Una dintre cele mai apreciate metode terapeutice de ultimă generație este terapia polivagală propusă de dr. Stephen W. Porges. Deși are un nume mai puțin obișnuit, teoria din spate este cât se poate de prietenoasă și de utilă pentru bunăstarea noastră de zi cu zi. Iar pentru a-i înțelege ideile de bază și profunzimea, l-am invitat pe psihoterapeutul Viorel Pașca să ne răspundă la câteva întrebări. Viorel este doctor în psihologie, vicepreședintele Institutului Român de psihoterapie integrativă și conduce proiectul Polyvagal România.
Cum am putea explica teoria polivagală unei persoane care nu a auzit până acum de munca lui Stephen Porges?
Teoria polivagală (TPV), denumită de unii autori „arta și știința conectării umane“, „neuroștiința relațiilor“ sau „neuroștiința siguranței“, este mult mai simplă și mai prietenoasă decât pare să-i sugereze numele. Ea ne explică fundamentele biologice ale stării de bine, ale sănătății noastre fizice, psihice, emoționale și relaționale, dându-ne soluții pentru înțelegerea și optimizarea comportamentelor umane. La baza teoriei stă conceptul de siguranță, înțeles ca o consecință a stărilor fiziologice ale sistemului nervos autonom (SNA), ca o stare trăită, simțită și doar în parte ca un efect al evaluărilor conștiente. „Siguranța este o metaforă care poartă în ea o stare fiziologică“, spune dr. Stephen Porges, creatorul teoriei polivagale. A te simți în siguranță este diferit de a ști că ești în siguranță. De sentimentul de siguranță depind comportamentele noastre sociale, calitatea relațiilor noastre, sănătatea, randamentul, productivitatea și tot confortul nostru existențial.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
De ce este important să avem o minimă cunoaștere cu privire la conceptele de bază ale teoriei polivagale?
Toate comportamentele și stările noastre sunt modelate de SNA. Ceea ce pentru mintea noastră pare absurd și irațional poate avea sens din perspectivă biologică. Ne certăm copiii pentru că sunt inhibați, neatenți, speriați, uneori agresivi, alteori îi judecăm pe ceilalți ca fiind ciudați, narcisiști, paranoici și că nu se conectează cu cei din jur, dar conectarea depinde de sentimentul de siguranță și de starea de echilibru a SNA. Așadar, nu este pentru că nu vreau, ci pentru că biologia nu-mi dă voie, nu este o alegere. Biologia nu are valori morale sau simț etic. Ea este orientată doar spre conservarea și supraviețuirea noastră. TPV ne ajută să înțelegem mai bine semnificația și limitele unor comportamente, iar atunci când nu găsim soluții, ne ajută să fim mai îngăduitori, cu grijă și compasiune unii față de ceilalți.
Prin ce se deosebește teoria polivagală de metoda Somatic Experiencing, dezvoltată de Peter Levine?
Toate psihoterapiile corporale moderne au integrat principiile teoriei polivagale. Somatic Experincing (SE) și Teoria polivagală (TPV) sunt abordări înrudite, apariția lor fiind facilitată și de prietenia și colaborarea dintre Stephen Porges și Peter Levine. În timp ce Somatic Experiencing aduce instrumente foarte valoroase în lucrul cu trauma, teoria polivagală ne creează o lentilă prin care să vedem și să înțelegem lumea noastră interioară, stările și comportamentele noastre, de la normalitatea cotidiană la situațiile extreme de suferință psihică, utilizând concepte specifice (neurocepție, coreglare și ierarhie autonomă). Promovând un model de comunicare socială și conectare umană bazat pe sentimentul de siguranță și pe înțelegerea relațiilor complexe dintre minte și corp, teoria polivagală are aplicații în toate domeniile vieții și propune o nouă paradigmă pentru serviciile de suport și îngrijire, fie în spital, într-o sală de clasă, la locul de muncă, acasă sau în cabinetul de psihoterapie.
Teoria polivagală oferă un credit substanțial relațiilor noastre interumane, indiferent că vorbim despre procesul de vindecare a traumei sau de starea de siguranță. Care sunt acele două-trei sugestii-cheie prin care să putem folosi puterea relațiilor în folosul bunăstării psihologice?
Natura a ales pentru noi strategia de supraviețuire bazată pe afiliere, îngrijire și oferire de suport. Așadar, conexiunile sociale nu sunt o opțiune, sunt un imperativ biologic. Comportamentele sociale sunt susținute de o arhitectură neurobiologică foarte complexă (nervul vag are un rol important), care stă la baza atașamentului nostru. Prin voce (mai întâi intonația și apoi informația!), privire, expresii faciale (nu uita de fața ta zâmbitoare!), postură corporală etc., sistemul transmite și primește automat semnale despre starea noastră internă, căutând răspunsul la întrebarea: „Pot să mă apropii de tine? Sunt în siguranță?“. Astfel apar reciprocitatea și coreglarea emoțională în relații. Avem nevoie de „adăpostul“ sigur al celuilalt, pentru alinare, creștere și vindecare, iar relațiile sociale „hrănitoare“ sunt antidotul cel mai puternic pentru fricile și angoasele noastre existențiale.
Stephen Porges și fiul acestuia, Seth Porges, au publicat cartea „Lumea noastră polivagală“, destinată publicului larg, nu doar specialiștilor din domeniu. Care consideri că este punctul forte al acestei cărți?
Lumea noastră polivagală este rodul îmbinării armonioase a autorității științifice a tatălui cu experiența jurnalistică a fiului. Cartea prezintă teoria polivagală în termeni foarte prietenoși, ușor de înțeles de către publicul larg, fiind bogată în metafore și exemple concrete. Ea oferă soluții concrete pentru susținerea stării de siguranță în situații și contexte sociale diverse: sistem educațional și medical, măsuri sociale de protecție a populației, sistemul organizațional, proiectarea și designul spațiilor publice și instituționale etc.
℗PUBLICITATE
Cartea pune în lumina reflectoarelor importanța nervului vag. Ce este necesar să cunoaștem cu toții despre funcționarea și influența acestui nerv asupra lumii noastre intra- și inter- personale?
Porges a descoperit că nervul vag are două componente: vagul ventral și vagul dorsal, de unde și denumirea teoriei: „polivagală“. Vagul ventral (nervul compasiunii) are un rol esențial în menținerea echilibrului intern (homeostazie), fundamentul biologic al stării de bine. Este componenta care liniștește, ne ajută să fim relaxați, facilitează conectarea socială și starea de siguranță, empatia și compasiunea, creativitatea, flexibilitatea, reziliența, vindecarea și susține narațiunile pozitive ale minții. Vagul dorsal, o componentă mai primitivă, se activează atunci când nu reușim să facem față pericolelor percepute, generând strategii de apărare mai arhaice: încetinirea ritmului cardio-respirator până la suprimarea lui, înghețare sau disociere. În aceste stări ne simțim deconectați de ceilalți, blocați, amorțiți, prăbușiți în interior; e un soi de moarte psihologică, în care mintea relatează povești ale abandonului și disperării. Selectarea acestor stări nu este una voluntară. Așadar, nu vă responsabilizați dacă într-o situație critică ați avut reacții de blocare, încremenire, confuzie, încețoșare etc.
Coordonezi echipa Polyvagal România, care sunt misiunea și scopul acestei echipe?
Proiectul Polyvagal România a fost creat în baza parteneriatului dintre Institutul Român de Psihoterapie Integrativă (IRPI) și Polyvagal Institute (PVI) din Statele Unite, cu scopul de a promova teoria polivagală și aplicațiile ei, atât pentru publicul larg, cât și pentru specialiștii din țara noastră. Punem la dispoziția celor interesați materiale, cercetări și cursuri realizate de partenerii noștri, prin site-ul polyvagal.ro și suntem prezenți pe rețele de socializare. Organizăm evenimente locale și facilităm participarea la evenimente științifice organizate de PVI, la prețuri speciale pentru publicul din România.
Cum poate un clinician să se formeze în practica teoriei polivagale? Ce opțiuni avem în România?
În acest moment avem disponibile două cursuri introductive în teoria polivagală și aplicațiile ei clinice, cursuri realizate de dr. Stephen Porges și Deb Dana, înregistrate în format video cu subtitrare, care pot fi achiziționate de pe site-ul nostru la prețuri foarte accesibile. În ianuarie 2025, vom lansa primul curs de certificare în teoria polivagală pentru cei interesați, curs care va fi susținut de specialiști și traineri de la Polyvagal Institute, cu facilitarea unor specialiști din echipa Polyvagal România. Bineînțeles, avem în pregătire și alte evenimente, pentru care vă invităm să ne urmăriți în continuare.
Care este pentru tine „aurul“ din tot ce înseamnă teoria polivagală? Ce te-a făcut să-i oferi acestei metode de lucru atât de mult credit?
A simți și a fi sunt „nestematele“ polivagale care m-au îmbogățit. Să onorăm admirabilele virtuți ale minții, dar să nu nesocotim limitele biologice și înțelepciunea intuitivă a corpului nostru. Povestea fericirii noastre nu e una neapărat cognitivă, ci începe cu ascultarea și înțelegerea corpului nostru. A ști ce simți însemnă a ști ce să faci pentru a-ți împlini nevoile. Atunci când înțelegem că sistemele noastre nervoase comunică în permanență, că starea mea ajunge la celălalt și îl atinge, ne dăm seama ce responsabilitate mare avem în a ne regla și coregla unii pe alții, ca părinți, profesori, terapeuți, parteneri, profesioniști etc. Înainte de a ști ce să facem, înțelegem cât de important e cum să fim pentru a oferi suport sau pentru a ajuta mintea să găsească soluții, iar mintea ne va răsplăti, pentru că „mintea urmează starea“ (Deb Dana).
Dar din nou lansata carte, ce ți-a plăcut cel mai mult? Care este percepția ta asupra acestui text?
Cred că este cea mai bună carte de popularizare a teoriei polivagale apărută până acum. Îmi place argumentația legată de nevoia noastră de contacte sociale autentice, față în față, la fel de importantă ca nevoia de apă sau de aer și felul în care analizează riscurile de înstrăinare și însingurare la care ne expun civilizația tehnologică și lumea virtuală. Dincolo de valoarea inestimabilă a informației și a soluțiilor practice sugerate pentru crearea unui mediu sigur în viețile noastre, îmi place accentul pus pe abordarea cu mai multă compasiune a ființei umane, dincolo de comportamentele sale, dincolo de ceea ce face. Aceasta este, fără îndoială, o mare dovadă a iubirii și a prețuirii față de „lumea noastră polivagală“, în care trăim cu toții.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
