Secrete și minciuni în psihoterapie

Descriere

Chiar și în cel mai confidențial spațiu cu putință, cabinetul de psihoterapie, se întâmplă uneori ca anumite lucruri să rămână nespuse. De ce mint clienții? Dar terapeuții? Ce fel de teme tind să fie tăinuite, minimizate sau disimulate? După ce oferă o perspectivă asupra acestei problematici generale: modurile tipice în care clienții înșală în terapie, dificultățile pe care terapeuții le au în detectarea secretelor și minciunilor, precum și motivele pentru care nesinceritatea pacientului este importantă, autorii oferă rezultatele studiilor pe care le-au desfășurat pe această temă și ilustrează prin bogate exemple clinice natura specifică a celor mai comune minciuni și secrete ale clienților: gânduri suicidare și de autovătămare, probleme sexuale, abuz de substanțe, traume, precum și tema progresului clinic și a sentimentelor clientului față de terapeut. Cartea poate fi utilă atât psihoterapeuților, profesorilor și studenților din domeniul sănătății mentale, dar și clienților pentru care acest demers fascinant este încă în desfășurare, și care vor regăsi în paginile acestei lucrări numeroase elemente cu care se vor identifica.

„Știam că, dacă aduceam vorba despre asta, sfârșeam prin a vorbi toată ședința pe această temă sau, cel puțin, ea ar fi fost în mintea terapeutei. Mi-am privit autovătămarea ca pe o extensie a celorlalte probleme mai largi pe care voiam să le discut… Simțeam că dacă am fi discutat mai mult despre asta, am fi alergat după potcoave de cai morți. Am înțeles de ce făceam ceea ce făceam, dar voiam să vorbesc despre lucruri mai importante. Pentru această clientă, autovătămarea reprezenta un buton roșu, ce putea distrage atenția și care ar fi împiedicat-o să abordeze «problemele mai adânci», aflate în spatele depresiei sale și a comportamentului de autorănire. […]

A vorbi sincer și deschis despre sex și sexualitate nu este întotdeauna simplu, atât pentru terapeut, cât și pentru client. Deseori, acest lucru presupune dezvățarea unor interdicții impregnate profund, precum și a unui sentiment puternic că, procedând astfel, sunt nesocotite regulile societății. Putem înțelege de ce evitarea pe de-a-ntregul a acestor subiecte în terapie reprezintă, adesea, varianta mai simplă sau, aparent, chiar necesară. Și, cu toate acestea, capacitatea de a vorbi liber despre o parte a vieții atât de profund personală și cu o influență atât de puternică poate avea un efect eliberator, o modalitate de a integra acele aspecte ale sinelui ce se simt rușinate atunci când sunt privite prin ochii unei alte persoane.“ — fragment din carte