Nu am cărți preferate. Pentru că am prea multe cărți preferate. Cititul a fost principalul mod în care am evadat dintr-o copilărie cu multă frică și durere în lumi extraordinare, în lumi magice, în lumi tulburătoare, pe care nici nu mi le-aș fi imaginat altminteri. Cititul m-a ajutat într-atâtea feluri încât nici nu le-aș putea enumera vreodată. M-a purtat prin minți și cotloane de pământ sau univers diverse, m-a învățat cuvinte noi, pe care le-am putut așeza după aceea în propriile mele texte, mi-a deschis propria minte arătându-mi toate posibilitățile care pot exista, mi-a arătat ce-mi doresc și ce nu-mi doresc de la propria viață, mi-a mobilat interiorul, mi-a dat acces la gingășii nebănuite. Să mă scufund, să imersez în cuvinte și cărți a rămas, de-a lungul vieții, una dintre bucuriile mele profunde.
Cartea pe care am ales-o, fără să fie preferata, articulat, ci una dintre cărțile care m-au atins adânc este Alegerea, de Edith Eva Eger.
Aș pune Alegerea printre cărțile musai de citit într-o viață. E la fel de tulburătoare precum cea a lui Frankl, cu care Edith Eva Eger împarte mult mai mult decât experiența holocaustului. E greu de vorbit și scris despre o carte care are așa un impact emoțional asupra ta. Inițial, am crezut că va fi greu de citit, că va fi dureros să citesc iar despre experiența holocaustului, trăit la prima mână de o adolescentă ce ar fi putut deveni prim-balerină, dar ajunge aproape să moară în lagărele naziste. Dar nu a fost așa. Pentru că este atât de multă lumină, în ciuda întunericului, atât de multă încredere în bunătatea umană, în ciuda ororii, încât îți aduce enorm de multă speranță și încredere și ție, ca cititor.
E o carte pur și simplu minunată.
℗PUBLICITATE
„Negarea este scutul nostru. Încă nu știm cât de dăunător este să continuăm să ne rupem de trecut, să păstrăm această tăcere conspirativă. Cu cât sigilăm mai tare trecutul, cu atât va fi mai fericit viitorul, acesta ne e crezul.“
„Există diferite modalități de a merge mai departe. Trebuie să-mi găsesc propriul mod de a trăi cu cele întâmplate. Am fost eliberate din lagărele morții, dar trebuie să ne eliberăm și de ele – să ne eliberăm pentru a crea, a ne construi o viață, a alege. Și până nu vom găsi eliberarea, nu facem decât să ne învârtim fără direcție în același întuneric nesfârșit. Mai târziu vom întâlni medici care se vor îngriji de sănătatea noastră fizică. Dar nimeni nu ne va explica dimensiunea psihologică a recuperării noastre. Vor trece mulți ani până voi înțelege asta.“
„Timpul nu vindecă. Ci ceea ce faci tu cu timpul. Vindecarea este posibilă când alegem să ne asumăm responsabilitatea, când alegem să ne asumăm riscuri și, în cele din urmă, când alegem să ne eliberăm de răni, să lăsăm deoparte trecutul sau durerea.“
Citește și:
- Interviu cu Petronela Rotar: Nu cred că există vindecare emoțională și îmbunătățire a calității vieții fără examinarea rănilor căpătate în copilărie
- E important să vedem agresorul din fiecare dintre noi și să îl vindecăm – spune Petronela Rotar, scriitoare și psiholog
- Petronela Rotar: „Succesul în lipsa binelui emoțional nu e succes.“ #ParentingPentruSucces
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
