Un lucru pe care nimeni nu ți-l spune când decizi că e momentul să faci copii e că – în opoziție cu ce sugerează înțelepciunea populară – un copil nu rezolvă niciuna dintre problemele pe care cuplul le are, ci doar le amplifică pe cele existente. Al doilea lucru pe care-l constați, în această epocă modernă, e că vechea zicală mioritică „Unde-a crescut un copil, crește și-al doilea“ exact asta e: un mit. Probabil că unele lucruri e bine să nu le știi dinainte, fiindcă dacă te păzești prea mult de ele, pierzi cea mai mare parte din farmecul și lumina vieții.
Va să zică, sunteți părinți. Felicitări! Trăiți viața în trei, patru sau… mai mulți. Iar dacă locuiți cu socrii, duceți o existență și mai interesantă. Fiindcă sunt rare cazurile de familii în care curge numai lapte și miere. (De fapt, există așa ceva?!) Dacă sunteți ca cei mai mulți dintre semeni, aveți parte – măcar ocazional sau periodic – și de stres, oboseală, uzură, tensiune, responsabilități peste limita admisă și toată cohorta de emoții corespunzătoare.
Și iată că vine cineva să vă spună că toate trăirile voastre sunt normale și umane: soții John și Julie Gottman, în cartea lor, Viața în doi, când suntem trei. Care-i obiectivul cărții? Să arate cum poți avea o relație de cuplu trainică și iubitoare, în contextul apariției unui copil. Și nu prea contează că ați mai trecut prin asta și aveți deja un copil sau chiar doi, fiindcă apariția fiecărui nou-născut este, în sine, un eveniment atât de important, încât clatină echilibrul de forțe dintr-o familie și poate schimba rolurile deja atribuite.
Așadar, ce-i de făcut pentru a-i asigura copilului un echilibru emoțional în familie? „O relație plină de iubire, fiindcă acea relație favorizează dezvoltarea lui“, spun autorii. (Cartea întreagă e plină de… un fel de înțelepciune relaxată, plină de umanitate.)
Voi reda mai jos, pe scurt, rețeta pe care ne-o prescriu acolo John Gottman (supranumit The Einstein of Love și recunoscut ca unul dintre cei mai influenți psihoterapeuți din ultimul sfert de secol) și Julie Schwartz Gottman (psiholog clinician de profesie, specializată în probleme de parenting și consiliere maritală):
1. „Atenuați îndârjirea cu care începeți discuția.“ Nu, nu e vorba să vă înghițiți nemulțumirile cu un aer milog și să adunați frustrări până-n gât. Dar tonul face muzica, iar un ton certăreț vă setează de la bun început pentru o discuție în contradictoriu. Vă sună cunoscut? Unul atacă critic, celălalt intră în defensivă; unul își arată disprețul, celălalt împietrește la mii de ani-lumină de reconcilierea mult dorită.
2. „Acceptați poziția partenerului, admițând că ambele puncte de vedere sunt valabile.“ Eu am adevărul meu și tu ai adevărul tău. Se întâmplă. Capcana subtilă și cu adevărat periculoasă pe termen lung nu e aceea de a-ți contrazice partenerul, bombardându-l cu contraargumente la adăpostul tranșeelor în care te-ai ascuns. Ci încercarea de a-l aduce în tabăra ta, prin forța „persuasiunii“ – un eufemism pentru insistență, pisălogeală, cicăleală.
3. „Liniștiți-vă printr-o calmare de natură fiziologică.“ Rulați pe Transfăgărășan și, de o oră, partenera se arată iritată de (re)aparițiile fostei iubite în viața voastră de cuplu. Pulsul vă tot crește, adrenalina vă inundă și vă transpiră palmele pe volan. Simțiți nevoia să dați un șut în dosul cuiva, dar pentru asta ar trebui să luați piciorul de pe frână. Nu e o idee bună. Mai bine trageți pe dreapta, luați o pauză de (măcar) un sfert de oră, dacă nu 30 de minute. Și nu uitați să respirați adânc și repetat.
℗PUBLICITATE
4. „Faceți compromisuri.“ Oricât de prozaic ar suna pentru tinerii îndrăgostiți la nebunie, mariajele de cursă lungă sunt un șir de compromisuri inteligente și echitabile, făcute cu bună-credință, astfel încât fiecare dintre parteneri să aibă ceva de câștigat și niciunul să nu rămână cu ranchiună până la moarte.
5. „Remediați rupturile.“ V-ați ieșit din fire și ați dat cu bâta (imaginară) în balta de probleme care s-au acumulat între voi. De cinci (da, 5, ați citit bine) interacțiuni pozitive cu partenerul aveți nevoie, pentru a șterge urma stropilor de noroi pe care i-ați împroșcat în jur. Așadar, suflecați-vă mânecile și arătați-vă căința printr-un cvintet de fapte bune. Poate părea simplu. Dar ia să vedem ce-ar putea însemna mai exact: (1) să-i cumpărați un parfum (sau o bijuterie, dacă ați julit rău șansele de bună conviețuire); (2) să-i faceți un masaj fără să așteptați ceva în contrapartidă; (3) să spălați gresia de la mansardă până la parter; (4) să schimbați bebelușul de scutece toată luna, fără ajutor din partea altcuiva; (5) să programați o ieșire în doi, chiar dacă vă cade capul în farfuria cu ciorbă, de atâta oboseală. Păi, nu-i mai simplu să aruncați bâta în foc, înainte de a da cu ea în baltă?!
6. „Procesați și analizați ulterior conflictul, după ce v-ați calmat.“ În traducere liberă, asta ar suna cam așa: „Dă-mi, Doamne, mintea cea de pe urmă a românului!“ Dar structurat ca la carte înseamnă să vedem ce sentimente am avut, ce poziții adverse am adoptat noi doi, cât a suflat fiecare în foc și, desigur, ce învățăminte am tras.
7. „Treceți de la blocaj la dialog, atunci când vă confruntați cu probleme fără soluție.“ Ei bine, da, uneori… anumite dezacorduri nu se vor solda cu un consens. Niciodată. În veci. Vă puteți împăca cu situația? Pentru cei care nu sunt dispuși „să treacă peste“, soții Gottman enumeră o comprehensivă tipologie de diferențe care ar putea exista între parteneri, de la finanțe la sex și de la valori personale până la anumite rude pe care nu le puteți face să dispară.
8. „Bucurați-vă de prietenia dintre voi.“ Asta înseamnă să exprimați apreciere, afecțiune și admirație. Fiți receptivi, fiți constructivi – și veți primiți calificativul „A“ pentru fiecare.
9. „Condimentați viața sexuală.“ Nu, nu ajunge doar să citiți Kama Sutra. Mai degrabă, să acceptați că lucrurile s-au schimbat. Să vorbiți între voi despre ce vă place și ce nu, despre fanteziile voastre sexuale. Să faceți gesturi de tandrețe, chiar dacă acestea n-o să vă propulseze direct în pat. Să realizați că bărbatul e ca un „cuptor cu microunde“ și femeia, ca un „tuci domol“. Și să nu faceți nazuri când partenerul vă propune o „partidă rapidă“, având în vedere că știți când a adormit bebelușul, dar nu știți când se va trezi.
10. „Creați o moștenire valoroasă pentru copilul vostru.“ Ați ghicit, nu e vorba de contul din bancă, ci de valorile în spiritul cărora îl educați. Cu adevărat, nu ajunge doar să fiți „tu“ și „eu“. Fără un „noi“, familia nu va supraviețui.
N-o să iasă la perfecție de fiecare dată – căci oameni suntem. Dar va fi frumos să încercăm. Altminteri, o să ne trezim la bătrânețe că… ne-am luat cu viața și-am uitat să trăim!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
