La cumpăna dintre ani, marea majoritate a oamenilor este preocupată de stabilirea rezoluțiilor și de conturarea cât mai multor obiective care să ne apropie cu pași repezi de fericirea mult dorită. Vrem una, vrem alta, vrem mult, vrem bine. Dar întrebarea este: Câți dintre noi știm cu adevărat ce are nevoie sufletul nostru? Iar pentru a putea să răspunde sincer, avem de început cu o altă întrebare: Cine sunt eu?
Recent mi-am propus să pun freeze, pentru câteva momente, la toată agitația din jurul meu și să-mi îndrept atenția spre partea mai puțin vizibilă a personalității mele. Mai exact, am pornit cu încredere spre teritoriile vaste ale universului meu interior și mi-am lansat provocarea de-a afla: Cine sunt eu? Oare câți dintre voi ați ales să începeți anul 2023 cu a afla răspunsul la această curiozitate profundă și mai mult decât legitimă? Nu cred că sunt eu singura persoană; n-am cum să fiu. Chiar așa, cum îți dai seama cine ești cu adevărat?
O cercetare personală
O întrebare pe cât de simplă, pe atât de complexă, care ne pune în dificultate și la care puțini dintre noi sunt capabili să ofere un răspuns instant. De cele mai multe ori, apare un „of“ ori un „hmm“ sau o încruntare, o grimasă sau o privire spre altă parte. Pornind de la reacțiile noastre, pare că mai degrabă fugim de această întrebare, ne eschivăm, ne fâstâcim, nu știm exact ce să spunem sau cu ce să începem. E posibil să o găsim chiar iritantă, și asta deoarece par a fi atât de multe lucruri, încât niciun răspuns nu se dovedește satisfăcător, potrivit sau cuprinzător.
În timp ce scriam aceste rânduri, m-am gândit că ar fi bine să am un punct de pornire concret, așa că am decis să rog câteva persoane, atât apropiați, cât și necunoscuți, să îmi răspundă la această întrebare față în față. M-am simțit spontană, așa că am decis să îi abordez în mijloacele de transport în comun, în magazine, în pauza de țigară sau la vreo terasă, în timp ce savurau o cafea sau o prăjitură.
Un lucru e sigur: pe toți i-a luat prin surprindere. Câteva dintre răspunsuri mi s-au părut tare interesante, dar și amuzante, așa că am decis să împărtășesc cu voi câteva dintre ele.
℗PUBLICITATE
- „Haide, domnișoară, n-am eu timp de din astea…“;
- Sunt cine vreau eu să fiu“;
- „Sunt corporatist în timpul programului și cântăreț în timpul liber“;
- „Sunt o mamă și o soție iubitoare“.
Identitatea sau rolurile care ne definesc
Identitatea de sine include numeroasele roluri în care oamenii se regăsesc, precum cel de copil, prieten, partener, părinte și lista poate continua. Ea poate include și diverse caracteristici fizice, asupra cărora o persoană nu are deloc control. Identitatea cuprinde, de asemenea, opiniile politice, atitudinile morale și credințele religioase, toate acestea ghidând alegerile pe care le face cineva zi de zi. Adevărul este că cine ești tu nu poate fi cuprins în cuvinte. Ne pierdem printre adjective, identificări, roluri și statute, încercând să ajungem la esență. Poate că ești toate acestea la un loc sau poate că nu ești nicicum. Nu ne putem pune o simplă etichetă, căci nu există un singur lucru care să ne definească.
Cred că frumusețea acestei întrebări vine din faptul că nicio definiție a ceea ce crezi că ești nu îți dă o certitudine durabilă. Aceste lucruri sunt atât de volatile, se pot schimba oricând, fără să ne dăm seama. Nu de puține ori ne-am zis: „Nu mai sunt cine eram atunci“ sau „Sunt altcumva acum“. Oare de ce? Pentru că suntem mereu în schimbare, în evoluție, este un proces care ne vine natural. Ne dorim să fim mai mult, să facem mai mult, să oferim mai mult, să creștem și să ne atingem potențialul. Evoluția înseamnă cunoaștere, dezvoltare, prezență.
Cât de bine ne cunoaștem pe noi, cât de autentice și satisfăcătoare sunt relațiile cu cei apropiați ține foarte mult de curiozitatea și deschiderea pe care le avem față de noi înșine. Iar această curiozitate dă naștere întrebărilor, mai cu seamă întrebărilor deschise, la care putem adăuga mereu ceva nou la răspunsul anterior. Motivele pentru care oamenilor le este, în general, frică să se întrebe pot fi legate de confuzie, rușine, ridicol, dezinteres. Doar interogând autenticitatea din noi ne putem lărgi perspectiva, putem descoperi și accepta adevărul.
Exist, pentru că mă caut pe mine însumi
Pe măsură ce trasam concluziile modestei mele cercetări, am început să îmi dau seama că poate focusul n-ar trebui să fie pe răspuns, ci pe simplul fapt că am avut curajul să ne adresăm această întrebare. Doar întrebându-ne: „Cine sunt?“ asta spune multe despre noi. Înseamnă că suntem atenți la propria persoană, că îndrăznim să ne exprimăm curiozitatea de sine și că dorim să descoperim ce se află dincolo de carcasa numită corp sau de constelația de gânduri care au ajuns să ne definească identitatea. Mircea Cărtărescu descrie atât de frumos rezultatele cercetării mele: „Eu sunt, în cele din urmă, căutarea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut, ca să mă găsesc; faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit“.
Așadar, acum că un nou an se apropie cu pași repezi, vă lansez și vouă provocarea de a vă întreba cine sunteți și ce face sens pentru voi? Trecerea dintre ani este, practic, un moment care ne oferă sentimentul unui nou început, prin urmare reprezintă o ocazie perfectă pentru a reflecta, a contempla, a descoperi. A reflecta asupra discrepanței dintre cine suntem și cine dorim să fim poate fi un catalizator puternic pentru schimbare.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
