Vindecarea cancerului: un tratament al corpului și al minții

Într-un discurs TEDx Târgu Mureș, psiho-oncologul Florina Pop vorbea cu multă empatie despre pacienții oncologici, iar în finalul discursului îi invita pe cei din sală să își imagineze că tocmai au primit plicul cu rezultatul investigațiilor. Îi îndemna să își identifice emoțiile, să se gândească la eventualitatea unei situații de acest gen, să exprime ceea ce simt. Rolul acestui exercițiu a fost acela de a crește empatia, dar și gradul de conștientizare cu privire la incidența bolii.

Procesul de vindecare

Indiferent care este motivația pentru care un om își dorește să se vindece, aceasta este binevenită. Uneori, ne-am lăsat treburile neîncheiate sau proiectele nefinalizate. Alteori, vrem să ne vedem copiii și nepoții crescând, căsătorindu-se, având succes în viață. Foarte mulți își pun nădejdea în Dumnezeu și consideră că intervenția divină este salutară. Alții își descoperă un nou și nebănuit sens în viață. Contează mai puțin care este motivația de a trăi, cât acțiunea, comportamentele care derivă de aici.

Evident, cea mai importantă componentă a procesului de vindecare este cea medicală. Urmăm tratamentul și indicațiile specialiștilor în care avem încredere, luăm parte la deciziile medicale, pe care ni le asumăm, și alegem în cunoștință de cauză cele mai bune soluții pentru noi. Însă la fel de importantă este componenta psihologică a vindecării.

Climatul familial de susținere are rolul de a oferi încredere, mai ales dacă bolnavul este tratat cu empatie, dar fără condescendență, ajutat în perioadele dificile de chimioterapie și, totodată, lăsat să facă treburile domestice pe care poate să le îndeplinească. Este important să nu se simtă inutil sau, mai rău de atât, o povară pentru membrii familiei. Protejăm, dar nu infirmăm aportul în familie al celui bolnav.

Procesul de acceptare

Acceptarea de către bolnav a stării de fapt este, probabil, cel mai dificil aspect din procesul de vindecare. Aceasta se produce treptat, prin conștientizarea succesivă a pierderilor temporare sau definitive. De exemplu, în perioada chimioterapiei, nu mai poate practica activitățile sportive preferate, ceea ce este o pierdere temporară. Mai dificil este, totuși, să accepte o pierdere definitivă.

Acceptarea stării de fapt nu presupune o renunțare, ci o reevaluare a situației, o reconsiderare a potențialului, o reinventare, care implică deseori creativitatea. Ideal ar fi ca acceptarea noii stări să fie însoțită de iertare, mai concret: iertarea de sine.

Deși ar putea să pară un act de egoism, bolnavul care se află în tratament citostatic și se angajează pe drumul vindecării are beneficii enorme din autoprotejare: a spune „nu“ atunci când simte acest lucru, a-și exprima cu sinceritate nevoile și preferințele, a renunța temporar la sarcinile prea solicitante, a diminua interacțiunile sociale în favoarea odihnei și relaxării.

Procesul psihologic

Bolnavul poate participa la propria vindecare, nu doar cu sufletul, ci și cu mintea, aplicând diverse tehnici, precum cele specifice metodei Simonton. Rezultatele muncii cercetătorilor au condus la identificarea unui model holistic al apariției cancerului, reprezentat în figura de mai jos (Simonton, pag. 105):

℗PUBLICITATE

---

---

Convingerea cercetătorilor este că acest ciclu poate fi inversat, pentru a obține un model holistic al vindecării. Primul pas în însănătoșire este întărirea încrederii în eficacitatea tratamentului și în puterea mecanismului de apărare a propriului corp. Această încredere conferă speranță și optimism, așteptări pozitive, ce vor fi înregistrate în sistemul limbic, apoi primite de hipotalamus, transmise mai departe glandei pituitare, care comunică mai departe cu sistemul endocrin și restaurează echilibrul hormonal al corpului, conform imaginii de mai jos (Simonton, pag. 111):

Procesul de imagerie

Tehnica imageriei, ca parte a procesului de vindecare, este recomandată a fi practicată de trei ori pe zi. Ea este precedată de relaxarea profundă, într-o cameră liniștită, cu lumină odihnitoare. După ce își concentrează atenția asupra respirației, își relaxează progresiv întregul corp, vizualizând cum se risipește tensiunea. Starea de relaxare va fi menținută câteva minute, după care este introdusă imageria propriu-zisă.

Bolnavul va crea o imagine realistă sau simbolică a cancerului, în care celulele afectate sunt slabe și dezorientate, acel tip de celule distrus de organism de mii de ori pe parcursul vieții unui om. Apoi, va crea imaginea mentală a unui sistem imunitar sănătos, puternic și inteligent, reprezentat printr-o armată uriașă care va câștiga bătălia.

Pentru perioada în care bolnavul face chimioterapie, Simonton recomandă următorul exercițiu mental: „Imaginați-vă cum medicamentul intră în corpul dvs. și în fluxul sangvin. Închipuiți-vi-l ca pe o otravă. Celulele normale sunt inteligente și puternice și nu acceptă otrava atât de ușor. Dar celula canceroasă este slabă, așa că poate fi omorâtă ușor. Ea absoarbe otrava, moare și este eliminată din corp… Vizualizați celulele moarte scoase de pe câmpul de bătălie de către leucocite, distruse în ficat și rinichi și eliminate prin urină și scaune“.

Fiecare dintre noi își poate construi propria imagine mentală pentru a lupta cu o boală, fie ea o simplă răceală, cu scopul de ajuta sistemul imunitar să câștige lupta. Este important ca exercițiul să fie repetat, pentru ca organismul să dobândească încredere, speranță, putere.

Stă, așadar, și în puterea noastră să participăm la propriul proces de vindecare, alegând să facem lucrurile diferit, să ne schimbăm stilul de viață, să trăim cu mai mult sens decât am făcut-o până acum. Poate că ne-ar inspira denumirea unui grup de suport despre care vorbește Irvin Yalom în tratatul său de psihoterapie de grup: Make Today Count!

Referințe:

• Creigton J.L., Mathews-Simonton S., Simonton C.O.,  Cum să lupți cu cancerul . Metoda Simonton: un ghid pentru pacienți și familiile lor, Editura Trei, București, 2011
• Discurs TEDx Târgu Mureș