skip to Main Content

— „Era biletelor de 5 euro s-a încheiat…“ ‒ zicea șeful unei mari companii aeriene low-cost astă-vară.
— Hmm… poate că nu mai prind cu 5 euro, da ’cu 20 euro dus, 20 euro întors, p’astea le iau, gata!“ ‒ zicea mai pe la finalul lui septembrie subsemnata, care fericită de prețul pe care l-a prins, a realizat că merge în Italia a treia oară în ultimul an.
— Am văzut Florența, am văzut Bologna, am mers în Roma. Iaaar Italia?
— Daaa! Iar Italia!

Aceasta a fost tot o conversație pe care am purtat-o cu mine însămi, după ce am hotărât să „stocăresc“ biletele spre Bari. De fapt, mi-am dat seama că oricât de mult aș călători în Italia, tot timpul e ceva de văzut, care să te lase gură-cască. Că vorbim de nordul Italiei, de zona centrală sau de sud, găsești sigur acel ceva care o să te impresioneze măcar un pic.

Și uite-așa, cu 200 lei dus-întors, mi-am pus târtița în avion și am decolat la mijlocul lui octombrie spre Bari. BaRi, nu BaLi ‒ că așa mai făceau ochii mari prietenii când le spuneam unde plec. După, mă prindeam de unde venea așa o reacție.

Bari e un orășel superb de la Marea Adriatică, la doar o oră și cincizeci de minute de zbor de România ‒ cam cât faceți în București din Berceni în Pipera, pe la cinci seara. De vreo trei ani încoace, calculez zborurile spre afară în timpul petrecut în trafic pe la noi, și totul mi se pare brusc foooarte aproape de România.

Revenind la Bari, vă recomand să-l vizitați cu toată încrederea, dacă vreți să luați un pic de zen acasă. Aveți mare, aveți port, centru vechi, înghețată, paste și pizza bună… Și l-am prins și într-o zi de luni, cu soare, cu mers agale (ca să fac și-o rimă).

Un oraș cu istorie

O să mă întorc în Bari într-un articol #alandala pe viitor. Dar, în acest material am să încep cu piesa de rezistență a acestei călătorii de 4 zile: Matera.

Matera este locul în care s-au filmat Patimile lui Hristos, cu Mel Gibson și ultimul film din seria James Bond, cu Daniel Craig ‒ No Time to Die. Dacă ați văzut aceste două filme, sigur v-au rămas în minte imaginile de acolo. E un loc absolut spectaculos, care acum 70 de ani era considerat rușinea Europei. De ce? Asta pentru că oamenii trăiau… în grote.

Ați citit bine, în grote, exact așa cum vă imaginați voi o grotă: fără lumină, fără apă, cu tot cu animale, cai, măgăruși, pisici sau găini. Erau săraci, aveau copii mulți și unii nu supraviețuiau, din cauza bolilor ca holera sau tuberculoza.

În 1950, Guvernul Italiei i-a scos pe oameni din grote și le-a construit case. Tot în zonă. Și suntem în 2022 și încă se reface, încă se construiește. Se spune despre Matera că ar fi prima așezare umană din Italia. Existând dovezi care atestă treaba asta, încă din anul 7000 înainte de Hristos. E unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii. Ca să faceți o comparație, la Roma, primele dovezi de așezare umană ar fi de acum 5000 de ani înainte de Hristos.

Ca să vă povestesc cum am ajuns acolo, este de punctat că m-am bazat pe internet, care mi-a dat doar o legătură de la aeroportul din Bari către Matera cu autobuzul. Și rău am făcut! Am descoperit, plimbându-mă, că erau legături și din Bari (oraș) cu autobuzul. Numai că eu am mers la aeroport, nu am luat bilet online dinainte, și, ce credeți? Fix în fața mea șoferul mi-a zis: No seats left. Următorul autobuz? Peste 2 ore!

Să-mi pice fața. Așa haotic cum vă povestesc eu aici, am simțit că e și transportul din sud-estul Italiei. Ne sunt asemănători, cumva! Nu pleacă mereu la timp, nu se suplimentează autobuze. Deși turiști sunt, slavă Domnului, de dus dintr-o parte în alta. Iată ce vă recomand: organizați-vă bine de tot pe zile, pe bilete, cu ce și unde mergeți, ca să nu rămâneți cu ochii în soare, să nu pierdeți timp în zilele respective, cu organizarea, și să nu pierdeți autobuze. Ca mine!

℗PUBLICITATE



Am reușit să ajung, într-un final, cu un taxi, un pic mai scump, și cu alte cinci unguroaice pe care nu le știam, dar care vreau și ele să prindă un pic de zi și un pic de seară în Matera.

Când vechiul și noul se întâlnesc

Am intrat în grotele de acolo, care îți arătau cum trăiau oamenii pe vremuri, apoi am intrat în alte grote transformate în hoteluri de lux sau restaurant fancy (de-ți picau plombele și-ți lua vreo 3 minute să le aduni de pe jos). În capul meu era numai: „Oare s-o fi cazat Daniel Craig pe aici?“, Da’, oare, aici o fi mâncat?“.  Nu, nu se vede că-s fană Daniel Craig. Delooc!

Și cum fanii adevărați nu se dezmint, m-am așezat pe una dintre stâncile de acolo, cu panoramă, mi-am pus căștile în urechi și am ascultat Skyfall la apus. A fost un moment pe care nu am să-l uit vreodată.

Atât ziua, cât și seara, peisajul stâncilor calcaroase e un spectacol adevărat. Alături, e Parcul Murgia, care îți arată moștenirea relației dintre om și natură de-a lungul trecerii anilor și unde poți face nițel hiking pe timp de zi. Da, Matera merită văzută măcar o dată-n viață.

Am multe poze și video-uri de acolo. O parte le găsiți pe pagina mea de Instagram, pe Facebook și, în curând, pe gavrila-alandala.ro.

Călătoria asta a fost una ‒ și sincer vă zic ‒ pe sufletul meu. M-am întors cu o energie extraordinară, mi-am dat seama cât de mici suntem în realitate și cât de mult contează să ne trăim viața frumos. Până data viitoare, când vă port #alandala prin Polignano a Mare, Monopoli și Bari, rămâneți cu bine, rămâneți #alandala!

Lucrez în radio de 8 ani, sunt prietenă în timpul liber, fiică și femeie, iar câteodată un copil tembel. Dar mereu alandala… în tot ce fac, în orice sunt. Iubesc frumosul și energia bună. Trag cu urechea la oameni, pe stradă și sunt o maniacă: fac poze locurilor. Am o boală incurabilă: „descoperitul“. Caut să găsesc locuri și să cunosc oameni, sap până le aflu poveștile, apoi le împărtășesc cu apropiații. Acum, voi sunteți apropiații mei. Sunt pilotul tău digital. Poți să-ți pui sau nu centura, eu îți garantez cele mai alandala călătorii!

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0