevoile noastre biologice de bază sunt satisfăcute în copilărie, dezvoltăm capacități de bază care ne permit să recunoaștem și să satisfacem aceste nevoi ca adulți. Suntem în acord cu aceste cinci nevoi și capacități de bază când suntem conectați la cele mai profunde resurse proprii și la propria noastră vitalitate.
℗PUBLICITATE
Poate părea că oamenii suferă de nenumărate probleme și provocări emoționale, însă cele mai multe dintre acestea pot fi atribuite unor traume de dezvoltare și de șoc din copilărie, care compromit dezvoltarea uneia sau mai multor capacități de bază. De exemplu, atunci când copiii nu au parte de conexiunea de care au nevoie, ei ajung deopotrivă să caute și să se teamă de conexiune. Atunci când nevoile copiilor nu sunt satisfăcute, ei nu învață să-și dea seama de ce anume au nevoie, nu pot să-și exprime nevoile și adesea simt că nu merită ca nevoile lor să fie satisfăcute.
Pe măsură ce se dezvoltă capacitatea noastră internă de a ne satisface propriile nevoi de bază, ne bucurăm de autoreglare, organizare internă, expansiune, conectare și vitalitate, toate acestea fiind atribute ale bunăstării fiziologice și psihologice. Susținerea dezvoltării sănătoase a capacităților de bază reprezintă un aspect central al abordării NARM.
Extras din cartea Trauma de dezvoltare.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
