Skip to content

Pe parcursul vieții, putem ajunge deseori în situații ambivalente în care avem anumite dorințe, aspirații sau obiective pe care visăm să le atingem, dar simțim că nu suntem în măsură să o facem. Situații din categoria „Vreau, dar nu pot“ ce au puterea să trezească în noi o gamă largă de emoții și reacții, stări de neputință și frustrare, senzația de a fi captivi într-un tipar de comportament mărginit de bariere interne și/sau externe de nedepășit. Este o experiență comună și complexă, cu implicații profunde asupra stării noastre emoționale și a comportamentului nostru, ce poate duce la o stagnare în viață și la senzația de lipsă de control asupra propriului destin.

Pentru a face față acestei dileme, uneori dezvoltăm mecanisme de apărare, cum ar fi negarea, evitarea sau proiectarea responsabilității asupra altora. Ne putem convinge pe noi înșine că nu vrem cu adevărat să atingem obiectivul respectiv sau că nu merită efortul, pentru a ne proteja de frica de eșec sau pentru a evita să ne confruntăm cu propriile limitări. Aceste mecanisme de apărare ne pot oferi un confort temporar, dar în cele din urmă ne pot împiedica să evoluăm, să ne atingem potențialul maxim și să ne trăim viața pe deplin.

Barierele psihologice care ne împiedică să acționăm

Un prim pas pentru a ne câștiga libertatea de a evolua ar fi să identificăm și să gestionăm barierele psihologice care ne împiedică să acționăm: interne (cele care țin de gândurile, emoțiile și atitudinile noastre) și externe (resursele materiale, financiare, sociale sau circumstanțele externe care ne limitează opțiunile sau oportunitățile).

Una dintre cele mai comune bariere interne este autolimitarea, respectiv procesul prin care o persoană își impune limite și restricții asupra propriilor gânduri, emoții sau acțiuni. Aceasta poate avea drept consecințe un sentiment de neîncredere în propriile abilități, stimă de sine redusă, dificultăți în a lua decizii sau de a începe activități noi.

Autolimitările pot fi rezultatul unor experiențe negative din trecut: o voce critică ce ne-a învățat să ne subestimăm propriul potențial și să credem că nu putem fi niciodată suficient de buni;  o serie de eșecuri interpretate drept dovada incapacității de a face față unor sarcini; senzația dureroasă a unei respingeri care ne-a convins că nu putem fi iubiți; comparațiile constante cu alții și așteptările nerealiste ale celor din jur care ne-au pus pe „locul celui care pierde“; etichetările negative pe care le-am suprapus identității noastre; supra-responsabilizarea timpurie ce ne-a copleșit și ne-a făcut nesiguri pe sine; nevoile emoționale neîmplinite care ne-au determinat să simțim că nu ni se cuvine să primim.

Problema cu experiențele negative din trecut este că ne pot influența în prezent abilitatea de a acționa. Iar când nu suntem conștienți de efectul lor de ecou peste ani, riscăm să intrăm într-o luptă internă în care ne consumăm energia mentală și emoțională până sfârșim epuizați și resemnați undeva la marginea vieții noastre. Pentru că nu căutăm în locul potrivit problema, ne declarăm neputincioși și renunțăm la a ne împlini nevoile din prezent sau visurile pentru viitor din motivul greșit.

℗PUBLICITATE



Este ca și cum am avea o mașină cu un motor puternic, capabilă de o cursă pe cinste, dar l-am ține trasă frâna de mână pe tot parcursul deplasării. Ar deveni imposibil să beneficiem de puterea ei.

Cum ne putem elibera din constrângerile mentale?

Depășirea autolimitării este cheia pentru a ne elibera din constrângerile mentale. Ar fi ca și cum am debloca frâna de mână și am accelera înainte cu încredere, curaj și hotărâre. Am putea elibera puterea motorului nostru intern și am călători cu viteză pe drumul spre realizări și succes, devenind mai încrezători în propriile noastre abilități, mai dispuși să ne asumăm riscuri, să explorăm noi oportunități și să ne îndeplinim obiectivele.

De mare ajutor este și să căutăm sprijin la cei din jur, inspirație printre modelele de rol pozitiv care ne pot oferi exemple și încurajări. Putem să accelerăm ritmul procesului prin practicarea abilităților personale dincolo de zona de confort, mai exact dincolo de limita până la care ne-am dat voie să ne expunem anterior. Experiențele noi ne pot dezvălui că viața deja ne aștepta cu brațele deschise.

Este important să ținem cont că autolimitările sunt construcții ale minții noastre și nu reflectă adevărata putere interioară. Să nu lăsăm temerile și îndoiala să ne oprească din a deveni cine suntem cu adevărat. Fiecare pas mic înspre depășirea propriilor limitări ne va duce mai aproape de succes și împlinire. Să nu ne fie teamă să încercăm și să greșim, pentru că fiecare eșec ne învață ceva nou. Încrederea în sine se construiește prin acțiune.


Citește și

Anca Pavel este psiholog și psihoterapeut. A lăsat deoparte cariera de economist la 40 de ani și în ultimii 7 ani s-a dedicat psihoterapiei. Lucrează sub metafora „Sculptez cu unelte potrivite minți complexe“ pentru că noi toți, ca o piatră brută, putem fi sculptați prin diverse și complexe unelte terapeutice pentru a ne dezvălui frumusețea unică și autenticitatea. Pentru mai multe informații o găsiți pe ancapavel.com.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0