fbpx
skip to Main Content

Cu pași timizi, dar siguri, a sosit primăvara. Timpul petrecut în aer liber și ziua mai lungă vor susține plimbările și activitățile în natură, chiar dacă ne-am bucurat și de zăpadă. O fetiță îmi spunea zilele trecute: „Ana, tu știi cum se simte zăpada? Ea este moale și rece când o atingi, apoi am simțit-o albă.“

Studii recente au arătat avantajul – chiar necesitatea – de a petrece timp în aer liber atât pentru copii, cât și pentru adulți. Unii susțin că poate fi orice mediu în aer liber, alții că trebuie să fie un mediu „verde“, unul cu copaci și frunze. Unii specialiști au arătat că doar o imagine verde poate aduce beneficii sănătății mentale. Pe scurt, majoritatea studiilor sunt de acord că atât copiii, cât și adulții care petrec timp în natură sunt mai veseli, mai atenți și mai puțin anxioși decât cei care petrec mai mult timp în interior. 

Multe familii cu copii declară că petrec timp zilnic în natură, chiar și pentru o plimbare scurtă alături de copii. Toate avantajele pe care le oferă natura sunt valabile și pentru adulți, în special crearea unei conectări conștiente cu părți simple din natură (ciripitul păsărelelor, forma norilor, îngerași pe zăpadă, dansul fulgilor de nea, lungimea unui țurțur de gheață, zborul pufului de păpădie sau transformarea petalelor galbene de păpădie în puf ușor purtat de vânt). Încercați să organizați zilnic un timp în natură, singur sau însoțit de un membru al familiei (poate fi chiar și un cățel). Le veți transmite copiilor cât de importantă este această activitate și s-ar putea chiar să vă simțiți la fel de plăcut ca ei.

În relația părinte-copil sunt câteva aspecte importante care se dezvoltă în interacțiunea cu natura, iar ele reprezintă și motivele principale pentru care ai trebui să-i încurajăm pe cei mici să stea mai mult afară.

1. Explorarea mediului din natură dezvoltă încrederea copiilor

Aventura pe o cărare de la marginea pădurii, unde singura alegere e dacă să sari într-un picior sau să mergi cu spatele, plimbatul pe lângă pârâu, unde aruncăm cu pietricele în apă, construitul căsuțelor pentru păsărele și așezatul lor pe crenguțe, bulgării de zăpadă care se topesc în căldura palmei sunt câteva din infinitele opțiuni de a explora. Copilul simte că-și poate controla alegerile și, în același timp, este însoțit cu multă curiozitate de un adult. Călătoria copilului va fi unică și din ce în ce mai complexă. 

2. Conectarea cu natura

În orice comunitate de ființe care trăiesc în contact strâns unele cu altele, comportamentul indivizilor poate fi înțeles numai în contextul relației lor cu grupul în ansamblu. Familia umană nu face excepție de la această regulă, spune autorul Gabor Mate. 

3. Stimularea creativității și a imaginației în jocul liber ales

Tocmai pentru că există mai puțină structură în acțiunile copilului, explorarea mediului înconjurător după regulile copilului (protejând natura), îi permit acestuia să gândească liber, să abordeze natura într-un mod creativ (să învețe să facă o coroniță din păpădii sau maci, cum să construiască un drum prin zăpadă pentru animalele mai mici, cum să picteze peisaje din natură îmbinând elemente diferite). Jocul simbolic însoțește copilul în explorarea mediului, transformând orice obiect din natură într-o jucărie care îl ajută în rolul pe care îl interpretează.

4. Copiii învață ce este responsabilitatea

Dreptul la viață. Importanța fiecărei viețuitoare (insecte, păsări, reptile, animale mici și mari, copaci și plante). De ce sunt importante rădăcinile sau frunzele pentru o plantă. Cum sunt interconectate toate acestea în natură. Cum o creangă poate fi suport pentru frunze, flori, dar și pentru cuibul păsărelelor. Scorbura, pentru proviziile animalelor mici sau chiar adăpost peste noapte sau în timpul iernii. Cum frunzele uscate care sunt pe pământ oferă culcuș animalelor și insectelor pădurii sau din parc. 

℗PUBLICITATE



5. Copilul are parte de o stimulare senzorială și cognitivă variată

Natura, în toată complexitatea ei, poate părea mai puțin stimulativă în comparație cu jocurile video dar, în realitate, ea activează mai multe simțuri – poți vedea, asculta, mirosi și atinge frunze, bețe, insecte, păsărele, zăpadă, rouă, flori, scoarța unui copac sau poți fi martorul activității intense a unui mușuroi de furnici. Copiii au nevoie să-și îmbogățească experiența în relație directă cu viața din natură. Le place să se joace cu nisip, noroi, apă și alte materiale cu texturi, sunete și mirosuri diferite. Un astfel de joc le dezvoltă simțurile.

6. Mișcarea în aer liber

Școala în mediul online sau locul de muncă de pe scaunul de birou fac parte din rutina zilnică din ultimele luni. Interacțiunea cu natura implică mai mult exercițiu decât statul la birou. Poate fi un traseu prestabilit (cu bicicleta) sau o plimbare liniștită. Pot fi cățărări sau alergat printre frunze. Sau rostogolit pe iarbă.

7. Timpul petrecut cu fiecare copil în parte

Câteva ore sau un weekend petrecute în natură sunt o oportunitate de a te conecta cu copilul tău, de a vă vedea unul pe celălalt într-o lumină nouă. Gândiți-vă, poate, la un proiect nou la care să participați împreună.

8. Crearea unor amintiri care pot dura toată viața

Spontaneitatea și natura mereu surprinzătoare a viețuitoarelor accesează curiozitatea și uimirea copilului. Acesta pune întrebări, caută soluții, antrenează emoții variate. Toate, susținute de un adult de referință. 

9. Starea de bine

Cultivarea stării de atenție conștientă, prin care părinții reușesc să rămână conectați cu ceea ce este în fața lor și cu ceea ce ei sunt în acel moment, fără ca mintea să alunece în altă direcție, este o practică sănătoasă.

10. Crearea unui repertoriu de jocuri de interior adaptate mediului din exterior 

Copiilor le place să colecționeze materiale (pietricele, scoici, frunze de toamnă) sau să citească povești pe pătură, pe iarbă, să picteze un peisaj pe o pânză la umbra unui copac, să însoțească un cățel în explorarea naturii.

Ana-Maria Băiescu

Ana-Maria Băiescu este profesor, psiholog clinician, psihoterapeut format în terapie cognitiv-comportamentală și doctor în psihologie. Pasiunea pentru poveștile de viață cu sens i-a îndrumat pașii în ultimii 20 de ani spre noi provocări profesionale. Una dintre acestea este cea de terapeut relațional. A învățat să se folosească de practica profesională și în viața personală, să îmbine diferite forme de terapie în suportul oferit clienților săi (familii, adulți și copii) și să-și aducă pasiunea în meseria de profesor.

Back To Top
Caută