În iarna anului 2020, plutea în aer un val de epuizare, tristețe existențială și neputință generalizată. Auzeam aceeași triadă în cabinet, din rolul meu de psihiatru și psihoterapeut, atât din partea copiilor, cât și a adulților. Erau aceleași trei propoziții șoptite de colegi, când ne întâlneam la cafea, pe fugă, între consultații și erau aceleași trei expresii pe care la trăiam cu dificultate și durere, chiar și eu: „Nu mai pot. Nu mai vreau. Nu mai are sens“. Triada epuizării profesionale, inițial. Ulterior transformată în depresie, cum aveam să-mi dau seama.
O dezvăluire personală
În aceeași iarnă, împreună cu opt prieteni, toți medici în servicii de sănătate mintală destinate adulților și copiilor, ne aflam la o masă împreună și-mi aduc aminte exact momentul în care am început să discutăm despre sănătatea noastră mintală și fiecare dintre prietenii mei a vorbit despre faptul că urma, la acel moment și la indicația unui medic, un tratament farmacologic, pentru depresie și anxietate, pe lângă asumarea propriilor lor procese de psihoterapie. Eram, la acel moment, singura persoană care nu începuse încă un tratament, și nu pentru că nu aveam nevoie, ci pentru că-mi era rușine să recunosc față de mine că sufăr de depresie și că-mi era greu. Da, stigmatul în sănătate mintală te afectează chiar și atunci când lucrezi în acest domeniu sau, mai bine zis, mai ales atunci.
Cu toții avem un cunoscut, o persoană apropiată, un (o) coleg(ă) de muncă, prieten(ă), membru de familie care a avut nevoie, la un moment dat, de servicii din sfera sănătății mintale. La nivel global, se estimează că o persoană din opt suferă din cauza unei tulburări mintale. Cu toate astea, rar (și mai degrabă dintr-o perspectivă negativă) ne permitem să vorbim în spațiul public din România despre ce este sănătatea mintală și de ce ar trebui să fie o prioritate pentru noi toți.
O realitate în cifre
Conform raportului anual privind Sănătatea Mintală prezentat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), în anul 2019, an prepandemic: „970 de milioane de oameni, la nivel global, trăiau cu o dificultate de sănătate mintală“, cu o pondere mai ridicată în rândul femeilor. Dintre aceste persoane, „31% aveau un diagnostic din sfera tulburărilor de anxietate și 28,9% un diagnostic de tulburare depresivă“. Odată cu pandemia, în doar un an de zile, numărul cazurilor a crescut cu 28% și respectiv 26% pentru tulburările depresive, respectiv de anxietate, conform raportului Global de Povară a Bolilor (GBD)“.
În rândul copiilor, conform aceluiași raport, „la nivel global, 8% dintre copiii cu vârste cuprinse între 5 și 9 ani și 14% dintre adolescenți (10-19 ani) trăiau în 2019 cu un diagnostic de tulburare mintală“, iar rapoartele din pandemie sugerează cel puțin o dublare a poverii și a diagnosticelor în acest grup populațional.
Afectarea sănătății mintale, nu neapărat de intensitate clinică, a unei singure persoane are, de fapt, un impact asupra fiecăruia dintre noi. Afectează atât persoana, cât și familia ei, comunitatea din care face parte, productivitatea sa și costul vieții.
La nivel global, o persoană trăiește cu 10-20 de ani mai puțin atunci când suferă de o afectare a sănătății mintale, iar printre cauzele frecvente ale scurtării duratei de viață se numără nu doar boala în sine, ci și impactul discriminării și al stigmatului asociate diagnosticului, precum și limitarea accesului persoanei la piața muncii și la serviciile de sănătate dedicate. La nivel global, suicidul este responsabil pentru un deces la fiecare o sută de morți, iar un diagnostic din sfera tulburărilor mintale poate fi responsabil pentru unu până la șase ani de trai cu dizabilitate, adică aproximativ timpul mediu de recuperare după o problemă de sănătate mintală.
Realitatea din România
În România, la nivelul anului 2022, conform unui raport al Consiliului Economic și Social asupra Tabloului Sănătății Mintale, „costurile economice ale tulburărilor mintale netratate sunt substanțiale, fiind estimate la aproximativ 11 miliarde de dolari, reprezentând 3,47% din PIB“, iar asta fără a lua în considerare costurile cu spitalizarea, tratamentele ambulatorii, zilele de concediu medical, anii de pregătire a specialiștilor în domeniu, oricum prea puțini raportați la numărul de locuitori, dar și serviciile medicale, psihoterapeutice, ocupaționale, uneori inexistente, și oricum prea puțin decontate și accesibile prin programe naționale.
Tabloul clinic al sănătății mintale din România arată, din afară, dezolant, dezumanizant și dezorientat, deși există o multitudine de inițiative și oameni – adevărate insule de bine – în această poveste autohtonă despre sănătatea mintală. Prevalența tulburărilor mintale în România urmează același trend european, deși cifrele regionale sunt totuși semnificativ mai mici față de media europeană, atât în ceea ce privește diagnosticarea, prevenirea și serviciile accesate – conform aceluiași raport mai sus-menționat.
Există puține date statistice la nivel național, o absență a unei viziuni coerente la nivelul politicilor de sănătate în domeniul sănătății mintale, deși există oameni competenți și specialiști care cunosc care ar fi pașii de urmat pentru a alinia realitatea românească la viziunea europeană.
Există, de asemenea, fie o sub- sau supra- raportare a tulburărilor mintale în România, precum și un grad ridicat de analfabetism medical, ce fac apel într-o manieră de urgență pentru „importanță derulării, la nivel național, de programe de educație și creștere a conștientizării pentru tulburările mintale, care ar putea ajuta la prevenție și duce la o creștere a numărului celor care caută tratament“ și deci la o scăderea a costurilor aferente poverii unor boli prevenibile.
℗PUBLICITATE
Ce reprezintă sănătatea mintală și de ar trebui să fie o prioritate pentru fiecare
Conform OMS, sănătatea mintală este o componentă esențială a conceputului de sănătate și stare de bine, și nu se reduce doar la absența unei boli mintale. Sănătatea mintală nu este o stare binară, pe care o ai sau nu. Mai degrabă, sănătatea mintală există sub forma unui continuum de experiențe complexe, ce variază în timp și grad de afectare.
Oamenii ce beneficiază de o stare de bine mintală (bine psihosocial și emoțional) pot să facă mai ușor față stresului aferent vieții, pot realiza mai ușor care sunt abilitățile și resursele lor, pot învăța, munci și se pot adapta mai ușor mediului și provocărilor, și pot contribui la bunăstarea comunităților din care fac parte. La capătul celălalt al spectrului sănătății mintale, se află oamenii care suferă de o afectare debilitantă a sănătății mintale, trăind stări intense de durere emoțională, psihologică și sufletească.
Sănătatea mintală este intrinsecă vieții, influențându-ne modul în care gândim, simțim și ne comportăm. Uneori, ne poate afecta abilitatea de a lua decizii sau de a relaționa, după cum poate să ne și modifice perspectiva asupra felului în care ne vedem pe noi, pe cei din jurul nostru și lumea în care trăim.
Sănătatea mintală este acest concept aflat la intersecția dintre individ, societate și factori de stres și vulnerabilitate, despre care vom vorbi pe parcursul mai multor articole. Vom identifica factorii de risc și de protecție pentru sănătatea mintală, ce impact are stigmatul în sănătatea mintală și vom încerca să dăm o voce tuturor personajelor implicate în conceptul de sănătate mintală, de la beneficiari până la facilitatorii de servicii de sănătate mintală și decidenții politici, astfel încât cu toții să avem dreptul și accesul garantate la sănătate mintală.
Scurt îndrumar de termeni
Afectare a sănătății mintale – termen general ce descrie atât diagnosticele de tulburări mintale, cât și dizabilitățile psihosociale. Acoperă inclusiv stări mentale asociate cu distres semnificativ (de exemplu, moartea unui copil sau a unui părinte; război; sărăcie, pierderea casei), afectarea funcționalității de zi cu zi (de exemplu, o boală terminală sau cronică, diabet sau cancer), precum și riscul de autovătămare;
Tulburare mintală – un sindrom clinic caracterizat prin afectarea semnificativă a cogniției, a abilităților de reglare emoțională sau/și comportamentală, care reflectă o disfuncție psihosocială, biologică sau de dezvoltare a proceselor responsabile de funcționarea mentală și comportamentală;
Dizabilitate psihosocială – conform Convenției Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, reprezintă o dizabilitate care apare atunci când o persoană cu afectare pe termen lung a stării de sănătate mintală se intersectează cu blocaje diverse, ce-i pot limita sau chiar împiedica accesul și participarea în societate, în mod egal. Exemple de astfel de blocaje sunt date de discriminare, stigmat și excludere;
Stigmatul în sănătatea mintală – totalitatea atitudinilor și sentimentelor negative ce vizează persoanele afectate de o problemă de sănătate mintală. Stigmatul poate ușor antrena atitudini discriminatorii ce înrăutățesc frecvent evoluția unei persoane care trăiește cu o tulburare mintală.
De reținut
În concluzie, sănătatea mintală este un drept uman fundamental. Este esențială umanității individului, comunităților, precum și dezvoltării socio-economice sănătoase, în care fiecare poate contribui, iar absența ei poate lăsa loc tiraniei individului și societăților în forma lor dezumanizantă.
Acest articol face parte din proiectul #SănătateMintalăPentruToți, o campanie ce vizează înlăturarea stigmatului în sănătate mintală, susținută de Pagina de Psihologie și Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
