A fi stângaci este cea de-a opta minune a lumii. Dacă într-adevăr este una dintre minunile lumii, atunci vorbim atât de antichitate, cât și de lumea modernă, deoarece descoperirile arheologice arată că stângacii au reprezentat o prezență constantă de 10% din populație încă de acum 500.000 de ani.
Procentul de 10% stângaci versus 90% dreptaci este unic printre mamifere, unde preferința pentru una dintre părți este mult mai simetric răspândită, maximul de diferențiere fiind la primatele superioare: de 60% versus 40%, în favoarea membrului drept.
Cum putem explica procentul atât de mic de stângaci la oameni? Sau poate întrebarea ar trebui adresată învers: cum putem justifica utilizarea mâinii drepte într-o atât de mare proporție?
Mai întâi câteva explicații despre creier
Nu putem analiza mișcările unui membru fără a aduce în discuție două concepte importante, învăluite, la rândul lor, în mister. Acestea sunt: (1) asimetria creierului (sau lateralizare) și (2) controlul contra-lateral (sau încrucișat) al corpului.
Asimetria se referă la faptul că cele două emisfere cerebrale pot avea funcții diferite, ceea ce, din punct de vedere evoluționist, are mare sens pentru creșterea eficienței. Astfel, specializarea unei anumite emisfere pentru o anumită funcție lasă loc celeilalte pentru a procesa un alt tip de activitate.
Faptul că emisfera dreaptă controlează activitatea de pe partea stângă a corpului și invers este cunoscut de toată lumea, însă motivele rămân neelucidate. Una dintre cele mai vehiculate explicații este că, atunci când animalele simțeau amenințarea venind dintr-o parte a corpului, aveau nevoie să se deplaseze în partea opusă pentru a se proteja.
Revenind la procentul uriaș de dreptaci
Prima ipoteză a fost dată de prezența centrului vorbirii în emisfera stângă, întrucât se presupune că a comunica prin gesturi reprezintă începuturile limbajului. Însă cercetările din ultimele decenii au demonstrat că, dacă centrul vorbirii este prezent la 95% dintre dreptaci în partea stângă, în mare parte același lucru este valabil și pentru stângaci, cu un procent covârșitor de 70%.
O altă ipoteză a reieșit în urma unui calcul matematic complex, care ar indica faptul că procentul de 90% versus 10% îl reprezintă balanța dintre cooperare și competiție în rândul oamenilor, de-a lungul evoluției. Dacă a fi dreptaci reprezintă un avantaj pentru cooperare, a fi stângaci oferă un atu imbatabil într-o competiție, iar omenirea a evoluat, în special, datorită cooperării.
O loterie genetică
Avansul tehnologiei a permis descoperirea, fără echivoc, că preferința pentru o mână apare înainte de naștere, chiar din primul trimestru de sarcină, încă înainte ca legăturile corticale ale membrelor să se fi format.
Așadar, dacă este înnăscută, se poate ca preferința să fie transmisă ereditar? Și aici rezultatele sunt clare, indicând faptul că nu există o corelație puternică între părinți stângaci și copiii lor. Doar 26% dintre copiii părinților stângaci ajung, la rândul lor, să aibă mâna stângă dominantă. Iar când vine vorba de doi părinți dreptaci, acest procent scade la 9%.
Deși studiile de genetică moleculară au identificat gena care determină poziționarea organelor în corp (pe stânga sau pe dreapta), unul dintre principalii cercetători al acestui subiect, Clyde Francks, declara în 2024 că variațiile genetice nu sunt cele care cauzează preferința pentru mâna stângă. Mai degrabă, afirma Francks, „este vorba despre fluctuații aleatoare ale diverselor substanțe chimice în creierul de dezvoltare din embrion“.
Un alt cercetător important, Chris McManus, indică existența mai degrabă a unui „polimorfism celebral“care duce la patru tipuri de folosire a mâinilor, și anume: dominant dreapta, stânga, mixt (folosirea mâinilor diferite pentru activități diferite) și ambidextru (folosirea mâinilor diferite pentru aceeași activitate).
În concluzie, faptul că am un copil cu mâna stângă dominantă este o întâmplare minunată, cu atât mai rară cu cât ambii părinți au dreapta dominantă și este și fetiță, numărul persoanelor de gen masculin stângaci este semnificativ mai mare decât cel feminin.
Cum este să trăiești într-o lume „de dreapta“
A devenit însă din ce în ce mai greu să o conving și pe ea că această raritate are și o parte minunată, odată cu începerea scrisului și a cititului.
Scrisul de la stânga la dreapta vine cu mari provocări pentru un copil stângaci, deoarece acoperă literele din spate cu mâna dominantă. Acesta înseamnă întinări ale paginii, dificultatea de a urmări firul logic și dimensiuni diferite ale literelor.
Deși la citit are o performanță peste media vârstei, validând concluziile unor studii aplicate pe populația generală, momentele triste au apărut odată cu descoperirea folosirii frecvente a termenului „stângaci“ în sens peiorativ, în foarte multe din lecturile pentru copii. Oricâte asigurări i-aș aduce și explicații despre sensul depășit al cuvântului, este din ce în ce mai conștientă de faptul că este diferită de copiii din jurul ei.
ABONARE NEWSLETTER
Stângacii, între tulburări de personalitate și genii creatoare – care este adevărul?
Un prim adevăr este că nu doar mâna dominantă este diferită la aceste persoane, ci și creierul lor. Cel mai mare studiu, realizat în 2021, pe datele unei populații numeroase din UK Biobank a descoperit diferențe între asimetria cerebrală dintre dreptaci și stângaci în zece arii distincte ale creierului. A fost prima dată în istorie când părți specifice ale creierului au fost legate de folosirea mâinii dominante. Aceste arii sunt dintre cele care controleză funcțiile executive (ca planificarea, rezolvarea de probleme, adaptarea), limbajul, cititul, mișcarea, văzul, starea generală și percepția durerii.
Un al doilea adevăr este că stângacii sunt supra-reprezentați în ambele categorii de mai sus – tulburări și genialitate, însă acest lucru nu este cauzat de mâna dominantă, ea fiind, la rândul său, un efect al cauzei principale.
Analiza ultimelor cercetări în domeniu indică spre perturbarea asimetriei cerebrale ca fiind principalul motiv. Studiul din 2021 a evidențiat că stângacii prezintă, în medie, o asimetrie cerebrală mai mică decât dreptacii*. Cu alte cuvinte, specializarea cerebrală este mai scăzută la aceștia și se crede că este cu atât mai mică la persoanele ambidextre și mixte. Ceea ce poate duce atât la performanțe uluitoare, cât și la tulburări grave de personalitate.
*Pentru cele zece arii cerebrale unde au fost descoperite diferențe de activitate nervoasă.
Corelații pozitive cu diverse tulburări ale proceslor mintale
Continuând istoria personală, singurul alt membru stângaci al familiei mele a fost bunica maternă, diagnosticată cu tulburare maniaco-depresivă. Cu singuranță au fost și alți factori care au contribuit la acest diagnonstic, însă, cu toate acestea, mă întreb dacă modul în care era organizat creierul ei, cu atât mai mult cu cât a fost forțată să folosească mâinile mixt, nu a reprezentat un teren propice pentru acest lucru.
O serie de studii arată că elevii stângaci pot manifesta într-o proporție mai mare simptome de ADHD, iar cei ambidecștri și micști sunt de două ori mai predispuși să aibă dislexie.
De asemenea, stângacii sunt reprezentați într-o proporție semnificativ mai mare în rândul spectrului neurodivergent, autist sau schizofrenic.
Iar ultimele cercetări indică faptul că pot avea mai des tulburări de dispoziție și pot fi aplecați spre nevrotism și anxietate.
Membri ai unui club select
Cu toate acestea, de fiecare dată când întâlnim un stângaci, ne gândim automat că este o persoană creativă și super inteligentă.
Deși împărțirea populară între creierul stâng și drept, între creativitate și logică este un mare mit, creierul funcționând simultan și complementar cu ambele emisfere în același timp, categoric stângacii fac parte dintr-un club foarte select. Cele mai strălucite minți ale lumii s-au dovetit a fi stângaci, cum ar fi Leondardo DaVinci, Michelangelo, Bach, Mozart, Einstein, Marie Curie, Winston Churchill, Franz Kafka, Kurt Cobain, David Bowie, Jimi Hendrix, John Lennon, Phil Collins, Paul McCartney, Barack Obama, Bill Gates, Celine Dion sau Lady Gaga.
O dovadă de necontestat este că, în rândul Mensa, grupul oamenilor cu cel mai înalt IQ, procentul stângacilor este de 20%, dublu față de cel al populației generale.
Una dintre explicațiile confirmate de o multitudine de studii este aceea că stângacii au o conexiune funcțională mai puternică între cele două emisfere, prin intermediul corpului calos, ceea ce le permite să proceseze o cantitate mai mare de informații, cu o viteză mai mare.
Procesarea informațiilor vizuale, cu precădere în emisfera dreptă, le permite să acceseze cu ușurință domenii artistice, să învețe să conducă ușor și să fie maeștri ai jocurilor video.
Un avantaj competitiv deosebit îl au în orice sport interactiv și de contact, deoarece oponenții lor se antrenează în special cu alți dreptaci.
Cu siguranță următoarele studii vor aduce și mai multă lumină asupra acestor persoane speciale. Până atunci, să-i sărbătorim și să încercăm să facem lumea mai incluzivă pentru ei.
Bibliografie:
- Chris McManus, Half a century of handedness research: Myths, truths; fictions, facts; backwards, but mostly forwards, National Library of Medicine, May 2019;
- Clyde Francks, Zhiqiang Sha, Antonietta Pepe, Handedness and its geneic influences are associated with structural asymmetries of the cerebral cortex in 31,864 individuals, PNAS, July 16, 2021;
- Daniel M. Abrams, Why are some people left-handed? TED-ED, April 1, 2019;
- Ayesha Rascoe, Genes play a very small role in determining left-handedness, research finds, NPR, APRIL 21, 2024;
- Kete Rope, Left-Handed vs. Right-Handed, Medically Reviewed by Zipah Sheikh, MD, WebMD, June 27, 2025;
- Akira Wiberg, Michael Ng, Yasser Al Omrah, Fidel Alfaro-Almagro, Handedness, language areas and neuropsychiatric diseases: insights from brain imaging and genetics, National Library of Medicine, September 5, 2019;
- Sebastian Ocklenburg, Ph.D, 8 New Scientific Findings About Left-Handedness, Psychology Today, May 21, 2024.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
