skip to Main Content

Reflectarea asupra conexiunilor sociale este un instrument pentru a trăi mai multe momente de iubire pe care l-am descoperit întâmplător. Acesta presupune pur și simplu să reflectezi la sfârșitul fiecărei zile asupra celor mai lungi trei interacțiuni sociale pe care le-ai avut în acea zi și să te întrebi cât de „conectat“ și „acordat“ te-ai simțit la oamenii cu care ți-ai petrecut timpul. Aceștia pot fi membri ai familiei, prieteni, colegi de serviciu sau necunoscuți și nu contează dacă interacționezi de mai multe ori cu aceeași persoană. Simpla reflectare asupra faptului că momentele tale potențiale de rezonanță pozitivă au fost fructificate pare să te ajute să-ți aduci aminte de capacitatea ta permanentă de a iubi. 

Eu și studenții mei am inclus pentru prima dată o scurtă sarcină de reflecție nocturnă precum aceasta într-unul dintre numeroasele noastre studii longitudinale de acum câțiva ani. Am inclus-o inițial pentru a urmări diferențele între grupuri în ceea ce privește experiențele participanților noștri de conexiune socială. Ne așteptam ca, în comparație cu persoanele din grupul nostru de control, cei care au fost repartizați aleatoriu să învețe meditația bunătății iubitoare (numită și Metta) să raporteze mai multe conexiuni sociale zilnice, împreună cu mai multe emoții pozitive zilnice. Ceea ce s-a și întâmplat. La ce nu ne așteptam a fost ca grupul nostru de control – format din persoane care doar au completat rapoartele zilnice, dar nu au învățat Metta – să prezinte de-a lungul timpului creșteri atât în ceea ce privește conexiunile sociale, cât și în emoțiile pozitive. Nu mai întâlnisem o astfel de situație până atunci. În mai multe studii longitudinale anterioare în care le-am cerut oamenilor să furnizeze rapoarte zilnice asupra emoțiilor lor, nu am văzut niciodată îmbunătățiri doar datorită faptului că au reflectat în mod regulat asupra sentimentelor lor. În acest studiu, însă, s-a întâmplat asta. Singura diferență a fost că am adăugat întrebările legate de conexiunea socială. Prin aceste două întrebări adăugate la sfârșitul formularului de raport zilnic, au apărut spirale ascendente și în cazul participanților noștri din grupul de control.

Și mai remarcabil este că sentimentele sporite de conexiune socială anticipează schimbări în funcționarea inimilor fizice ale oamenilor, după cum se observă prin creșterea tonusului lor vagal. Fără acest rezultat clar, poate că am fi crezut că ne înșelăm sau am fi luat în calcul posibilitatea ca participanții la studiu să fi aflat de interesele noastre (în conexiunea socială și emoțiile pozitive) și să ne fi spus (prin rapoartele lor zilnice) ceea ce credeau că voiam noi să auzim. Însă faptul că reflectarea asupra conexiunilor sociale a părut să le pătrundă în corp și să le afecteze ritmurile cardiace pe termen lung ne-a făcut să aruncăm o privire mai atentă la acest proces.

Această descoperire neașteptată a inspirat o parte esențială a tezei de doctorat a studentei mele, Bethany Kok. Ea și-a propus să demonstreze dacă exercițiul de gândire cu durata de un minut în care oamenii analizează cât de „apropiați“ și „acordați“ se simt atunci când interacționează cu alte persoane generează într-adevăr schimbări emoționale și biologice importante. Bethany a cerut unui eșantion aleatoriu de adulți activi să reflecteze zilnic fie asupra conexiunilor lor sociale din acea zi, fie asupra a trei sarcini care le-au consumat cel mai mult timp și să determine cât de „utile“ și „importante“ li s-au părut a fi. În mod remarcabil, am observat din nou creșteri ale emoțiilor pozitive zilnice și ale tonusului vagal de la sfârșitul studiului, dar numai în grupul desemnat să reflecteze asupra conexiunilor sociale. În mod clar, acest simplu exercițiu de gândire conține un aspect extrem de important.

Eu și Bethany bănuim că motivul este mai profund decât simpla meditație de la sfârșitul zilei. Presupunem că întrebarea zilnică îi face pe oameni să conștientizeze că fiecare dintre interacțiunile lor sociale reprezintă o oportunitate pentru ceva mai mult decât un simplu schimb de bunuri sau informații. Ținând cont de acest lucru, e posibil ca oamenii să înceapă să abordeze fiecare interacțiune cu mai multă prezență, propunându-și să cultive o conexiune sinceră, în loc să rateze o astfel de oportunitate. Această speculație trebuie testată direct, pentru că este, de asemenea, posibil ca oamenii să nu-și schimbe deloc comportamentele, ci pur și simplu să devină mai receptivi la conexiunile pozitive deja existente pentru ei, mai predispuși să le observe și să le prioritizeze.

℗PUBLICITATE



Te încurajez să încerci acest exercițiu. O astfel de comutare a atenției ar putea duce la schimbări majore asupra sănătății și bunăstării tale generale.

Exersează micro-momentele: reflectează asupra conexiunilor tale sociale

În fiecare seară, timp de câteva săptămâni, trece-ți în revistă întreaga zi și amintește-ți cele mai lungi trei interacțiuni sociale pe care le-ai avut în ziua respectivă. Gândește-te la acestea și analizează cât de mult ți se aplică fiecare dintre următoarele două afirmații:

  • În timpul acestor interacțiuni sociale, m-am simțit „acordat“ la persoana/persoanele din jurul meu.
  • În timpul acestor interacțiuni sociale, m-am simțit conectat cu persoana/persoanele.

Evaluează veridicitatea acestor două afirmații pe o scară de la 1 la 7, unde 1= deloc adevărat, iar 7= foarte adevărat. Îți poți nota răspunsurile într-un carnețel sau o foaie. Sau poți utiliza instrumentele de înregistrare online de pe site-ul web care însoțește cartea Iubirea 2.0, vizitând positivityresonance.com. Un beneficiu pe care-l aduce înregistrarea online a răspunsurilor tale este că poți alege, de asemenea, să-ți evaluezi emoțiile în fiecare zi și, prin urmare, pe măsură ce trec săptămânile, să vezi dacă ponderea de pozitivitate crește în paralel cu atenția mai sporită acordată conexiunilor sociale.

Extras din cartea Iubirea 2.0.

Barbara Fredrickson, Ph.D., este un renumit profesor de psihologie și Director al Laboratorului de Emoții Pozitive și Psihofiziologie la Universitatea din Carolina de Nord din Chapel Hill. Este un specialist de prim rang în psihologie socială, știință afectivă (studiul sentimentelor) și psihologie pozitivă.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0