Umberto Eco (1932-2016) a fost, în anii ’60, unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene. A predat la cele mai faimoase universități din lume, devenind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele. A scris romane care au ajuns în scurt timp celebre, studii de semiotică, estetică și teorie literară și numeroase articole cu teme dintre cele mai diverse.
℗PUBLICITATE
Din opera sa, în limba română au apărut În ce cred cei care nu cred? (în colaborare cu Carlo Maria Martini), În căutarea limbii perfecte; Misterioasa flacără a reginei Loana; Trei povestiri (în colaborare cu Eugenio Carmi); Pendulul lui Foucault; Baudolino; Cum se face o teză de licență; Șase plimbări prin pădurea narativă; Limitele interpretării; Apocaliptici și integrați. Comunicații de masă și teorii ale culturii de masă; A spune cam același lucru. Experiențe de traducere; Insula din ziua de ieri; De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn și interpretare; Kant și ornitorincul; Cimitirul din Praga; Cum ne construim duşmanul; Confesiunile unui tânăr romancier; Numărul zero; Cronicile unei societăți lichide; Scrieri despre gândirea medievală și ;Despre televiziune. Scrieri 1956-2015.
De același autor
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
