Skip to content

Anxietatea este un proces psihic natural, care presupune proiecții ale viitorului, anticiparea posibilelor pericole și o analiză a probabilității ca acestea să se întâmple. Majoritatea oamenilor recunosc că anxietatea este acea stare care ne determină să fim vigilenți, să luăm măsuri de prevenție sau să evităm potențiale pericole. Fără o doză de anxietate, ne-ar lipsi impulsul motivațional de a acționa în avans. Atunci, am fi în situația de a reacționa la stimuli pe măsură ce apar și am trăi din criză în criză. Pe de altă parte, după cum scrie și James Withey, în Cum să-ți îmblânzești anxietatea, pentru o viață de calitate este indicat să avem la îndemână câteva modalități clare prin care să-i facem față.

Chiar dacă adesea o descriem ca fiind un inamic, anxietatea ne ajută să planificăm, să ne ținem în siguranță și să evităm pericole care ar putea să ne afecteze sănătatea și funcționarea. Dacă anxietatea ar dispărea cu totul, am fi nepregătiți pentru ceea ce urmează, incapabili să ne mobilizăm pentru a ne adapta anticipativ. Studiile de specialitate ne arată că anxietatea este o emoție vitală pentru supraviețuirea pe termen lung, atât individual, cât și împreună. Fără disconfortul anxietății nu am fi motivați să planificăm, să căutăm soluții pentru problemele pe care le anticipăm și să ne dezvoltăm.

Cele două fațete ale anxietății

Tot oamenii de știință și studiile realizate de aceștia ne transmit că anxietatea poate avea mai multe forme. Pe scurt, aceasta poate fi etichetată drept anxietate funcțională sau disfuncțională. Atunci când îngrijorarea ne blochează sau ne împiedică să trăim experiențe de viață, când evităm situații care ne-ar aduce beneficii sau care sunt necesare, descriem anxietatea ca fiind disfuncțională. Diferența apare atunci când intensitatea și frecvența episoadelor de anxietate sunt prea mari pentru a mai putea funcționa în mediul nostru.

Anxietatea funcțională are o intensitate corelată cu nivelul obiectiv al amenințării externe, dar și cu nivelul resurselor pe care le avem pentru a face față pericolului. Când este funcțională, anxietatea nu ne împiedică să ne realizăm sarcinile obișnuite, să menținem relații sănătoase sau să avem grijă de corpul și de mintea noastră. Când nivelul de anxietate este disproporționat de mare, majoritatea resurselor psihice sunt concentrate pe anticiparea pericolului, ceea ce lasă prea puțin pentru odihnă, învățare, muncă sau creativitate. Uneori, emoția poate fi atât de intensă, încât nivelul de stres asociat conduce la manifestări somatice precum dureri de stomac, insomnie, tulburări alimentare, oboseală cronică, tulburări ale sistemului imunitar etc.

Anxietatea este întotdeauna resimțită cu disconfort și, drept urmare, reacțiile naturale ale psihicului uman, care încearcă să facă față acestui disconfort sunt fie de evitare, fie de vigilență, prevenție și control.

℗PUBLICITATE



Când anxietatea este disproporționat de mare (în raport cu probabilitatea și dimensiunea pericolului), aceste reacții de evitare și control pot deveni atât de intense și acaparatoare, încât nu mai permit persoanei să își realizeze activitățile obișnuite. Atunci este clar că anxietatea a depășit de mult nivelul de funcționalitate.

Cum să ne gestionăm anxietatea

Anxietatea este un complex de îngrijorare și frică. Drept urmare, fiecare dintre cele două elemente poate fi abordat pentru a ușura simptomele și efectele anxietății. Din perspectivă cognitivă, înțelegerea felului în care funcționează gândirea noastră (catastrofic, selectiv, auto-confirmator) atunci când suntem foarte anxioși ne va ajuta să găsim soluții concrete pentru a ne flexibiliza și adapta convingerile care ne îngrijorează.

Delimitarea timpului pe care îl petrecem îngrijorându-ne obsesiv, evidențierea distincției dintre ceea ce este posibil și ceea ce este probabil să se întâmple, considerarea a cel puțin trei variante alternative explicației sau scenariului catastrofic sunt câteva dintre cele mai frecvente strategii cognitive de gestionare a anxietății.

Din perspectivă emoțională, frica se abordează prin liniștirea sau diminuarea manifestărilor somatice asociate. Tehnicile de respirație, relaxare, mindfulness, precum și activitățile care produc senzații liniștitoare, folosite alternativ, sunt utile pentru a diminua starea de activare emoțională și a întări mecanismele de autoreglare.

Nu în ultimul rând, căutarea sprijinului social, oferit de persoane care ne pot asculta cu empatie și compasiune, reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de reglare emoțională (deci, și de reducere a anxietății).

Zenobia Niculiță este psiholog, lector universitar doctor și realizator de programe TV pentru părinți, educatori și profesori. A coordonat și realizat mai mult de 30 de lucrări și proiecte de cercetare pe teme din domeniile psihologiei dezvoltării, psiho-sociologiei familiei și psihologiei școlare. A publicat două volume de povestiri pentru copii și 20 de capitole, cărți și articole științifice. O puteți găsi online la adresa: zenobianiculita.ro.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0