Vrei să cultivi o relație sănătoasă de la început? Iată ce contează în primul an de relație – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

O relație amoroasă înfloritoare este dezideratul oricărui om de pe acest pământ, este dorința supremă, este acel ceva ce ne împlinește și ne dă combustia necesară să putem evolua, performa și să fim mai buni în tot ceea ce facem, dar și în interacțiunile cu alți semeni. Cu toate acestea, experiențele noastre, vremurile confuze și imaturitatea noastră și a celor pe care ajungem să-i numim parteneri ne fac, uneori, să ne gândim de două ori înainte să ne avântăm în noi parteneriate amoroase.

De obicei, ne aprindem de la primii fiori, proiectăm toate elementele pozitive în persoana celui de care ne îndrăgostim și am face orice ca această perioadă roz (în care totul plutește și timpul se dilată) să dăinuie o viață întreagă.

Specialiștii în sănătate relațională susțin că însuși chimic, hormonul îndrăgostirii (feniletilamina), acest văl care ne „orbește“, durează în medie doi-trei ani, timp în care majoritatea partenerilor sunt mult mai toleranți unul cu celălalt, ajung să se cunoască mai bine, se pun pe un piedestal reciproc și se venerează; pe scurt, fluturii din stomac sunt mai prezenți atunci ca oricând.

Totuși, unicitatea fiecărui individ, dar și felul în care ne-am cunoscut face ca în această bucată de timp să realizăm că persoana de lângă noi nu este chiar așa cum ne-am imaginat, are alte preferințe (de orice fel), distincte de ale noastre, și, cumva, aceste lucruri ne sperie.

Ce contează în primul an de relație? 

Era internetului face ca tot mai multe cupluri să ia naștere în mediul online, urmând ca, la scurt timp, să aleagă să se cunoască și în mediul offline. De asemenea, potrivit site-ului gottman.com, cuplul Salvatore Garanzini și Alapaki Yee (terapeuți certificați în metoda Gottman, cofondatori ai Gay Couples Institute din San Francisco, Palm Springs, New York, precum și autori ai unui studiu de cercetare revoluționar peer-reviewed, alături de dr. John și Julie Gottman), care anul acesta sărbătorește șaisprezece ani de conviețuire, susține că nu există un secret al relațiilor longevive, însă ne împărtășește câteva dintre ingredientele ce i-au ajutat pe cei doi, pe parcursul acestor ani, să aibă un parcurs frumos, dar și sinuos al relației lor.

Prima întâlnire – momentul T0 al relației

Prima întâlnire este esențială pentru a testa eventuala compatibilitate ce se creează între posibilii viitori iubiți. Și într-un astfel de context, fiecare dintre noi face tot posibilul să se „vândă“ cât mai bine (accentuându-și atuu-urile și analizând cu atenție gesturile și răspunsurile celuilalt, pentru a fi pe placul său; pe scurt, pentru a fi impecabil în fața celuilalt). 

Însă specialiștii ne îndeamnă să nu facem rabat, în acele momente de stângăcie fățișă, nici de la amuzament, întrucât cu cât reușim să ne relaxăm și să fim mai naturali, cu atât avem șanse mai mari să existe și o a doua întrevedere. Alapaki ne îndeamnă să ne angajăm în a avea o întâlnire romantică care să includă o activitate plăcută amândurora și care să mute punctul de atenție de pe sine către un element exterior. Exemplul celor doi este unul grăitor, aceștia având o primă întrevedere pe motocicletă, discutând despre starea vremii, spre exemplu, fără să exagereze cu gesturile de narcisism.

Permisiuni și limitări în interiorul relației vs. libertatea de a fi noi înșine 

Auzim tot mai mult sintagma „spațiul dintre noi“ și, de cele mai multe ori, nu realizăm rolul acestuia în cadrul unui cuplu, în special în rândul tinerilor care își doresc, mai degrabă, o alipire de partener. A fi într-o relație înseamnă, potrivit lui Alapaki Yee, a permite partenerului să se exprime, să evolueze și să se angajeze în mediul înconjurător.

Așadar, este sănătos ca cel ce ne este jumătate de cuplu să aibă „propria viață“, să poată avea un timp al său, să se întâlnească cu prietenii săi (alături de care ieșea, înainte de ne fi cunoscut), să-și păstreze rutina hobby-urilor sale etc.

Perioada incipientă a unei relații poate fi sufocantă atunci când nu se stabilesc aceste limite firești și sănătoase în cadrul cuplului. Frica, gelozia, furia și stresul își pot face loc chiar și acolo unde relația poate deține toate ingredientele posibile necesare, precum și compatibilități pe măsură. Comunicarea este cheia, fără doar și poate. Să nu uităm că fiecare dintre noi intrăm în relație cu un bagaj emoțional, dar și relațional, de care ar fi bine să nu uităm, ci să îl integrăm treptat și sănătos, în așa manieră încât să nu se știrbim din personalitatea noastră, doar de dragul celuilalt, deoarece o astfel de atitudine nu poate fi câștigătoare pe termen lung.

Desigur, încrederea este la fel de necesară, însă aceasta se construiește și se dovedește în timp, tocmai de aceea se recomandă a nu se sări etape, a nu le consuma în timp record, ci a ne bucura de fiecare zi, pentru a ne descoperi și a învăța ce înseamnă, cu adevărat, iubirea.

℗PUBLICITATE



Concentrarea pe elementele pozitive ale relației

Este adevărat că se poate întâmpla să trăim o viață alături de o persoană și să nu ajungem să o cunoaștem pe de-a-ntregul. Însă la fel de just este că uneori uităm că o legătură puternică între parteneri implică timp și înțelegere. 

Temperamentele noastre diferă, modul de a acționa de asemenea, așadar este sănătos să lăsăm deoparte comparațiile, precum și atitudinea defensivă în atare situații.

Exemplul elocvent dat de către cei doi terapeuți arată cum o banală ieșire din casă poate fi generatoare de scântei în cuplu. Partenerul lui Alapaki, Salvatore, a înțeles, în timp, că în loc să facă presiuni asupra lui, mai degrabă trebuie să comunice urgența temporală, dar, în același timp, să păstreze starea de spirit pozitivă. Drept urmare, decât să ne angajăm în reacții precum „Grăbește-te! Iar întârziem din cauza ta“, cei doi recomandă răspunsuri precum „Mulțumesc că ai pregătit o gustare pentru drum. Acest lucru va ușura plecarea noastră la timp“.

Indiferent de cuvintele alese, amabilitatea, recunoștința ori chiar simțul umorului ar fi sănătos să fie integrate fără măsură în interacțiunile cuplului.

Așadar, chiar dacă nu suntem în acord cu felul de-a fi al jumătății noastre de cuplu, este important să conștientizăm faptul că avem tipare diferite de comportament, că nu putem acționa, gândi și nici rosti aceleași cuvinte, iar tocmai această diferențiere ne face să ne acceptăm unicitatea.

Atitudinea „Da, și…“, în locul celei de „Da, însă…“

O relație sănătoasă nu înseamnă a fi de acord cu tot ce spune, face ori intenționează a realiza partenerul, ci a găsi o cale de mijloc, în așa manieră încât să fie mulțumite ambele părți. Nimeni nu spune că este ușor a înclina balanța în ambele sensuri, însă dacă privim cu maturitate asupra evoluției relației, asupra rezolvării unor situații apărute, dar și asupra deschiderii dintre noi, putem reconfigura traseul iubirii, chiar și atunci când nu suntem de acord cu cealaltă persoană, după cum afirmă și cei doi terapeuți.

De asemenea, transmiterea unui mesaj către partener este important a fi realizat într-un mod afirmativ, și nu într-unul negativ, de genul „da, însă“, întrucât riscă să rămână întipărite în minte doar elementele negative, fără a ajunge de la emițător la receptor informația dorită. Ar fi bine să punem accent pe faptul că în dialogul cu partenerul este important să discutăm despre noi la persoana I (despre cum ne simțim, despre ce trăiri avem în atare situații) și nu raportându-ne la celălalt, la persoana a II-a (eventual arătând cu degetul ori învinuindu-l pentru eșecul nostru).

Orice relație are nevoie de timp pentru ajustare 

Să ne reamintim din nou și din nou că dragostea se construiește, pe măsură ce ne apropiem, pe măsură ce ne descoperim și facem loc atât defectelor, cât și calităților noastre. Nu suntem ființe perfecte, însă dincolo de carcasa exterioară este liniștitor și transformator să știm că vorbele și acțiunile noastre sunt „balsam“ pentru sufletul partenerului de viață.

Odată cu trecerea anilor, uităm care au fost elementele ce ne-au făcut să ne îndrăgostim de omul de lângă noi și ajunge să ni se cuvină prezența lui, apreciind chiar că este firesc a ne îngădui reacțiile și comportamentele noastre descentrate. Vremurile actuale, social media și aplicațiile de dating fac ca relațiile să nu mai aibă același „lipici“ și nici expresia „până când moartea vă va despărți“ să nu mai aibă aceeași valență; drept urmare, în lipsa unei atenții, a unui interes vădit acordat, multe cupluri ajung să se destrame, tocmai pentru că s-au îndepărtat unul de celălalt foarte mult.

Personal, cred că primul an al unei relații amoroase este definitoriu, fiind presărat cu cele mai înalte emoții, descoperiri, agonii și extaz, unde se sedimentează cele mai de durată amintiri, dar se și așază sentimentele. Dacă am învățat ceva din propriile relații ar fi că anumite etape ale cuplului merită trăite la intensitatea cuvenită, fără a fi grăbite, ci tihnite, așa cum nu o mai facem, odată ce experiența se așterne peste noi. Așadar, dincolo de măștile și filtrele pe care le afișăm, să fim noi înșiși (total imperfecți și răniți), să comunicăm, să acceptăm și să realizăm că stângăciile realizate de partener în perioada incipientă a unei relații sunt printre cele mai sincere, dar pline de sens trăiri.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută