Walpola Rahula (1907–1997) a fost un distins călugăr budist, profesor și autor originar din Sri Lanka, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în promovarea și înțelegerea budismului în Occident. A devenit cunoscut în special pentru faptul că a fost primul bhikkhu (călugăr budist) care a deținut o catedră universitară în lumea occidentală.
Parcursul său academic a început cu o licență la Universitatea din Sri Lanka, iar apoi a obținut un doctorat, a cărui teză se concentra pe istoria budismului în Ceylon (actualul Sri Lanka). Această cercetare a contribuit semnificativ la înțelegerea evoluției budismului în această regiune.
Una dintre realizările notabile ale lui Walpola Rahula a fost ocuparea funcției de profesor și cercetător la Universitatea Northwestern din Statele Unite, marcând astfel o premieră importantă în lumea academică. În această poziție, el a lucrat pentru a aduce înțelegerea și cunoașterea budismului în rândul studenților și al publicului din Occident.
De-a lungul carierei sale, Walpola Rahula a fost activ în promovarea dialogului inter-religios și a învățăturilor budiste autentice. A scris numeroase cărți și articole, dintre care unele au devenit surse de învățăminte și cunoaștere în cercurile academice și spirituale.
Contribuțiile sale extinse și angajamentul său față de educație și învățăturile budiste au avut un impact durabil asupra studiilor religioase și a înțelegerii culturale între Est și Vest. Walpola Rahula rămâne o figură semnificativă în istoria budismului modern și în promovarea dialogului cultural global.