fbpx
skip to Main Content

Antrenor, facilitator al stării de bine și primul terapeut prin yoga din România (acreditat de Asociația Internațională a Terapeuților prin Yoga), specializat în neuromindfulness, Anca Elena Amariei-Stănculescu (ancaela.com) ne-a răspuns curiozităților legate de meseria ei, de știința yoga, dar și despre cum a fost drumul de la practicarea yoga, din motive medicale, la profesie.

Ce nu știu, încă, mulți români despre știința yoga și cum putem trece peste rezistențele noastre mentale sau limitările cognitive? 

Cred că în România încă ne confruntăm cu multe prejudecăți sau cu standarde greșite legate de yoga. Sunt o mulțime de mituri în jurul practicii, iar poate cel mai des întâlnit este acela că „nu sunt suficient de flexibil“. Cred că de-asta m-am îndrăgostit de abordarea terapeutică, în care explorez inclusiv convingerile limitative ale celor cu care lucrez și, împreună, ajungem să descoperim, de exemplu, că poate nici nu am nevoie să fiu flexibil. 

Ca să fie înțeleasă, yoga trebuie experimentată, dar în condiții de siguranță, cu îndrumare corespunzătoare și cu informare în prealabil. Nu cred în rețetele de pe YouTube, ci într-un parteneriat între facilitator și beneficiar, de multe ori foarte personal, pentru că doar așa putem să ne asigurăm că omul primește ceea ce are nevoie. 

Îmi place să vorbesc despre yoga ca fiind o formă de exprimare prin mișcare intuitivă, respirație conștientă, relaxare ghidată, vizualizări, setări de intenții, lucrul cu sunete și cu afirmații – toate pentru a adresa nevoi precum cea de reconectare corp-minte, cea de eliberare a tensiunii într-un mod sigur, nedureros. Ei, acum, arată-mi mie pe cineva care în zilele noastre nu are nevoie de așa ceva… [râde].

Ce schimbări efective a adus practica yoga în viața ta personală? 

Am învățat să o iau mai ușor, fiind un om hiperactiv și neliniștit la interior, chiar dacă la exterior nu mă manifest la magnitudinea trăirilor mele. Să îmi etichetez stările și emoțiile, să le gestionez eu pe ele, și nu invers. Am învățat să îmi ascult corpul. Iar când corpul spune nu… trebuie ciulite urechile. Ayurveda ne spune că sunt șase stadii ale bolilor, primul dintre ele se referă la „acumulare“. Până să devină cronică (ultimul stadiu), o boală presupune acumulare (prea mult din ceva), apoi agravare, diseminare, localizare, manifestare. Dacă pe acest traseu învățăm să ne ascultăm corpul, ideal într-o fază de început al strigătului său, sunt șanse să putem întrerupe sau încetini această traiectorie negativă. 

Ești primul terapeut yoga din România certificat de către Asociația Internațională a Terapeuților prin Yoga (IAYT US). De ce este importantă această certificare? 

Cred că această certificare este importantă deoarece ea aduce un mod nou de lucru cu oamenii, un nou protocol, plus multe studii în spate, pe care IAYT-ul le derulează în cea mai mare parte în SUA. Avem nevoie de studii ca să dovedim eficiența muncii noastre, altfel rămâne ceva nice to have, care arată bine în pozele de pe Instagram, dar care în realitate nu face decât să le adâncească oamenilor frustrările și sentimentul de „eu nu pot“. În plus, această certificare vine după o specializare de peste 800 de ore, după lucru sub supervizare de peste 150 de ore, după un examen cu studii de caz concrete și o lucrare care arată aproape ca o teză de licență. Tot această școală subliniază clar că aplicațiile terapeutice ale yoga trebuie să aibă în vedere persoana în ansamblu (și nu doar afecțiunea sa), cu toate „straturile“ sale: fizic, mental, energetic, intelectual, spiritual. 

Nu în ultimul rând, abordarea IAYT vine să susțină parteneriatul cu lumea medicală, cu psihoterapeuți și cu mulți alți specialiști, care își pot da mâna pentru a aborda integrat și multidisciplinar conceptul de sănătate. Terapia prin yoga este un instrument complementar de mentenanță, care poate adresa aproape orice patologie.

Ce ne arată studiile, ce beneficii are această practică în ceea ce privește sănătatea emoțională și starea de bine a copiilor și adolescenților? 

Cred că aici e din nou foarte importantă abordarea personalizată. Dacă vorbim despre copii, să zicem cu vârste între 6-12 ani, nevoile pot fi legate de capacitatea lor de concentrare, de antrenarea răbdării, de încurajarea spiritului ludic prin mișcare și respirație.

Dacă ne uităm la adolescenți, acolo încep să apară alte nevoi, de tipul gestionării stărilor de anxietate, de capacitatea lor de a se exprima, de nevoia de a se elibera. Deja vorbim despre stres inclusiv la aceste categorii de vârstă, așadar metodele de gestionare sunt necesare încă de pe acum. Altfel, copiii de azi se transformă în adulții copleșiți de mâine, „clienți“ ai burnoutului

Există numeroase studii care au propus chiar un protocol aparte, pentru a putea măsura efectele practicii yoga asupra copiilor, cum ar fi introducerea încă din școală/grădiniță, dar și evaluarea înainte-după intervenții, precum și observarea lor în timpul procesului. Au fost identificate posibile rezultate precum putere de concentrare și memorie îmbunătățite, auto-reglare emoțională, încredere în sine, stare de bine, echilibru emoțional, condiție fizică îmbunătățită. Din câte știu, Fundația Goldie Hawn are programul MindUP, bazat pe neuroștiințe, mindfulness, psihologie pozitivă și învățare socio-emoțională (SEL). Iar la noi, știu că Școala Verita este foarte activă în direcția unei astfel de educații pentru copii. 

Dacă stăm să ne gândim bine, lucrul cu răspunsul organismului la relaxare în detrimentul răspunsului la stres creează premisele unei sănătăți emoționale. Iar dacă ea începe „din fașă“, nu putem decât să sperăm că vom crește generații și societăți mai sănătoase sau mai bine echipate să gestioneze complexitatea lumii în care trăim.

Există tot mai multe voci și din psihologie, precum B. Van Der Kolk sau Gáspár György, care evidențiază importanța yogăi în procesul de vindecare. Cum arată o ședință personalizată de yoga cu tine? 

În primul rând, totul începe cu o sesiune exploratorie, în care mă uit la omul din fața mea din perspectiva pilonilor menționați mai sus. Urmează apoi o sesiune în care evaluez mobilitatea și, cel mai important, tiparele de respirație ale persoanei respective. Cred că de-aici începe totul. Abia apoi începe lucrul propriu-zis, care e în cea mai mare măsură ghidat de beneficiarii mei. Treaba mea este să creez spațiul interior pentru ca mintea și corpul să se exprime libere pentru oamenii cu care lucrez. Aproape de fiecare dată e o nevoie concretă, care de multe ori e doar vârful aisbergului (de exemplu, să îmbunătățim somnul), dar și una profundă (de sens, de conexiune, de relaționare). Îmi place să creez alături de oameni legătura între cele două, iar atunci când reușim, rezultatele se „simt“. Oamenii asistă la o formă de trezire, își dau seama de schimbările pe care trebuie să le facă și încep, cu pași mici, dar curajoși. 

℗PUBLICITATE



Aș mai adăuga că sesiunile cu mine implică umor, apelul la tot felul de tehnici jucăușe, râs, uneori plâns eliberator, încercări, reconfigurări de exerciții. Pe scurt, o adaptare continuă la omul din fața mea, la „aici și acum“-ul său. Dincolo de ceea ce facem împreună, le ofer oamenilor multe instrumente care să le permită o practică autonomă – înregistrări, teme, scheme, exerciții de tip journalingtrackere (de exemplu, când vine vorba despre rutina somnului), teste de auto-cunoaștere, cărți. Nu cred în magii care se întâmplă doar în prezența mea, ci în consistența și disciplina în afara sesiunilor cu mine, la care sigur că îmi dau toată silința să contribui. 

Cum putem introduce terapia prin yoga în viața copiilor și adolescenților?

Putem începe cu lucrurile (aparent) simple, cum ar fi exercițiile de respirație și/sau lucrul cu sunete. Putem combina toate acestea cu forme de mișcare, cu dans sau, dimpotrivă, cu exerciții mai statice, atunci când avem de-a face cu prea multă energie. Dar toate trebuie făcute cu tact, pe înțelesul lor, pornind de la o cunoaștere în profunzime, din perspectiva minte-corp, dar și a mediului care le influențează evoluția.

Am avut anul acesta câteva sesiuni senzaționale, în care am lucrat pe perechi părinte-copil, adresând atât nevoi fizice, dar mai ales nevoi legate de conexiunea dintre cei doi. Se poate face și asta.

Cum a început colaborarea ta cu Fundația Renașterea și ce impact a avut terapia yoga în viața pacientelor cu cancer? 

A început cu o idee care mi-a venit într-un retreat de yoga pe care l-am organizat și unde am explorat mai multe idei, alături de persoane care lucrează în industria farmaceutică. De acolo, am început să construim împreună punți, am făcut un fel de pitch în care am prezentat conceptul și așa s-a materializat proiectul, cam la un an distanță. Am simțit din prima că o să iasă ceva unic și așa a fost. Am lucrat cu un grup de învingătoare ale cancerului la sân cu vârste cuprinse între 5 și 65 ani, ne-am întâlnit offline pentru cunoaștere și online pentru practică. Unul dintre cele mai frumoase feedbackuri pe care le-am primit este acesta: „Oricâte întâmplări ciudate am avut de surmontat în ultima perioadă, de când am conștientizat, cu ajutorul tău, importanța respirației, anxietatea s-a diminuat uimitor, mă odihnesc mai bine, am energie mai mult timp […]. Iar de când m-ai învățat postura care implică scuturarea umerilor, evaluez des postura raportată la situații de viață și corectez din mers.“

Mircea Eliade este unul dintre primii români care a scris despre practica yoga; tu ce cărți ne recomanzi pe acest subiect?

Oh da, Eliade este și printre preferații mei, mai ales că el hrănește acea parte a mea care iubește filosofia! Avem nevoie de componenta asta pentru spirit, dar cred totodată în tot ceea ce este practic, de ajutor pentru omul contemporan, care are nevoie să trăiască și cu picioarele pe pământ. Așa că o să recomand carți nu doar despre yoga, ci despre cum să construim starea de bine în general și cum să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Pe lista de cărți disponibile în limba română o să pun Mindfulness urban a lui Gáspár Gyorgy, Când corpul spune nu, a lui Gabor Maté, Corpul nu uită niciodată a lui Bessel van der Kolk, Puterea prezentului a lui Ekhart Tolle, Când totul se prăbușește în jurul tău, a Pemei Chodron. O carte de yoga pură, care conține și informațiile esențiale pentru oricine este pasionat de disciplina aceasta, este Living the Sutras, scrisă de Kelly Dinardo & Amy Pearce-Hayden – o carte care traduce textele străvechi ale lui Patanjali (cele 196 de sutre sau aforisme) pe înțelesul omului contemporan.

Ce contraindicații există pentru practicarea terapiei yoga? 

Terapia prin yoga pleacă de la premisa că lucrăm fără durere, așa că partea legată de contraindicații este esențială. Tocmai de aceea fac evaluările inițiale, pentru a identifica eventualele contraindicații fizice (date de limitări de mobilitate, accidentări, simptome ale unor afecțiuni, cum ar fi hipertensiunea arterială, astm etc.), dar și emoționale (mai ales acolo unde a existat, la un moment dat, o traumă).

Ca să dau un exemplu concret, dacă lucrez cu o persoană diabetică, trebuie să am în vedere câteva aspecte precum: să se fi hrănit înainte de ședință, ca să previn fluctuațiile de glicemie sau să am eu la dispoziție apă și snacksuri pentru el, în caz că asta se întâmplă; să evit inversiile sau presiunea pe zona gâtului, a capului, a pieptului; să am în vedere o eventuală neuropatie la nivelul picioarelor (furnicături, amorțeală) când practicăm posturi în picioare care i-ar putea afecta echilibrul sau faptul că o relaxare profundă i-ar putea produce un episod de hipoglicemie. Multe dintre aceste contraindicații sunt valabile și pentru persoanele cu afecțiuni cardiovasculare.

Iar dacă vorbim despre aspecte psihologice, de exemplu, sunt posturi pe care nu le folosesc dacă lucrez cu o persoană care a suferit diferite forme de agresiune – de exemplu, tradiționala „Postură a Copilului“, care este atât de recomandată ca relaxare, s-ar putea sa fie un element declanșator pentru o persoană care a suferit o formă de abuz în copilărie; la fel cum o relaxare cu lumina stinsă poate să îi facă rău cuiva care se teme de întuneric. Sunt multe elemente de care trebuie să ținem cont, pentru că, odată încălcate, activează foarte ușor răspunsul de tipul „luptă sau fugă“ al persoanei cu care lucrez și, astfel, nu îmi mai îndeplinesc scopul de a crea un spațiu sigur, în care corpul și mintea să se poată detensiona. 

Cum arată o sesiune de yoga online și cât de utile sunt acestea în perioade de restricții, cum sunt aceste vremuri pandemice?

Cred că sesiunile de yoga online pot fi extrem de benefice, cu condiția să fie adaptate la condițiile de lucru – faptul că nu sunt cu omul în același spațiu mă obligă să mă folosesc de posturi mai simple, să nu mă mai focusez atât de mult pe aliniament, să fiu extrem de conștientă de contraindicații, de limitările sale de spațiu etc. Când vorbim despre clase de grup, cred că accentul trebuie pus mai mult pe ideea de comunitate și este musai să existe o componentă de sharing, de inspirație și de solidaritate. Avem nevoie de aceste elemente mai mult ca niciodată, în condițiile de izolare fizică la care am fost supuși.

© Credit foto: Studioul Activero


Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută