skip to Main Content

Te aud. Te văd. Și ce spui tu are sens!

Ploua. Cu picături mici, înghesuite și grăbite peste oamenii care se fereau de ele. Pavajul umed de pe Lipscani oglindea cerul, iar eu îl priveam uitându-mă la el, nefiresc, în jos. Mi-am ridicat privirea să verific corectitudinea reflexiei. Stropii de ploaie care începeau să alerge pe fața mea mi-au amintit de una dintre cele mai frumoase întâmplări din copilăria mea.…

Close search
Back To Top
×Close search
Caută