Vintilă Mihăilescu (1951-2020) a fost profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Sociologie al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universități și centre de studii avansate din Canada, Franța, Italia, Elveția, Germania, Belgia, Austria și Bulgaria. Din 2005 până în 2010 a fost director general al Muzeului Țăranului Român.
În 1990 a inițiat organizarea Societății de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei președinte a fost între 1994 și 2000. Între 1998 și 2018 a fost colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde a deținut rubrica „Socio hai hui“. A mai publicat: Paysans de l’histoire (în colab., 1992), Fascinația diferenței (1999), Socio hai hui. O altă sociologie a tranziției (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfârșitul jocului. România celor 20 de ani (2010).
De același autor, în limba română au apărut: Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007 ; ed. a II a revăzută și adăugită, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape (coord., 2009), Scutecele națiunii și hainele împăratului. Note de antropologie publică (ed. I II, 2013), Condiția romă și schimbarea discursului (coord. împreună cu Petre Matei, 2014), Apologia pârleazului (2015), De ce este România astfel? Avatarurile excepționalismului românesc (coord., 2017), Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană (2017), Etnogeneză și țuică (2018) și În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului (2019).