Skip to content

Anca Lungu este jurnalistă, blogger (Prințesa polonic), soție și mamă. Originară din Suceava, Anca este o femeie extrem de puternică, determinată, ambițioasă, asumată, gata să o ia, oricând, de la început. Faptele vorbesc de la sine, și, așa se face că, la doar treizeci și patru de ani, poate spune că viața sa este demnă de scenariul unui lungmetraj. S-a mutat, în urmă cu doi ani de zile, la Nisa, alături de partenerul său de viață, căruia i-a dăruit un băiețel, dar și alături de fiica sa, mai mare, Natalia, lăsând în urmă tot trecutul și gata pentru o nouă viață.

Cum ai vrea să te descrie copiii tăi, când vor fi adulți?

Cu siguranță nu aș vrea să spună despre mine că sunt o mamă perfectă. Nu-mi mai place deloc cuvânt acesta, care ajunge să-l chinuie pe cel care se străduiește să fie, dar mai ales pe cei din jurul său, care ajung să simtă presiune și de cele mai multe ori că nu sunt suficient de buni. Mi-ar plăcea ca Iorgos și Natalia să mă poată descrie cu bune și rele și mi-ar plăcea să facă asta cu iubire. 

Care este persoana care ți-a suflat în aripi pentru a-ți împlini visurile?

Nu am avut o astfel de persoană alături de mine, dar am avut o voce în interior, o voce puternică, pe care am crezut-o de fiecare dată când îmi spunea că pot. Și cred că această voce prețioasă a fost vocea bunicii mele materne care i-a ținut loc mamei pe când eram doar un bebeluș. Bunica Adriana m-a crescut de la 8 luni la 2 ani și jumătate și a sădit în mine multe semințe care au dat roade până târziu. 

Care este emoția cea mai puternică pe care ai învățat să o gestionezi și ce ai învățat din ea?

Mi-ar plăcea să vorbesc despre o emoție puternică pe care am învățat să o exprim, să o accept, pentru ca mai apoi să constat cât de mult mi-a schimbat viața. Pentru mine furia a încetat să mai existe de pe la vârsta de 3 ani, când am înțeles că trebuie să fiu un copil bun și blând ca să merit iubirea celor din jur. O simplă întrebare m-a făcut conștientă de asta abia 28 de ani mai târziu, în cabinetul de terapie. Am fost întrebată cum mă manifest atunci când sunt furioasă și a urmat un moment lung de pauză. Acum îmi dau voie să fiu furioasă iar corpul meu nu e nevoit să exprime furia în alte moduri. 

Când ai fost conștientă de pasiunea pentru gătit și la ce perioadă de timp a luat naștere „Prințesa Polonic“?

Una dintre plăcerile mele mari era să stau în bucătărie și să o urmăresc pe mama cum gătește. Am făcut asta ani în șir, până când am început eu însămi să citesc rețete din cartea de bucate și să le pun în practică pentru fratele meu. Îmi amintesc și acum prima clătită din viața mea pe care Andrei a apreciat-o atât de mult și care mi-a dat curaj să încerc noi și noi rețete. Am crezut mult timp că îmi place să gătesc și nu pot spune că-mi displace, dar am realizat mult mai târziu, într-o existență mai conștientă, că de fapt ce-mi place este să dăruiesc. Îmi place să gătesc doar atunci când o fac pentru ceilalți și e limbajul meu principal de iubire. Dacă analizezi puțin numele pe care l-am ales pentru blogul meu de gătit cu 9 ani în urmă, vei constata că polonicul e o ustensilă de servit și nu de gătit. 

Ce părere ai despre psihoterapie? Ai pășit, vreodată, într-un astfel de cabinet?

Ceea ce-mi dăruiesc de câțiva ani încoace sunt ședințe săptămânale de psihanaliză și cred că e cea mai bună investiție pe care aș fi putut să o fac vreodată. E atât de prețios tot ceea ce am înțeles, tot ceea ce am învățat, tot ceea ce am vindecat, încât mă simt norocoasă că am avut șansa să ajung pe mâinile unui psihanalist cu vocație. 

Cum ai defini fericirea?

Acum, mai mult ca niciodată, cred că fericirea e pur și simplu o alegere și cred că e aproape sinonimă cu iubirea de sine. Fericirea e ceva de care te ocupi personal și nu cred că există o greșeală mai mare decât aceea de a ne lăsa fericirea în mâinile celorlalți. 

Care este relația ta cu România, de când te-ai mutat? 

Relația mea cu România se rezumă deocamdată la relația cu familia și prietenii din România. Spun deocamdată pentru că odată ce copiii vor fi mai mari voi iniția și o relație de descoperire și cunoaștere pe termen lung, nu doar pentru ei ci și pentru partenerul meu care e grec și care nu a văzut decât foarte puțin din țara care mi-a fost casă. 

Ce ți-ai spune dacă te-ai întâlni pe stradă?

Că sunt mândră de mine, de curajul meu, de alegerile mele și de evoluția mea. 

Care crezi că sunt cele mai importante calități ale tale ca mamă?

Sunt câteva fapte care mă fac să fiu o mamă destul de bună, nici pe departe perfectă, dar mulțumită de relația pe care o am cu copiii mei. Faptul că am învățat cum să-i însoțesc în momentele bune și mai puțin bune, faptul că-mi cer scuze de la ei atunci când e cazul, faptul că îi ascult, le răspund și îi observ, faptul că îi iubesc și când sunt furioși sau morocănoși. 

℗PUBLICITATE



Ce înseamnă Franța pentru tine?

Franța e noua acasă. 

Ce ți-a fost cel mai simplu să împrumuți de la francezi? Dar cel mai greu?

Cel mai simplu, meniul, cel mai greu, accentul. 

Ce înseamnă vulnerabilitatea pentru tine?

O dovadă de curaj. 

Cât din greșelile pe care le-ai făcut, de-a lungul vieții, au venit la pachet și cu o lecție?

Eu nu le numesc greșeli ci alegeri, care m-au adus până în punctul în care sunt astăzi. Evoluția presupune și traversarea unor momente mai dificile, însă nu aș putea spune niciodată despre o relație încheiată că a fost o greșeală. Cu siguranță au existat și momente frumoase și lucruri bune și ar fi într-adevăr greșit să colorăm totul în alb sau negru. 

Ce apreciezi cel mai mult la iubitul tău?

Sunt două calități foarte prețioase pentru relația noastră de cuplu. Harry știe să-și ceară scuze, să admită când nu a avut dreptate și mai știe să mă asculte cu adevărat. 

Care este secretul unei liniști interioare precum cea pe care o emani tu?

Liniștea interioară nu a fost o stare permanentă pentru mine, am muncit mult cu mine pentru asta. Nu e niciun secret la mijloc. 

Ce planuri ai in această vară?

Singurul plan, destul de curajos în condițiile date, este să ajungem în Grecia, acolo unde am organizat o reuniune de familie. Părinții mei vor veni și ei din România și dacă totul va fi bine, vom petrece câteva zile frumoase împreună. 

Care este cea mai recentă carte care te-a atins atât mental, cât și sufletește?

Omul în căutarea sensului vieții de Viktor Frankl. E o carte minunată pe care am recomandat-o și celor care îmi urmăresc profilul de Instagram. 

Ce ați făcut pe data de 14 iulie, de ziua Franței?

Pentru mine 14 iulie nu este doar Ziua Franței, ci una dintre cele mai fericite zile din viața mea, când i-am dat naștere mezinului familiei. Așa că pe 14 iulie l-am sărbătorit pe Georgios-Alexandros care a împlinit doi ani. 

Ce te motivează să te ridici din pat dimineața și să faci ceea ce faci?

O să revin la cartea despre care am vorbit mai sus și îți voi spune că am înțeles niște lucruri prețioase legate de scopul vieții mele. „Cel care are un motiv pentru care să trăiască poate îndura aproape orice“ spune Frankl în cartea lui. Oamenii au nevoie de un „de ce“ pentru a supraviețui, pentru a merge mai departe, iar „de ce“-ul poate fi iubirea pe care o porți aproapelui, poate fi munca creativă, sau pot fi ambele, așa cum se întâmplă în cazul meu. Așa că ce mă motivează e dragostea, grija, responsabilitatea față de familia mea și dorința de a crea. 

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0