Despre originea timpului

Descriere

„Cu această linie de gândire, Hawking a ajuns la o problemă fundamentală, aflată la intersecția celor două teorii majore din fizică, încă neunificate: teoria relativității generale și mecanica cuantică. Propunerea lui Hawking aduce cu ea un paradox dat de caracterul încă contradictoriu al celor două teorii. Astfel, teoria clasică a relativității generale ne spune că tot ceea ce cade în gaura neagră se pierde. Informația din cărțile care ajung acolo este pierdută definitiv. Pe de altă parte, mecanica cuantică ne spune că evoluția undelor de probabilitate, cele care descriu evoluția cuantică, este continuă. Din cauza aceasta, informația din cărțile care ard se va regăsi în cenușa focului și a radiației emise.

Paradoxul acesta i-a dat bătaie de cap lui Stephen Hawking, care chiar a pus un pariu public cu fizicianul John Preskill (împreună cu fizicianul Kip Thorne), că informația se pierde definitiv în gaura neagră și deci că, la un anumit nivel, legile cuantice, așa cum sunt cunoscute, trebuie modificate. În principiu, unificarea teoriei relativității generale și a mecanicii cuantice ar rezolva paradoxul de mai sus și altele asemănătoare. Nimeni însă, până astăzi, nu a găsit soluția acestei unificări, deși propuneri au existat, precum și direcții de cercetare ce păreau să sugereze că această unificare este posibilă.“ — Cristian Presură, autorul cărții Fizica povestită

„Problema originii ascunde originea problemei.“ — François Jacqmi

„Ușa biroului ocupat de Stephen Hawking era vopsită în verde-oliv și, chiar dacă dădea direct în salonul comun plin de freamăt și de agitație, lui Stephen îi plăcea să fie mereu ușor deschisă.

Am ciocănit și am intrat, cu sentimentul că fusesem transportat într-o lume atemporală de contemplație. L-am găsit pe Stephen așezat cuminte la biroul său, cu fața spre ușă, capul prea greu ca să și-l poată ține drept fiind rezemat de o tetieră atașată de scaunul său cu rotile. Și-a ridicat încet privirea și m-a întâmpinat cu un zâmbet de bun-venit, de parcă m-ar fi așteptat de mult. Infirmiera lui mi-a oferit un scaun lângă el și mi-am aruncat privirea pe computerul de pe biroul său. Pe tot ecranul se derula fără încetare un screen saver: Să te îndrepți fără teamă acolo unde Star Trek nu cutează să calce.“ — fragment din carte