Visuri la cheie, programul TV care ne ajută să ne cultivăm umanitatea

Visuri la cheie, emisiunea care nu numai că ne ajută să ne deschidem apetitul pentru design interior, dar și ajută oameni aflați în nevoie, dând o altă perspectivă locuințelor lor, a revenit din această toamnă cu cel de-al șaptelea sezon, în noua grilă de la ProTV; ocazie cu care am decis că este un bun prilej să-i cunoaștem mai bine pe protagoniștii acestei echipe, Dragoș Bucur, Alina Vîlcu, Omid Ghannadi, Valentin Ionașcu, Laura Boghiu, Cristina Joia, în interviul de mai jos.

Care este cea mai importantă lecție de viață dobândită în urma experiențelor din cadrul emisiunii Visuri la cheie?

Dragoș Bucur: Nu cred că pot să mă raportez la ceva anume. Emisiunea în sine este o lecție de viață atât pentru noi, cât și pentru cei care ne urmăresc sau chiar se implică să ajute. Este vorba despre oamenii pe care avem ocazia să-i cunoaștem și felul în care fac față experiențelor dure ale vieții – da, pot spune că la finalul fiecărei ediții, ei ne oferă câte o lecție de viață.

Alina Vîlcu: Este foarte greu să aleg o „lecție“, deoarece pentru mine este ca un proces continuu de învățare. Însă am luat cu mine o concluzie pe care o integrez în tot ce fac, și anume: fericirea nu există în experiențe confortabile, ci în cele care te scot din zona de confort, care îți ridică în planul conștiinței temerile, angoasele sau neliniștile adânc îngropate sub stratul de rutină zilnică. Am descoperit ceva la Visuri la cheie, un sentiment pe care l-aș numi împlinire și pe care îl caut mereu, în tot ce fac. Este sentimentul că lași ceva în urma ta, că prezența ta are un sens pe lume și că merită sa te scoli dimineața cu zâmbetul pe buze. Este un privilegiu și sunt conștientă de asta. Apoi, am mai învățat lecția fericirii cunoscând familiile, văzând oameni împăcați, recunoscători și firești, chiar și atunci când trec prin experiențe traumatizante. Cel mai important, am „gustat“ și un alt sentiment, pe care l-aș numi… UMANITATE. Este o stare de pace interioară manifestată în legătura cu alți oameni. Este ca și cum, pentru o clipă, Dumnezeu ți-ar da capacitatea de a simți pentru ce te-ai născut.

Omid Ghannadi: Că problemele în viață nu apar când te aștepți. Am învățat să îmi prețuiesc viața confortabilă și frumoasă care mi s-a cuvenit și să mă gândesc că toată fericirea mea și a familiei depinde strict de cât de uniți și puternici suntem față de întâmplările neplăcute din viață. Emisiunea aceasta este ca o ancoră în viața reală, vine mereu să îți aducă aminte de ceea ce e important. Amintește de prezent, singura certitudine pe care o avem.

Valentin Ionașcu: Fiecare zi la Visuri la cheie este sub semnul imprevizibilului și, oricât de mult am vrea, nu putem controla totul. De-a lungul timpului mi-am dat seama că nicio situație nu este permanentă și că putem găsi rezolvare pentru orice problemă, trebuie doar să vrem și să credem că se poate. Rămâne la latitudinea noastră cât de deschiși suntem în fața schimbărilor. Eu cred foarte tare în puterea minții și spun mereu că gândurile bune și pozitive vor atrage după sine lucruri mai bune. Când drumurile par că se închid și aparent sunt în impas, fac un pas în lateral, moment în care deja am o nouă perspectivă care poate să aducă soluția cea mai bună. Această metodă de a schimba mereu unghiul din care privesc situația mă provoacă, mă determină să găsesc noi abordări, prilej cu care pot aplica toate lucrurile pe care le-am acumulat din experiențele trecute. Cea mai importantă lecție este aceea a răbdării, a puterii de a acorda fiecărui lucru timpul de care are nevoie.

Laura Boghiu: Trebuie să apreciem mai mult ceea ce avem, oamenii din jurul nostru, familia și faptul că suntem sănătoși. După ce auzim poveștile familiilor pe care le întâlnim în emisiune, realizăm că lucrurile de care ne plângem (poate ți-ai găsit mașina zgâriată în parcare sau nu poți pleca într-o anumită vacanță etc.), sunt niște „probleme“ create doar în mintea noastră. Atunci ne dăm seama că, de fapt, nu avem probleme adevărate.

Cristina Joia: La Visuri la cheie totul se trăiește foarte intens și am realizat cât de conectați suntem unii cu alții. Avem nevoie de aceste fire nevăzute care leagă oamenii. Fără emoție, așteptare, dăruire, speranță am fi un pic mai săraci. E uimitor cum întâlnirile cu familiile și poveștile lor te transformă și pe tine, devii mai recunoscător pentru lucruri care ți se păreau un dat: familie, sănătate, o casă. Înveți să fii mai autentic, mai asumat în acțiuni și mai aliniat cu ce contează cu adevărat în viață. Cotidianul începe să devină uneori zgomot de fond și vocea aceea interioară devine mai importantă când ai exemplu copii de 9, 10 ani care își cresc frații, sacrificându-și copilăria, merg la școală fără acel pachet și, cu toate astea, au pereții plini de diplome și medalii. Medalii atârnate în cui, pentru că de multe ori nu au nici măcar o poliță pe care să le așeze.

Ce înseamnă generozitatea și ajutorul concret pentru familiile care și-au împlinit visul de-a avea o locuință adevărată, cu ajutorul vostru?

Dragoș Bucur: Generozitatea și ajutorul vin, în primul rând, de la cei care se implică și ajută aceste familii. Noi ne facem treaba și ne bucurăm de fiecare dată când un autocar este mutat și ne dăm seama că am reușit să transformăm niște trăiri ale acelor oameni în unele pozitive.

Alina Vîlcu: Înseamnă bucurie pentru noi, în primul rând. Este incredibil câtă fericire îți poate aduce faptul că poți dărui ceva, că poți schimba în bine viața cuiva. Iar pentru familii, ajutorul este dincolo de această nouă locuință, este, de fapt, un nou start în viață, o cascadă de încredere că visurile pot deveni realitate. Și această încredere este ceea ce le va anima sufletul după ce noi plecăm și le schimbăm, cumva, viața.

Omid Ghannadi: Nu îmi place asocierea cuvântului ajutor cu ceea ce facem noi la emisiunea Visuri la Cheie. Mereu am spus că noi, la Visuri la Cheie, ne facem treaba. Într-adevăr, o facem cât de bine putem, cu inima deschisă, însă de cele mai multe ori ajutorul vine chiar din partea acestor familii. Ei ne ajută să vedem adevărul mai puțin plăcut despre viață și ne dau exemple de reziliență în fața greutăților. 

Valentin Ionașcu: Poveștile sunt cât se poate de reale și diferite, însă după fiecare final de caz familia se bucură de un cămin nou, mobilat și utilat, ce răspunde nevoilor locative și de confort. Deși suferința pierderii unui părinte sau problemele medicale rămân neschimbate, cred că prin aportul nostru reușim să încurajăm familiile pe care le întâlnim să continue ceea ce fac, să rămână la fel de motivate pentru că sunt pe o direcție bună. Visuri la cheie este mai mult decât ce vedem la televizor, e o voce puternică a celor aflați în impas, e o lecție de optimism, luptă și credință. Sunt impresionat de faptul că telespectatorii ne continuă lucrarea și, de multe ori, ajută familiile prezentate mult după încheierea sezonului. 

Laura Boghiu: Noi le oferim doar o locuință frumoasă, un acoperiș deasupra capului. Fericirea și mulțumirea lor pe noi ne împlinesc poate cât 10 beneficiari la un loc. Îmi doresc ca viața lor să fie mai frumoasă și mai liniștită odată cu mutarea în noile locuințe.

Cristina Joia: Este minunat să fii acolo, părtaș la bucuria pe care o simt familiile când se mută autocarul. E o experiență greu de pus în cuvinte. Viața lor se schimbă fundamental și tu ești recunoscător că poți face parte dintr-un proiect care aduce binele în viața oamenilor. Momentele în care ei descoperă amenajarea pas cu pas ne fac să ne bucurăm ca niște copii în preajma Crăciunului, ne hrănim cu emoția și exclamările lor. De multe ori, noi ajungem în ultimul moment… am avut cazuri în care casa efectiv ar fi căzut pe ei dacă mai așteptam câteva săptămâni. Și familia ar fi ajuns în stradă…

Obișnuiți să păstrați legătura cu membrii familiilor cărora le-ați schimbat viața oferindu-le o „nouă“ locuință? 

Dragoș Bucur: Am ținut legătura cu unele familii, de cele mai multe ori vorbim de sărbători.

Alina Vîlcu: Câteodată, în limita timpului. Prefer să dau atunci când chiar pot să o fac până la capăt – cu prezență și disponibilitate. Sunt câțiva cu care țin legătura. 

Omid Ghannadi: De obicei evit să iau legătura cu familiile cunoscute în emisiune. Consider că prezența noastră (televizată) deja le tulbură viața destul de mult. Îmi doresc ca după ce plecăm de acolo, viața lor să devină normală, să se bucure de moment, ca de o amintire plăcută. 

℗PUBLICITATE

---

---

Valentin Ionașcu: Suntem la sezonul 7 și în toți acești ani s-au realizat aproximativ zeci de renovări și tot atâtea povești de viață au fost descoperite și prezentate întregii țări. Visuri la cheie este o comunitate, oamenii urmăresc în continuare emisiunea, iar când aud că autocarul ajunge aproape de ei se implică și devin voluntari pentru o nouă familie. Pentru noi, poveștile lor de viață au devenit lecții, rămânem conectați prin prisma experiențelor avute, la păstrăm în suflet și nu de puține ori ne amintim de ei și ne raportăm la ce au reușit să ne învețe în puținul timp petrecut împreună.

Laura Boghiu: Obișnuiesc să mă atașez de oameni destul de tare și mi-ar fi greu să renunț la o legătură creată între mine și ei, așa că nu am păstrat legătura cu nicio familie pe care am întâlnit-o în emisiune.

Cristina Joia: Sunt oameni care îți rămân așa, lipiți de suflet, și ne scriu mereu. E frumos să-i vezi pe copii crescând în condiții decente și că-ți trimit poze de la serbări, diplome de la concursuri. Pe unii chiar i-am vizitat la ceva timp după… simți o mare satisfacție! Mărturisesc că nu am păstrat legătura cu toate familiile. Unii sunt mai deschiși și, prin intermediul rețelelor de socializare, păstrează legătura și ne scriu, alții mai puțin, dar fiecare om e diferit și rămân amintirile întâlnirilor cu ei.

Sezonul 7 a debutat în această toamnă; la ce se pot aștepta fanii emisiunii?

Dragoș Bucur: În primul rând, noi, în momentul ăsta, muncim și suntem determinați să filmăm la fel de multe ediții ca până acum. Ce pot să vă spun? Pe lângă poveștile impresionante ale oamenilor, aș putea să dau un pic din casă [râde], după ce au stat în izolare, colegii mei s-au întors mai inspirați, mai determinați și mai hotărâți să ne surprindă cu ideile lor [râde].

Alina Vîlcu: Povești super optimiste, asta este ce simt eu. Oameni cu zâmbet în priviri, oameni curați și curajoși. Și case fabuloase!! Mă bucur să văd că devenim din ce în ce mai creativi. [râde] 

Omid Ghannadi: Fiecare episod este o poveste diferită de viață. Noutatea sunt lecțiile pe care le putem lua din fiecare ediție. Ce pot să spun este că vom întâlni oameni tare interesanți. Este un sezon greu, filmat în condiții de pandemie, și sunt mândru că totuși reușim să ducem proiectul la bun sfârșit, de dragul familiilor ce își vor primi casele mult visate. Pentru mine a fost foarte important să continuăm emisiunea în condițiile date, să ne repliem, să ne adaptăm la noua realitate. 

Valentin Ionașcu: Fanii vor descoperi poveștile unor oameni cărora viața nu le-a oferit o rampă de ascensiune, dar au capacitatea să devină modele pentru mulți dintre noi. Vor descoperi transformări spectaculoase, idei de amenajare pe care le pot adapta propriilor locuințe, multă emoție, ajutor și bucurie. De la an la an ridicăm ștacheta, ne dorim să lăsăm în urmă locuințe utile, adaptate nevoilor, amenajate și decorate frumos pentru fiecare familie în care mutatul autocarului a făcut diferența. Sunt sigur ca sezonul 7 va fi surprinzător, peste măsura așteptărilor! 

Laura Boghiu: Fiecare sezon vine cu multe lecții de viață. Am întâlnit mulți copii talentați, foarte deștepți și cu foarte mult bun simț. De la fiecare familie în parte avem de învățat câte ceva. Vă recomand să vă uitați, pentru a cunoaște niște oameni minunați, dar și pentru a vedea transformările pe care noi le vom face. Suntem hotărâți și determinați să dăm tot ce e mai bun [râde].

Cristina Joia: În acest sezon avem foarte mulți copii și adolescenți cu povești de viață uimitoare. Ei sunt eroii acestui sezon și e uimitor cum reușesc să treacă peste greutăți sau probleme de sănătate care ar îngenunchea mulți adulți. Am încercat să personalizăm fiecare casă, așa ca vor fi multe proiecte frumoase, cu elemente inedite de design, care cred că vor inspira telespectatorii.

Dacă scopul vostru tot este despre renovarea locuințelor, la capitolul „renovări interioare“ cum sunteți? Care sunt obiectivele voastre psihologice și relaționale pentru ce a mai rămas din 2020?

Dragoș Bucur: Muncim să recuperăm lunile în care au fost sistate filmările și să ajungem la cât mai multe familii, așa că suntem prinși cu renovarea… caselor. Îmi concentrez atenția și asupra serialului Delta Neagră. Este o poveste bazată pe relația dintre un tată și fiica lui, iar scenariul am început să-l scriu cu Sofia, în urmă cu doi ani. Este cu personaje fantastice și supereroi, gândit în special pentru tineri. Iar pentru mine, obiectivul „psihologic și relațional“ este timpul petrecut cu familia mea. [râde] 

Alina Vîlcu: Încerc să las obiectivele deoparte și doar să trăiesc. Îmi propun conștient să fiu atentă și prezentă la fiecare respirație și gând, să mă uit în ochii oamenilor, să simt UMANITATEA, să fac pace cu toate fricile și neliniștile mele. Dar nu văd asta ca un proces finit. Văd asta ca fiind viața.

Omid Ghannadi: Eu, personal, încerc să fiu un om bun și în afara emisiunii. Cred că în contextul televiziunii este ușor să fii bun, însă cu adevărat important este să fii consecvent și să ajuți mereu cât poți. Pentru acest an total neconvențional mi-am propus să îmi cresc doza de răbdare, și în perioada asta de vulnerabilitate să fiu de folos pentru lumea în care trăiesc. 2020 este povestea fiecărei familii din emisiunea Visuri la cheie, de la ei am învățat să rezist și să dovedesc că sunt mai puternic decât problemele care apar în viață. Dar psihologic vorbind, anul 2020 a venit cu multe schimbări și momente de „aha“ pe care sper să le țin cu mine. Probabil cel mai important este să ai revelația că nu ai niciun control asupra vieții, lecție pe care o învăț adesea și din emisiunea Visuri la cheie și că mereu trebuie să mergi înainte.

Valentin Ionașcu: 2020 este în continuare un an intens, l-am început cu mult avânt și apoi aproape totul s-a oprit. M-am adaptat la noul context destul de greu. Sunt o persoană extrovertită, mă simt foarte bine în comunitate, înconjurat de oameni și de agitația în care se întâmplă lucrurile. În perioada în care am stat acasă, în paralel cu micile activități fizice, am făcut și „amenajări interioare“: am petrecut mai mult timp cu mine, am reevaluat prioritățile și am constatat că nu am nevoie de multe lucruri pentru a fi împlinit. Am simțit că timpul poate fi mai răbdător cu noi. Îmi doresc ca starea în care ne aflăm să se îmbunătățească, să ne putem continua activitățile, însă cu atenție, conștientizare și grijă față de semenii noștri. Nu știu dacă voi spune la finalul anului că 2020 a fost bun, însă cu siguranță este un an pe care nu îl voi uita, un an care m-a marcat și m-a dezvoltat în primul rând pe plan personal.

Laura Boghiu: Locuiesc de 11 ani în același apartament și anul acesta a fost prima oară când am schimbat ceva în propria casă. Aș schimba ceva periodic în locuința mea, dar lipsa de timp și perioada de șantier m-au făcut de fiecare dată să amân. Perioada de izolare ne-a ținut pe toți în casă și abia atunci am realizat că locuința trebuie să fie locul preferat în care te întorci de fiecare dată. Locul unde dormi și îți petreci cea mai mare parte din timp. Din acest motiv cred că au apelat foarte mulți oameni la arhitecți și designeri de interior, pentru a cere sfaturi de cum își pot reface locuința, să fie pe placul lor. 

Cristina Joia: Eu nu consider că s-a pierdut acest an, mai ales că pentru noi a fost intens. Pentru mine personal, anul acesta a fost un an în care am simțit o foame avidă de emoție. Sub amenințare, totul capătă savoare, începi să trăiești acum pentru acum și să simți diferența între a fi actant în propria viață, versus reactant. Am experimentat pentru prima oară senzația de fragil la nivel planetar și e foarte interesant cum asta a pus sub lupă foarte multe valori. Așa că îmi doresc să petrec mai mult timp cu cei dragi, în liniște, să-mi dau mai mult răgaz să observ, să creez. Am realizat cât de norocoasă sunt să creez ceva ce aduce bucurie oamenilor. E foarte intim să realizezi spații în care oamenii își vor spune povești, vor iubi, răni, ierta, spera…