Skip to content

În facultate aveam un profesor care ne spunea: „Tava trece o singură dată prin fața voastră. Asigurați-vă că alegeți ce trebuie de pe ea!“ Mult timp m-au urmărit aceste vorbe și mi-au adus anxietate la gândul că nu voi alege „ce trebuie“ de pe tavă, sau că nu o voi vedea la timp și voi rata ceva important. Cu timpul am realizat că fiecare avea „tava“ lui, propriile alegeri și că inclusiv în momentele în care nu mă gândeam la tavă, ea exista și făcea parte din mine, zi de zi, clipă de clipă. Fiecare dintre noi avem „tava“ noastră, cu ce am reușit să strângem pe ea în timp, bune sau rele, vrute sau nevrute, experiențe, emoții, amintiri, care ne-au transformat în ceea ce suntem astăzi.

Ne formăm și evoluăm ca personalități în cadrul familiei noastre de origine în primă fază, raportându-ne la modelul matern și patern, la modelul îngrijitorilor noștri. Este bine știut că toate experiențele din familie ne vor influența ulterior modul nostru de raportare la lume, modul în care gândim, simțim și ne comportăm în diferite situații de viață. Cu siguranță, fiecare dintre noi își propune să nu perpetueze un comportament indezirabil din copilărie în propria familie, sau în propria relație de cuplu, sau din contra, pentru cei mai norocoși dintre noi, ne dorim să avem o viață de cuplu la fel de reușită ca a părinților noștri. De cele mai multe ori însă, în încercarea de a fugi de ceva, de a ne debarasa de o încărcătură de pe „tavă“ care ne-a adus suferință, sfârșim prin a o apuca de fapt pe un drum pe care nu ne doream să mergem și ne întrebăm – „Cum am ajuns aici?“, iar atunci când urmărim cu ardoare atingerea unui ideal de relație, ajungem „să nu mai trăim“ în relația actuală și să nu mai apreciem ce avem.

Provocarea este să încercăm să nu fugim de ce nu ne-a plăcut în familia de origine, sau să căutăm cu disperare ce am apreciat, ci să observăm tiparele de comportament și cum se reflectă ele în propria familie. Să ne gândim la modul în care se comunica în familia din care facem parte, cum erau gestionate emoțiile, care era dinamica relațiilor între membrii familiei, cum erau abordate conflictele și să încercăm să descoperim felul în care aceste tipare ne influențează în prezent, în relație cu partenerul, cu copiii noștri, în relațiile profesionale etc. Scopul acestui exercițiu nu este de a judeca, critica sau  de a arăta cu degetul către îngrijitorii noștri, ci doar să învățăm să manifestăm curiozitate pentru modul în care aceste tipare ne ajută sau ne sabotează în relațiile actuale. Dacă le ignorăm, putem rata oportunități de a face pace cu noi și cu trecutul nostru și de a crește. Gândiți-vă că sunt încărcături dureroase pe care le purtăm din generație în generație fără să fim conștienți și că așa cum viața voastră de cuplu a fost influențată de experiențele trăite în familia de origine, așa și experiențele trăite de copiii voștri își vor pune amprenta asupra relației lor de cuplu, că stilul de parenting abordat în familia de origine va influența propriul stil de parenting (fie ca îl adoptăm pe același, fie că în încercarea de a evita un stil de parenting autoritar, de exemplu, trecem la polul opus și adoptăm un stil permisiv).

℗PUBLICITATE



Avem posibilitatea de a rupe acest ciclu nesfârșit dacă ne întoarcem cu compasiune și curiozitate către noi, către experiențele și emoțiile noastre. Dacă observați că întâmplări aparent minore trezesc în voi emoții puternice, s-ar putea să nu fie vorba despre situația prezentă sau despre persoana din fața voastră, ci despre ceva ce ați trăit și simțit în trecut, care și-a pus amprenta asupra voastră și care în mod inconștient se activează acum. Acest lucru vă poate ajuta să vă explicați de ce reacționați în mod exagerat la un anumit ton pe care îl folosește partenerul vostru și care vă teleportează în trecut, atunci când mama ta folosea același ton ca să-ți reamintească „ce nu ai făcut bine“ sau la un anumit gest pe care îl face copilul tău și care trezește amintiri de mult uitate și reacții nebănuite. Când deveniți conștienți de disproporționalitatea reacțiilor în raport cu situațiile trăite, este bine să vă gândiți dacă situația vă pare familiară și să vă întrebați – „Când m-am mai simțit așa?“

Reflectarea asupra influenței familiei de origine vă poate aduce beneficii atât în viața personală, cât și în cea profesională. Discutați cu partenerul de viață despre experiențele pe care le-ați trăit în familia de origine, astfel încât să vă ajute și pe voi să faceți conexiuni cu prezentul și să înțeleagă și el (ea) vulnerabilitățile, temerile și frustrările voastre. În plus, astfel de discuții contribuie la sudarea relației și la creșterea intimității. Vă ajută să treceți dintr-o stare reactivă, în care vă simțeați răniți de reacția partenerului și reacționați cu furie la rândul vostru, într-o stare asertivă, în care vă puteți exprima gândurile și emoțiile într-un mod autentic și potrivit cu situația în care vă aflați. Puteți să vă uitați cu compasiune acolo unde cândva era durere și furie și să construiți legături noi. De asemenea, puteți continua exercițiul alături de un terapeut, atunci când observați o serie de tipare care se tot repetă și care vă deteriorează relațiile cu ceilalți, parcursul profesional și vă îndepărtează de obiectivele voastre.

Psiholog şi psihoterapeut de familie, educator parental certificat și autorizat Circle of Security, cu o experienţă de mai bine de 10 ani în diverse arii ale Resurselor Umane în diferite companii multinaţionale. Psihoterapeut în formare în metoda Somatic Experiencing (Experiențierea Somatică), o metodă psiho-biologică eficientă pentru identificarea și rezolvarea traumelor. Voluntar în proiectul „Dăruieşte viaţă“, pentru susţinerea familiilor cu copii diagnosticaţi de cancer.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%