Trăim într-o epocă în care internetul și lumea virtuală sunt parte din viețile noastre, făcând mult mai facilă și mai transparentă atât realitatea noastră, dar și tapetarea pereților Facebook-ului cu trăirile vedetelor, devenind, de cele mai multe ori, mult mai tangibili (doar la un click distanță). Dacă, de cele mai multe ori, urmărirea activității unui superstar poate provoca anxietăți de tip FOMO (fear of missing out), prin compararea situației personale cu cea a persoanei publice (aducând un deserviciu propriei realități), în ultima perioadă, însă, se poate observa un alt prototip de comportament la nivel public (prin asumare, autenticitate și relatarea posibilelor probleme existente în spațiul privat al vedetelor). Ieșirea în societatea în plină transformare cu rănile deschise, expunăndu-și vulnerabilitățile, atenuează durerea și atrage publicul.
Un exemplu în acest caz îl reprezintă Kelly Clarkson (Kelly Brianne Clarkson), cântăreață de muzică pop-rock, compozitoare și actriță. Dincolo de faima de care se bucură, aceasta nu se teme să vorbească despre dificultățile pe care le are în rolul de mamă (de la problemele legate de sarcină, până la glorificarea unui pahar de vin). Alături de soțul său, Brandon Blackstock, are doi copii (River Rose și Remington), dar este și mama vitregă pentru cei doi copii ai soțului său (Seth și Savannah), copii ce au rezultat din primul mariaj al acestuia.
Despre perioada sarcinilor aceasta vorbește, într-un ton autoironic, că nu a găsit nimic magic, ba mai mult, promite că le va reaminti copiilor săi prin ce a trecut pe parcursul celor nouă luni. Inclusiv ginecologului i-ar fi spus „dacă voi rămâne, din nou, însărcinată, te voi căuta“.
Sentimentul de vină este cel ce te urmărește continuu, susține Kelly, întrucât ai vrea să petreci cât mai mult timp cu copiii, însă, cariera este de cealaltă parte, așadar balansarea celor două activități și rezultatul pe plus de la finalul zilei sunt cele care indică starea de bine dincolo de vinovăție. Clarkson nu este tributară frumuseții fizice, motiv pentru care caracterul copiilor este compus din multe alte calități care ar trebui să formeze un tot (inteligența, umorul etc), respectiv identificarea unei activități pe care să o poată realiza cu pasiune și cu multă dragoste. Copiii sunt cei care pot schimba oamenii maturi în bine, pentru că observă comportamentul fiecăruia și prin sinele oglindă poți corecta eventualele defecte pe care nu le cunoșteai.
Acțiunile adulților vorbesc mai mult decât cuvintele, Kelly fiind convinsă că și copiii săi vor ajunge la terapie pentru un anumit lucru, însă, speră ea, nu pentru lipsa de încredere. Cuplul Clarkson – Blackstock își scoate separat copiii la întâlniri, pentru a le arăta cum ar trebui să se comporte partenerul la un date. De asemenea, participarea activă a membrilor familiei la discuții serioase despre problemele politice, sociale, și despicarea acestora prin filtrul vârstei lor (pentru o percepție mai clară), reprezintă, pe termen lung, conform artistei, o cale sigură pentru o lume mai bună.
Aprecierea muncii fiecărui individ și conștientizarea avantajelor pe care cei patru moștenitori ai lor o au, reprezintă unul din pilonii de bază ai familiei lor. Dacă sarcina a fost un calvar, parentingul a fost cel care a scos la iveală o relaxare asupra lucrurilor superficiale, ceea ce face diferența dintre ceea ce trăiește acum și cum gândea înainte de a avea copii. Cariera era de asemenea, prioritară, însă, rolurile de soție și de mamă au făcut-o pe Kelly mai mult decât o vedetă, au adus un plus de valoare celorlalte atribuții care au detronat topurile și cover-urile obținute de-a lungul anilor. Aceasta afirmă că nu ar vrea să fie acea vedetă pop ce nu își vede copiii foarte des, ci, din contra, ar vrea să fie acolo, pentru ei, dar, pe de altă parte, subliniază că renunțarea la control și delegarea atribuțiilor parentale sunt mai mult decât binevenite.
Un sentiment nou pe care parentingul îl aduce este teama de a nu fi omniprezent pentru copilul tău, pentru a-l proteja și a-i lua de pe umeri grijile, dezamăgirile, eșecurile. Dincolo de imaginea glossy pe care o vedetă o poate avea, Clarkson nu ezită să-și exprime aprecierea față de mama sa, care a reușit să-și crească și să-și educe copiii fără ajutor și cu posibilități materiale reduse. Artista recunoaște faptul că trăind și la limita de jos a societății a ajutat-o să poată cântări altfel ceea ce deține în prezent.
O altă vedetă ce își exprimă public felii din viața sa privată este Drew Barrymore (Drew Blyth Barrymore), actriță, producător, regizor, fotomodel, mamă a două fete (Olivia și Frankie). Provine dintr-o familie de actori de origine maghiară, iar viața sa privată a fost frecvent comentată în presa tabloidă (a fost căsătorită cu proprietarul unui bar, Jeremy Thomas, timp de o lună, apoi s-a recăsătorit pentru un an cu actorul Tom Green, urmând ca până în 2007 să își trăiască povestea de dragoste alături de actorul Justin Long.) Barrymore și-a exteriorizat, în repetate rânduri, dragostea pentru fiicele sale, catalogând parentingul drept un joc de șah constant executat, prin mutări și permutări mentale privind acțiunile pe care urmează să le faci.
Surprinderea constantă, iubirea, implicarea fără margini sau condiții, reprezintă maximul pe care o ființă le poate face pe altarul vieții copiilor săi. Actrița afirmă că are o responsabilitate foarte mare prin creșterea a două viitoare femei, libertatea pe care aceasta a plantat-o în inimile și în mințile fetelor sale fiind definitorie pentru ceea ce vor deveni. Imitarea comportamentului părintelui este un lucru ce se perpetuează, indiferent dacă suntem atenți sau nu, drept urmare, sfatul pe care-l dă Barrymore este autocontrolul însuși, prin corijarea atitudinilor proprii, dar și al comportamentelor viitoare.
Tonul prin care le descrie viața nu a fost niciodată unul depresiv și trist, ba din contra, chiar dacă viața nu este foarte ofertantă, aventura și călătoria ne aparțin, iar pentru acestea trebuie să fim siguri pe noi, dar și blânzi cu cei din jurul nostru. Parentingul a transformat-o pe vedetă dintr-un om dezorganizat într-un soldat adevărat ale cărei arme sunt gustările pentru copii. Maternitatea vine la pachet cu un set de instincte ce nu existau până în acel moment, dar și cu o frică înfiorătoare, rezultatul dintre acestea fiind lupta interioară de a fi cea mai bună versiune a ta, de părinte, acea „stâncă solidă“ care va fi mereu acolo pentru ei, sau, mai precis, cel mai greu rol jucat vreodată, turnat pe parcursul unei întregi vieți.
Ieșirea la rampă a unor personalități și coborârea acestora de pe scena artistică pe scena vieții apropie oamenii și-i face umani, ceea ce poate reprezenta, pentru publicul larg, un exemplu de „așa da“, dar și o umanizare a unor vedete ale căror vieți le vedem doar în nuanțele contrastante ale fericirii. Parentingul, cu siguranță, nu este un rol ușor, dar poate fi perceput ca fiind digerabil prin identificarea butoanelor ce trebuie apăsate, în caz de ajutor.