fbpx
skip to Main Content
Unde Greșim, Atunci Când Vine Vorba De Rezolvarea De Probleme?

Înfruntarea unei probleme – care în mintea noastră pare enormă – reprezintă una dintre cele mai mari greutăți de care ne lovim. De cele mai multe ori, de frica a ceea ce va urma, amânăm la infinit disecarea acesteia (pentru că proiecția noastră imediată anticipează suferința, disconfortul ori situația penibilă ce ar putea rezulta), gândind că ea va dispărea și nu va mai fi nevoie să o abordăm. Dar judecata de adult ne arată că acest lucru nu e posibil și atunci, în cel mai bun scenariu proiectat, inventăm diverse scuze prin care să ne convingem că nu este urgent. 

Timpul joacă un rol esențial în luarea unei decizii, fiind atât un camarad bun, cât și un inamic perfid. Educația, cultura, inteligența, încrederea în sine, sunt doar câteva dintre elementele ce atârnă greu în tot acest proces (conștient sau inconștient) de luare a unei rezoluții (fie că vorbim de decizii cotidiene, fie de cele ce țin de viitor). De altfel, persoane-cheie din diverse companii sau guverne sunt nevoite să cântărească anumite decizii ce pot influența o plajă largă de persoane. Merită precizat că însuși mediul academic pregătește, prin programe postuniversitare, cursuri ce implică informații despre cultura și transparența decizională, necesare în tot acest proces riguros.

Riscul, elementul-cheie pe care nu ni-l asumăm

Această frică de a dezbate o problemă iscată pornește din dorința personală ca decizia luată să fie cea mai bună. Așadar nu ne permitem să greșim și ajungem să ne cenzurăm alegerile, vorbele, acțiunile – mânați de această teamă. De multe ori, nu realizăm că însăși viețile noastre pot lua o nouă turnură, dacă nu spunem lucrurilor pe nume, atunci când este cazul.

Însă, potrivit specialiștilor, foarte clar este tocmai faptul că în plan personal tindem să riscăm mult mai puțin decât în plan profesional. Și acest lucru este cât se poate de real, de vreme ce, ca urmare a hotărârilor în plan personal, simțim ulterior durere și niciun câștig (fiind incomode, la nivel individual), față de cele profesionale (care ne contrariază și pentru care căutăm cât mai multe soluții).

Suntem tentați să luăm decizii bazate pe emoție (așadar, cu ajutorul amigdalei) și mai puțin pe logică (adică cu sprijinul cortexului prefrontal). Acest lucru se întâmplă pentru că adăugăm un scenariu, o justificare pentru decizia luată, „împachetând-o“ frumos, cât să capete o formă agreabilă.

Bineînțeles că ar fi de dorit să analizăm problema pe toate părțile, să proiectăm variantele fezabile posibile, pe care ulterior să le regândim sau să le discutăm cu cei apropiați. Însă, de cele mai multe ori, alegem instinctual. De asemenea, variabila „timp“ joacă un rol esențial, de vreme ce poate alege felul în care ne vom raporta la situația dată.

Durerea, mult mai mobilizatoare decât plăcerea

Existența umană este guvernată de durere și de plăcere. În majoritatea cazurilor, durerea motivează mult mai eficient decât plăcerea, pentru că poate schimba elementele unei ecuații, modalitatea de acțiune etc.

Durerea este specifică vieții, însă nu poate dispărea, întrucât – în lipsa acesteia – plăcerea nu ar mai avea aceleași valențe.

Așadar, se impune să discutăm despre puterea pe care o generează durerea suferită în prezent și care ar fi un bun catalizator pentru acțiunile viitoare. 

℗PUBLICITATE


De exemplu, atunci când suntem puși în fața unui diagnostic nefavorabil, am face orice pentru a evita durerea ulterioară.

Mobilizarea este dată de motivația ce există în spatele inerției. Drept urmare, este necesar să exploatăm dorința de a evita durerea prezentă, pentru a o folosi ca tehnică de motivare. Mai exact, atunci când simțim că suntem într-o situație-limită, am face orice doar să scăpăm de ea; pe când, dacă am fi sfătuiți din timp că ar putea apărea o eventuală problemă medicală (care la rândul său ar putea avea efecte ulterioare), în mod cert am amâna cât mai mult, tocmai pentru că nu avem în ecuație contextul pericolului iminent.

În acest mod se creează simțul visceral al durerii în prezent, care apare din inacțiunea noastră.

O modalitate uzitată de mulți dintre noi este metoda Franklin, care constă în notarea pe o foaie de hârtie a elementelor pro și contra, în vederea luării unei măsuri (după 3-4 zile, fiecărui argument i se aplică un indicator de importanță, asupra căruia putem reveni în următoarea perioadă, în scopul deliberării).

Indiferent de modalitatea de abordare, atunci când avem o problemă, este sănătos să identificăm toate scenariile negative posibile – cu ajutorul durerii pe care o ducem în prezent și prin intermediul căreia putem acționa.

Acest tip de durere (raportată la prezent) este mult mai ascuțită decât durerea viitoare sau decât plăcerea însăși.

Specialiștii ne recomandă să ne detașăm, înainte de a stabili felul în care rezolvăm o atare problemă. Ventilarea este necesară pentru a putea interpreta într-o manieră mult mai revigorantă situația dată. 

Emoțiile acumulate pe parcursul luării unei decizii pot fi copleșitoare. Însă, cernute și puse în context, cu maturitate și conștiinciozitate, ele ne pot da semnale asupra felului în care acționăm. Este important să știm care e scopul final, punând în balanță toate costurile implicite, până la „destinația“ finală. Oricare ar fi alegerea făcută însă, este necesar și suficient ca aceasta să fie realizată în acord cu principiile noastre – pentru a nu provoca ulterior regrete și efecte ireversibile. 

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută