Când i-ai mulțumit ultima dată corpului tău? Când l-ai îngrijit ultima dată? Când l-ai hrănit cu adevărat, conștient? Când ai fost blând(ă) cu el? Ce faci acum pentru corpul tău? Care este părerea ta despre el? Ce relație aveți? Sunteți prieteni? Dușmani? Ești subjugat de el? Sau indiferent?
Am observat că, de multe ori, atenția mea și interesul meu profesional se îndreaptă către minte, emoții, procesele cognitive, uitând că – așa cum ne spune Daniel Siegel – „mintea este un proces încorporat“, adică are loc în corp. Mintea și corpul funcționează doar împreună: nu poți fi bine în mintea ta dacă corpul suferă și nici nu poți avea un corp sănătos dacă mintea nu e „întreagă“.
Împrietenirea cu corpul meu a venit destul de târziu în viața mea și l-am acceptat și iubit pe de-a întregul doar începând de acum câțiva ani, când eram însărcinată cu cel de-al doilea copil. A fost cu atât mai de impact revelația aceasta, cu cât nu mai corespundeam (dacă am corespuns vreodată) cu canoanele clasice de frumusețe. Însă m-am simțit în acea perioadă (poate, pentru prima dată) frumoasă exact așa cum sunt. Când eram mică, nu îmi plăcea părul meu. Pentru că era creț și era un chin în fiecare dimineață să mă las pieptănată și descâlcită. Nu îmi plăcea nici pentru că, datorită culorii lui, mă făcea să ies prea tare în evidență și să mă simt diferită de toți ceilalți copii, în sensul acela de „neacceptată“. În adolescență, mi se părea că am sânii prea mici și că nu sunt suficient de înaltă, că am genele blonde și nu îmi conturează suficient de bine ochii, că am nasul cârn, că nu am buzele cărnoase etc. Orice putea fi un subiect de nemulțumire.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Apoi, m-am confruntat multă vreme cu percepția celorlalți, cu imaginea pe care mi-o transmiteau. Când nu am mai locuit cu părinții, de fiecare dată când ne vedeam, mama își exprima îngrijorarea – fie zicându-mi că sunt prea slabă, fie că m-am îngrășat prea tare. Acum știu că dorința ei era, de fapt, să mă știe sănătoasă și că slăbitul sau îngrășatul meu era, în mintea ei, datorat lipsei de somn sau de hrană adecvată. Însă mesajul care ajungea la mine era că niciodată nu sunt cum ar vrea ea să fiu ori că nu sunt ok. De asemenea, nu eram întrebată măcar dacă mă simt bine sau dacă îmi place tot ce văd în oglindă. Și nici eu nu mi-am pus niciodată întrebarea – știm că avem tendința (când suntem copii) să luăm de bune afirmațiile părinților noștri.
Noroc că (precum în orice altă relație) avem ocazia ca – și în relația cu corpul nostru – să revenim asupra gândurilor noastre, să reparăm sau să ne reconectăm.
Nu mai știu exact când a început să-mi placă părul meu sau nasul sau ochii ori să nu mă mai deranjeze forma corpului meu, însă păstrez foarte vie amintirea unui exercițiu de mindfulness (body scan), în timpul căruia i-am mulțumit din toată inima și i-am fost recunoscătoare acestui corp: că a îndurat toate prin câte l-am trecut, fără să mă ducă de multe ori la medic sau la spital, că este întreg și îmi permite să dansez când îmi doresc ori să iau în brațe pe cineva atunci când îmi doresc, că a produs două minuni (copiii mei), că i-a adăpostit și i-a hrănit…
Mindfulness a fost pentru mine o bună ocazie să integrez mintea și corpul. Multe dintre exercițiile de conștientizare (respirație, mers, mâncat) lucrează asupra atenției conștiente, concomitent cu mișcările ce se petrec în corp.
Însă mulți dintre noi se raportează la corpul lor precum s-ar raporta la mașina lor: atât timp cât merge, e de bine; din când în când, o mai spală (sau o spală alții pentru ei); din când în când o alimentează; când se strică, o duc la service – și cam atât. Nu avem cine știe ce așteptări de la corpul nostru, altele decât să funcționeze… Însă modul în care ne tratăm corpul spune multe și despre modul în care îi tratăm pe ceilalți. Și dacă nu suntem mulțumiți de modul în care funcționează alte relații din viața noastră, poate că ar fi un bun moment să ne întrebăm ce anume ne împiedică să avem relația pe care ne-o dorim cu corpul nostru?
℗PUBLICITATE
Relația pe care o avem cu corpul nostru este, cu siguranță, cea mai lungă relație pe care o vom avea vreodată, așadar cred că este și cea mai importantă relație de care ar trebui să ne îngrijim – pentru ca ea să fie una echilibrată, sănătoasă.
Sunt câteva lucruri pe care le putem face și care nu necesită un efort ieșit din comun, pentru a ne ameliora relația cu propriul corp:
1. Cultivarea simțului interoceptiv. Interocepția este un aspect important în luarea deciziilor. Câți dintre noi își ascultă corpul, mesajele pe care ni le transmit mușchii sau vintrele? Nu prea mai suntem obișnuiți să ne ascultăm intuiția și dăm mai multă importanță mesajelor care ne vin din exterior, ca și cum altcineva ar ști mai bine decât noi. Un prim pas în cultivarea simțului interoceptiv este să ascultăm mesajele, mai subtile sau mai pregnante, pe care ni le transmite corpul nostru, fără să le mai trecem prin filtrul rațiunii. De exemplu, atunci când ne gândim la ce ne-am dori să mâncăm, de multe ori putem avea poftă de o salată (acesta este mesajul care vine de la corp – nevoia de legume crude, nevoia de prospețime); însă rațiunea ne spune că va dura mult și va fi mai dificil să spălăm toate legumele și să le tăiem, că poate mai trebuie să facem un drum până la magazinul din colț ca să luăm o lămâie sau ulei etc. și că în frigider este o friptură deja făcută, care poate fi mâncată chiar și rece. Renunțăm la ideea de salată și alegem ce este mai facil, chiar dacă nu e cel mai bine pentru corpul nostru. La fel facem și cu somnul – mesajul interoceptiv ne îndeamnă să ne întindem și să ne odihnim corpul, însă mintea vine și ne face o listă cu toate treburile care „trebuiesc“ terminate, așa că renunțăm la câteva ore de somn benefice. Așa se face că este important să ne reîntoarcem atenția asupra intuiției, a mesajelor ce ne vin din interior, și să le dăm curs.
2. Exercițiul fizic. Fie că mergi la sală, fie că doar te plimbi câțiva pași în fiecare zi, atât mintea, cât și corpul beneficiază de pe urma mișcării prin producerea de endorfine, noradrenaline și alți neurotransmițători. Pentru integrarea minții și corpului, yoga este la ora actuală tipul de exercițiu fizic cel mai complex. Din aceeași categorie, aș mai menționa qi kong și tai chi, unde corpul și mintea sunt în mod egal concentrate. Însă orice alt tip de mișcare va avea un impact benefic asupra corpului: alergarea, înotul, aerobic, zumba, pilates, kick-boxing, tenis, basketball sau absolut orice fel de sport, după gusturile și preferințele fiecăruia. Este bine cunoscut faptul că mișcarea te ajută să-ți schimbi starea de spirit: frustrarea, furia, tristețea sunt emoții ce pot fi gestionate mai ușor, dacă ne mișcăm corpul.
3. Mâncarea. Anthony Bourdain zicea în cartea sa că nu își dorește să își trateze corpul ca pe un templu, ci ca pe un parc de distracții, în ideea că își dorește să mănânce orice fel de mâncăruri (chiar și junk), dacă îi fac plăcere, și nu doar raw food sau așa-zisa „mâncare sănătoasă“. Cred că între cele două extreme putem găsi un echilibru și putem alege ingrediente sănătoase din care să pregătim mâncăruri pe placul nostru, la fel de bine cum putem ocazional să îi oferim corpului nostru o plimbare în „parcul de distracții“. Mâncarea poate fi pentru corp agonie sau extaz: este bine cunoscut faptul că plantele sunt, în anumite doze și în anumite circumstanțe, medicamente pentru corp, că unele legume au forma anumitor organe pentru care pot avea calități vindecătoare și că anumite mâncăruri sunt fatale pe termen lung. Nu doar ingredientele pe care le introducem în corpul nostru sunt un indicator al relației de respect sau indiferență pe care o avem cu el. Modul în care mâncăm poate, de asemenea, să fie unul respectuos sau nu; putem mânca mindful sau putem mânca în poziții care nu favorizează tranzitul intestinal; sau, pur și simplu, putem fi total absenți. Mâncatul în picioare, pe fugă, în poziție culcat sau contorsionat este o dovadă de indiferență față de corpul nostru. Includ la capitolul mâncare și apa, atât de necesară reînnoirii celulare și metabolismului nostru. Nu zic să eliminăm cafeaua, ceaiul sau sucurile, precum și alcoolul, căci acestea îmi par niște măsuri excesive, dar apa nu trebuie să lipsească din alimentația corpului nostru.
4. Atingerile. Pe lângă atingerile sexuale, gesturile de tandrețe, îmbrățișările primite de la persoane dragi nouă și săruturile pasionale sau pupicii prietenești, masajele, băile aromate cu săruri sau uleiuri esențiale, cremele, parfumurile și hainele sunt, toate, o modalitate prin care ne putem celebra corpul. Modul în care te simți poate fi influențat de modul în care corpul tău este mângâiat de o rochie de mătase sau răcorit de o bluză de in, la fel cum un masaj te poate scăpa de încordarea indusă de grijile zilnice.
5. Evitarea exceselor. Absența totală a fiecăruia dintre elementele de mai sus, precum și o concentrare excesivă asupra unuia sau altuia dintre acestea denotă o relație defectuoasă cu corpul tău. Multe femei cad în extrema în care sunt subjugate de corpul lor și îi oferă acestuia prea multă atenție, sperând ca astfel să se simtă și ele mai bine, când de fapt, în acest caz, ar fi nevoie de temperarea relației cu corpul și, poate, dezvoltarea relațiilor interpersonale.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
