skip to Main Content

Sunt un împătimit al accesoriilor vestimentare bărbătești de tot felul. Cravate, papioane, butoni, eșarfe, fulare, mănuși, băști, pălării, ochelari de soare, curele, bretele, batiste de buzunar, șosete, lanțuri de portofel, coliere, brățări, inele și nu numai. O listă destul de lungă și până să o scriu, nici eu nu realizasem câte accesorii pot folosi și bărbații, în afară de ceasul de la mână. Bineînțeles că se poate și simplu, fără nimic din ce am enumerat, dar eu nu pierd aproape niciodată ocazia de a mă folosi de câteva din aceste accesorii, aproape zilnic.

Accesoriul meu preferat nu este chiar din categoria accesoriilor vestimentare. Cu toate acestea, poate fi purtat cu ușurință la orice tip de ținute și este o completare a acestora. E potrivit pentru multe ocazii, evenimente sau locuri. Este un scuter marca Vespa și este cunoscut, printre altele, pentru a fi un fashion icon în sine. Scuterul italian Vespa are o istorie impresionantă și se evidențiază ușor prin designul specific, atemporal, elegant, fiind în același timp casual, confortabil și nesofisticat, fiabil și durabil din punct de vedere tehnic.

Unul din motivele pentru care mi-am făcut curaj să îl achiziționez a fost nevoia de a ajunge mai repede (sau mai bine zis, la timp) și într-un mod mai plăcut la orice oră din zi, indiferent de trafic sau destinația din București, fără bătăi de cap pentru găsirea unui loc de parcare. Începuse să fie destul de prezent prin București și m-a atras instant prin felul în care se potrivea atât de firesc, în orice priveliște urbană în care se afla.

Ce mi-au adus călătoriile cu scuterul

Mai târziu aveam să descopăr că pe lângă ce am căutat inițial la el, mi-a adus mult mai multe! În portbagajul micuț de sub șaua scuterului pot depozita ochelarii, mănușile și casca de protecție, dar odată ce plec la drum, iau cu mine în „portbagaj“ mai multe emoții și sentimente decât m-aș fi gândit vreodată! Frică, furie, optimism, frustrare, relaxare, neliniște, entuziasm, îngrijorare, recunoștință, încredere, precauție, nesiguranță, inspirație, motivație.

Da, o listă la fel de lungă ca cea a accesoriilor bărbătești și da, sunt emoții și sentimente pe care le poate trăi și un bărbat. Iar dacă accesoriile sunt opționale, de emoțiile care vin către tine nu te poți apăra, indiferent de echipamentul de protecție pe care îl folosești la drum. Și nici nu ai avea de ce! De multe ori, chiar o parte din aceste emoții te ajută să ajungi în siguranță la destinație. Într-un oraș cu un trafic care îți oferă destul de multe provocări, pot spune că mersul pe scuter e ca un fel de exercițiu de prezentă conștientă (mindfulness). Sunt puține momentele în care îți poți lăsa mintea liberă să călătorească departe. E nevoie să fii mereu prezent, în moment, dar, în același timp, să fii și atent și curios la drum și la mediul înconjurător.

Merg cu același scuter Vespa model S50, fabricat în 2009, de nouă sezoane, și am ajuns să mă atașez foarte mult de el. Am depășit 25.000 de km parcurși aproape exclusiv în oraș. O medie de peste 2.700 de km pe sezon. Nici mult, dar nici puțin ‒aș zice. Încep sezonul cam din martie, de când începe primăvara să se facă simțită pe străzi. Primele ieșiri cu scuterul, după câteva luni de pauză sunt cu cel mai puternic sentiment de libertate și bucurie! Îmi aduc aminte că am simțit ceva asemănător, atunci când am învățat să merg singur pe prima bicicletă primită de mine și sora mea, în dar de la părinți, pe la vârsta de șapte ani. Pe scuter însă, o pot lua și pe soția mea, și ne putem bucura împreună de plimbări.

Până în noiembrie, când închei sezonul, merg aproape zilnic pe scuter. Dimineața îmi duc copiii la școală și grădiniță cu mașina, iar apoi las mașina acasă și plec pe scuter către lucru. În acest fel, niciun drum nu mai pare prea lung sau prea aglomerat pe tot parcursul zilei.

℗PUBLICITATE



Uneori, când revin acasă, copiii mă așteaptă nerăbdători să urce și ei pe scuterul parcat, să se prefacă ei că chiar conduc, ținând ghidonul și să înceapă să apese încântați pe toate butoanele. De altfel, observ des copii mici care sunt fascinați de vehiculele motorizate cu două roți care trec pe lângă ei, fie că sunt pe trotuar de mână cu un părinte sau privesc pe geam din mașinile din coloana de la semafor. Nu ratez nicio ocazie să le fac cu mâna și să le zâmbesc micilor curioși, iar reacția de bucurie sinceră de pe fața și din ochii lor e ceva ce preiau și eu instant!

Experiența mersului cu scuterul mi-a influențat și felul de a conduce mașina. M-a ajutat să fiu un șofer mai bun la volan, mai responsabil, mai tolerant, mai îngăduitor, mai atent cu alți participanți la trafic pe două roți și nu numai. De ceva timp, încerc să evit acel claxon prelungit, adresat  unor șoferi care, de multe ori, din grabă sau din alte motive, fac diverse greșeli în trafic. Nu cred că asta este o metodă care schimbă comportamentul acestor șoferi. Din contră, consider că sporesc tensiunile care sunt, oricum, destul de mari printre șoferi. Pentru mine, aceste claxoane sună la fel că vocea unui părinte critic către un copil. Închipuiți-vă cum ar fi dacă aceste claxoane nu s-ar mai auzi?

Conectarea de care nu prea am ținut cont

Un alt lucru important am mai primit, încă din primele zile de când am început să mă deplasez pe scuter. Este cunoscut faptul că Vespa este sinonim cu stabilirea rapidă de relații sociale, astfel că în 2013 câțiva oameni faini au constituit Vespa Club România sub forma unei organizații non-profit, menită să creeze o comunitate de oameni cu această pasiune comună. M-am împrietenit cu unii dintre fondatori și am participat la câteva evenimente care se organizau atunci și care încă se mai organizează. În zilele de joi, ne adunam la Biserica Anglicană, de lângă parcul Grădina Icoanei și ne plimbam apoi pe bulevardele din București. În astfel de plimbări memorabile cu grupul, în zumzetul Vespelor, am simțit puternic sentimentul de apartenență la grup. Un sentiment pe care îmi spuneam că nu îl caut, dar de care aveam, însă, mare nevoie. O nevoie umană universală, îndeplinită într-o frumoasă comunitate.

În prezent, deși mi-aș dori, nu mai particip activ la întâlnirile membrilor din club, însă am rămas prieten cu o parte dintre ei. De fiecare dată când mă întâlnesc pe drum cu un posesor de Vespa, indiferent dacă ne știm sau nu, ne salutăm din mers cu două claxoane scurte, sau ne facem semn cu mâna, ori dăm discret din cap și aproape de fiecare dată, ne zâmbim și chiar schimbăm câteva vorbe, dacă staționăm la semafor. Astfel apare din nou acest sentiment plăcut de apartenență la grup.

Privind spre viitor, îmi spun că vor mai trece mulți ani în care mă voi bucura la fel de mult de plimbările pe scuterul meu către locurile, experiențele, amintirile, trăirile și oamenii vechi și noi care își vor face loc în viața mea.

Daniel Ifrim − Tată de 2 copii, care mă provoacă să fiu mai bun pentru ei, dar și pentru mine. Manager în căutare de căi de comunicare în echipă și colaborare bazată pe încredere și interdependență. Intrigat de artă vizuală și vestimentară care binedispune și inspiră, dar și de accesoriile care vin în completare.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0