Skip to content

Iubirea este cântată în versuri, descrisă în opere de artă, este o nevoie fundamentală a omului, este căutată, găsită și, mai ales, trăită. Căutăm iubirea sau, mai bine zis, căutăm pe cineva care să împărtășească cu noi aceleași sentimente, pe cineva care să ne facă să ne simțim acceptați, în siguranță, să ne dorească, să ne facă să ne simțim valoroși, care să ne accepte așa cum suntem.

Cu toate acestea, de cele mai multe ori trăim sentimente de jenă și rușine, când vine vorba de a ne exprima nevoile legate de iubire. Ne este teamă să spunem că „ne-am dori mai multe atingeri în cuplu“, pentru că nu știm ce s-ar putea gândi despre noi, ne este teamă să spunem că „ne dorim să fim ținuți de mână“, pentru că nu știm cum ar putea interpreta celălalt nevoia noastră, ne este teamă să spunem că „am vrea să auzim mai des «Te iubesc»“, pentru că ni se pare că aceste cuvinte cântăresc atât de greu și nu le putem spune oricum, oricând – și nici nu am vrea să se creadă că „cerșim iubirea“ sau suntem „sufocanți“.

De fiecare dată când noi alegem să nu ne exprimăm nevoia în fața celuilalt, facem ca satisfacerea acesteia să fie improbabil de realizat. Iar nevoile nesatisfăcute aduc frustrări, creează goluri, aduc distanțare în relație, ne fac să ne transformăm, să ne amăgim că „merge și așa“, să clădim o variantă deloc autentică a noastră. Exprimarea nevoilor nu înseamnă slăbiciune, înseamnă să construiești un pod între tine și partener!

Nevoile există, nu pot fi negate, astfel încât ele trebuie exprimate, tratându-le ca pe ceva valoros, care merită să fie respectat și dezvăluit. Din nefericire, încă din copilărie, mulți dintre noi au fost învățați să-și suprime, să-și nege ori să-și minimalizeze emoțiile și nevoile. Dacă nu suntem capabili să tratăm cu respect adevărurile noastre cele mai intime, nevoile și emoțiile noastre, cum putem fi deschiși față de altul?

De multe ori, realizăm că împărtășind cu cel de lângă noi o nevoie, iubirea „crește“ și asta e perfect normal. Cei care caută intimitatea și își exprimă nevoia de iubire și de conexiune își iau situația în propriile mâini și au cele mai mari șanse să întâlnească ceea ce caută. Este adevărat că, în această căutare, este posibil să nu primim întotdeauna ceea ce vrem. Ceilalți nu sunt obligați să contribuie la fericirea și satisfacția noastră, mai ales dacă ne gândim că, la rândul lor, au de acoperit și ei propriile nevoi; dar trebuie să ne permitem această vulnerabilitate. Prin empatie și manifestare a propriei vulnerabilități, șansele de conectare între două persoane cresc, în timp ce prin rușine, ne îndepărtăm și ne deconectăm de celălalt. Pentru a scădea impactul rușinii în viața noastră, trebuie să vorbim despre ea și despre ce anume ne face să ne simțim rușinați.

℗PUBLICITATE



Nu exclude vulnerabilitatea din viața ta! Nu trebuie să respecți tot timpul etichete, să te ridici la înalțimea așteptărilor celorlalți sau să pari mereu puternic! Ca să poți relaționa sănătos, trebuie să-ți găsești curajul de a fi imperfect, să manifești compasiune atât pentru tine, cât și pentru celălalt, „să renunți la cine cred ceilalți că ar trebui să fii“. Acest lucru ni-l spune foarte bine Brené Brown în Curajul de a fi vulnerabil.

Relațiile dau sens și conținut vieții noastre! Studiile au arătat că o relație în care ne simțim împliniți ne poate ajuta să avem un stil de viață mai sănătos și chiar să trăim mai mult, în timp ce o relație cu probleme poate contribui la scăderea imunității. Intimitatea și apropierea în relații nu numai că duc la reducerea stresului, dar ne și creează o stare de bine. De exemplu, îmbrățișările pot contribui la consolidarea relațiilor și ne pot ajuta să ne exprimăm sentimentele; iar cercetările au arătat că ele ajută și la reducerea stresului. După o îmbrățișare, tensiunea arterială scade, iar nivelul cortizolului, hormonul stresului, scade și el. O atingere, o îmbrățișare, o mângâiere pot avea efecte minunate asupra stării noastre de spirit. Uite câte avantaje se află într-o îmbrățișare, în exprimarea iubirii, a afecțiunii!

De câte ori n-am auzit noi că „nu poți iubi pe altcineva, până ce nu înveți să te iubești pe tine însuți“? Indiferent cât de frecvent auzim asta, mulți dintre noi caută să-și găsească fericirea în relații, înainte de a învăța cum să găsească fericirea în sinea lor. Construirea unei relații de acceptare și iubire cu noi înșine nu este ușoară, la fel cum nu ne este confortabil să-i comunicăm celuilalt dorințele și nevoile noastre fără să trăim cu teama de respingere sau cu sentimentul de rușine. Însă dacă recunoaștem că suntem demni de satisfacerea nevoilor proprii și ne asumăm vulnerabilitatatea în fața celorlalți, atunci reușim să clădim ceva durabil și autentic.

Și nu uita, cu toții avem nevoi, așa că oferă-i și partenerului posibilitatea să-și manifeste propriile nevoi, fără să vă judecați sau criticați unul pe altul. S-ar putea să fie inconfortabil la început și să aveți neclarități legate de nevoile celuilalt; dar nu uitați că relațiile sănătoase sunt construite pe încredere reciprocă și comunicare deschisă.

Psiholog şi psihoterapeut de familie, educator parental certificat și autorizat Circle of Security, cu o experienţă de mai bine de 10 ani în diverse arii ale Resurselor Umane în diferite companii multinaţionale. Psihoterapeut în formare în metoda Somatic Experiencing (Experiențierea Somatică), o metodă psiho-biologică eficientă pentru identificarea și rezolvarea traumelor. Voluntar în proiectul „Dăruieşte viaţă“, pentru susţinerea familiilor cu copii diagnosticaţi de cancer.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0