Față în față cu furia

Descriere

Dacă îți e greu să trăiești cu furia ta, sau cu a celorlalți, această carte e pentru tine.

Dacă ai impresia că furia e un sentiment greșit și rușinos, care te coboară în propriii tăi ochi, această carte e pentru tine.

Dacă ai impresia că trebuie doar să „te abții“ și furia ta va dispărea, această carte în mod sigur pentru tine.

În ce relații ești cu furia ta?

Cartea psihologului dr. Adela Moldovan pornește de la o premisă în care ne putem regăsi cu toții: educația care ne spune că furia nu are loc în viața noastră. Din păcate, în contextul de azi, stresul și multiplele provocări de pe toate planurile ne depășesc în multe situații și ne pomenim având reacții de care ne e rușine ulterior.

Analizând această problemă prin prisma celor 15 ani de experiență în calitate de terapeut, cartea Adelei îți transmite o idee de bază:
E în regulă să fii furios. Furia e o parte esențială, importantă și elocventă, a personalității noastre.

Primul pas este acceptarea. Următorii pași urmează să-i descoperi în acest volum memorabil. Cartea Adelei prezintă o incursiune personală în universul furiei, cu tehnici, exerciții, notițe și exemple, pentru a te ajuta să asculți ce încearcă să-ți transmită latura ta întunecată și pentru a opri războiul interior dintre emoțiile neîmplinite și rațiunea care le oprimă.

Această carte e pentru tine dacă:

• ești un temperament vulcanic, predispus la reacții explozive;
• ești o persoană foarte reținută, care își reprimă cu grijă orice urmă de nervozitate și ajunge să acumuleze din ce în ce mai multe nemulțumiri;
• te învinuiești pentru momentele de iritare și ai vrea să le faci să dispară;
• ai o persoană furioasă printre apropiați și îți dorești o comunicare mai bună cu ea.

„Cartea scrisă de Adela a fost deschizătorul drumului meu înspre furie. Ba mai mult, am simțit că este ca un șerpaș care mă ghidează înspre lumi pe care simțeam de mult că e nevoie să le explorez, însă nu știam cum părându-mi-se toate suficient de periculoase încât să simt că este, în același timp excitant, cât și înspăimântător.“ — psiholog dr. Raluca Anton

„Cu această carte, Adela Moldovan își revendică poziția de lider și în știința emoțiilor, nu doar în psihologia relațiilor. Voi rămâne recunoscător pentru cât de utilă mi-a fost această lucrare, pe care o recomand cu încredere de la prima și până la ultima literă.“ — psiholog Gáspár György

„Călătoria este fascinantă tocmai pentru că, pe tot parcursul ei, ai ocazia să descoperi experiențele personale ale autoarei îngemănate cu cele ale clienților săi. Ai sentimentul reconfortant că pe lângă toate resursele pe care le primești (exerciții, fișe de lucru, tehnici, pilde, exemple, etc.) nu ești singur nici o clipă în calatoria ta.“ — Prof.univ.dr. Adrian Opre, Decan Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj

„O carte de care era nevoie, mai ales pentru un popor de nervoși cum suntem noi.“ — Consuela, Goodreads

„Mulțumesc, Adela Moldovan, pentru o carte care trebuia scrisă de cel puțin 20 de ani și care ne ajută să ne acceptăm stările despre care nu ne place să vorbim.“ — Eliza, Instagram

„Ce carte minunată pentru omul de azi, care trebuie să ofere atât de mult pe toate planurile: ca profesionist, ca soț, ca tată, ca prieten și uneori chiar nu știe cum să facă față! Bravo, Adela Moldovan.“ — Cornel, Facebook

„Sunt o persoană furioasă. Nedreptatea îmi strică ziua. Internalizez tot ce mă enervează, și chiar dacă nu exprim tot ce simt, mi se citește subtitrarea pe față. Adela Moldovan a scris cartea ideală pentru mine și îi mulțumesc din suflet!“ — Carina, Instagram

„Mi-o amintesc pe Cristina, care era medic și avea doi copii mici. Se mutase dintr-un alt oraș la Cluj pentru a-și finaliza studiile, iar soțul ei nu putuse să vină cu ea. Ea nu putea sta departe de copii, așa că i-a adus cu ea la Cluj. Își iubea enorm copiii, însă era singură cu ei, cu un program intens profesional și cu toate responsabilitățile pe umerii săi. Foarte mult își dorea Cristina să nu mai aibă izbucniri de furie și-mi amintesc cum venea în cabinet și se așeza pe canapea și îmi spunea atât de clar și atât de conștient de ce nu este bine că se înfurie.

Îmi spunea cum ea înțelege că nu e ok să strige la copii, cum ea nu își dorește să strige la copii și de ce vede că nu este bine, dar pur și simplu nu se poate abține. Și este în mod cert ceva în neregulă cu ea.

Își făcuse și un set detaliat de investigații medicale și analize pentru a investiga anumite cauze biologice ale acestor stări de furie. Îmi cerea cu atâta ardoare soluții și strategii pentru a nu mai striga la copii. Iar eu îmi doream atât de mult să i le pot oferi. Și mă durea atât de tare pentru că și eu eram mamă, și eu îmi doream să nu mai strig niciodată la copii și cumva se întâmpla să ajung iar să ridic tonul și în unele situații să urlu de-a dreptul. E atât de greu pentru noi terapeuții când ne întâlnim în cabinet cu noi. Când pe canapeaua din fața noastră ne vedem pe noi înșine cu ceea ce ne doare și pe noi.“ — fragment din carte