fbpx
skip to Main Content

Este soț, tată, om de televiziune, blogger de parenting (taticool.ro), influencer și om de afaceri. “Jonglează”, cu brio, aceste roluri și pare mereu neobosit. Este absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București), dar și masterand în Management și Resurse Umane (SNSPA). Este printre primele persoane publice de sex masculin din România care nu s-au sfiit să vorbească deschis despre experiența paternității, lucru care l-a ajutat să-și creeze o comunitate strașnică în jurul său. Doamnelor și domnilor, Dan Cruceru este invitatul din săptămâna aceasta de pe Pagina de Psihologie, la rubrica #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine.

Ce înseamnă pentru tine banii și în ce relație ești cu aceștia?

Știi vorba veche: banii nu aduc fericirea, dar o întrețin al naibii de bine? Față de acum 20 de ani nu sunt mai fericit exclusiv datorită banilor, dar sunt mai fericit pentru că, odată cu ei, am reușit să creez noi experiențe pentru mine și familia mea. De la investițiile în educație pentru copii, la spațiul în care locuim și care ne asigură odihna, la atracțiile de pe planetă pe care le-am putut vedea cu ochii noștri, toate astea au avut nevoie de bani. Așa că da, banii sunt importanți. Aș fi ipocrit să spun altceva. Îi muncesc, îi strâng mai greu sau mai ușor, depinde de situație, și îi investesc în visuri pe termen lung. Ocazional fac aroganțe, mai ales în privința cadourilor pentru soție. Consider că merită măcar o dată pe an ceva ce nu și-ar cumpăra singură. Mai important decât banii, cred, însă, că este să faci ce îți place la locul de muncă. Dacă te simți bine acasă, cu ai tăi, dar și la serviciu, atunci poți spune că ești un om fericit.

În calitate de antreprenor, ce te face cel mai vulnerabil? 

Acord încredere oamenilor foarte repede. Nu de puține ori în viață, mi s-a întâmplat să pierd pentru că nu mi-am putut închipui că, deși bați palma asupra unei înțelegeri, oamenii pot avea interese ascunse. Și da, am acumulat frustrări. Dar, cumva, până acum, am reușit să recuperez pe alte părți și să mă ridic mereu. Așa că mă accept cu această vulnerabilitate și merg mai departe.

Te-a tentat să faci parte din peisajul politic autohton?

Am crezut multă vreme că este de ajuns un politician în familie. Mai ales în perioada în care soția era un lider important, clar nu aveam același preocupări. Între timp, am mai căpătat experiență odată cu vârsta și nu a mai fost un subiect atât de ignorat de mine. Am avut vagi discuții, cândva, despre a trece din mediul privat spre cel politic, dar nu s-au concretizat. La un moment dat, însă, începi să vrei să schimbi lucrurile cu mâinile tale. Simți că nu mai poți trăi doar în bula ta, simți că ești dator, pentru binele copiilor tăi și ai tuturor, să te implici, să încerci să faci mai bine unele lucruri. Momentan, rămân în zona mea de confort, dar cine știe ce voi face peste 10 ani…

Cum e viața departe de ecranul TV?

Viața mea e frumoasă. Chiar pot spune că am cam tot ce îmi doresc. Am doi copii, ai mei toți sunt sănătoși, afacerile personale sunt în continuă dezvoltare. Suntem bine. În privința televiziunii, am ales ca ea să fie precum tortul de ziua ta. E foarte frumoasă, dar o gust din când în când, la momente aniversare. Și e bine așa pentru că, sincer, n-aș mai putea să mănânc zilnic tort făcut de alții. Pe termen lung, prefer „mâncărurile“ gătite de mine, dar televiziunea rămâne un subiect drag mie.

Ce format tv te-ar mai atrage, în prezent?

Sunt formate actuale la care încă mă uit, dar sunt curios și ce ar mai putea apărea nou pe piața românească. Apreciez proiectele serioase, de anvergură, ce au la cârma lor prezentatori profesioniști, carismatici, credibili. Survivor a fost un astfel de proiect, dar era, pur și simplu, prea departe de casă, pentru prea mult timp.

Care sunt acele calități care te-au făcut să te îndrăgostești de soția ta?

Soția mea este una dintre cele mai puternice persoane pe care le-am cunoscut în viața mea. Știe foarte bine ce vrea, este foarte hotărâtă și nu o abate nimic din calea ei. Eu visez mult, creez, ea e cea realistă, cu picioarele pe pământ mult mai mult decât mine. Ne completăm foarte bine și cred că asta ne-a ținut mai mult de 12 ani unul lângă altul. M-am îndrăgostit de creierul ei, dar și de aspectul ei, iar acum, după atâția ani, cred că suntem indispensabili unul altuia.

Cum arată în ochii tăi infidelitatea și ce crezi că ai face dacă ai fi înșelat?

Sincer, mă gândeam la acest subiect când aveam 20 de ani și relații pasagere. Am înșelat și am fost înșelat. De-ale tinereții valuri! Acum, nici măcar nu îmi pun problema că aș putea fi trădat. Pur și simplu. Mi se pare că există foarte multă încredere în familia noastră și că avem foarte multe lucruri de făcut împreună, planuri de zeci de ani de acum încolo. Așa că nu avem timp sau chef de gelozii și infidelități. Totuși, cred că reacțiile pe un astfel de subiect sunt diferite dacă ai o căsnicie de durată, față de începuturile unei relații. Te gândești mult înainte de a face vreo prostie. Habar n-am cum aș reacționa. V-am zis, nu mă gândesc la așa ceva.

Chiar este „cool pentru tine rolul de tată?

℗PUBLICITATE



Da, da, da. Cred că este cel mai tare rol din viața mea. Tot ce fac se învârte în jurul copiilor mei. De la viața privată, la carieră, tot ce am construit este legat de Taticool. Afaceri, sentimente, emoții, toate sunt acolo și se îmbină inseparabil. V-am zis că sunt fericit. Și foarte norocos! Am creat din timpul și joaca petrecute cu ai mei copii un stil de viață, o carieră.

Care este întâmplarea cea mai grea prin care ai trecut, de când ești tată?

Când puiul îi este bolnav, părintele se topește pe picioare. Mor puțin câte puțin, când prichindeii mei suferă. Și au fost câteva momente grele de-a lungul anilor, pentru că e inevitabil să se îmbolnăvească. Salvări, internări, operații, situații limită. I-am ținut în brațe, am disperat pe interior, dar am reușit să mergem mai departe.

Ce asemănări și ce diferențe constați între cum ai fost tu crescut și cum îi crești pe copiii tăi?

Sunt un tată prezent. Sunt lângă ei. Petrec timp cu ei, îi ascult, caut să-i fac fericiți. Sunt atent cu mama lor. Sunt galant, afectiv. Mă preocupă fericirea lor și a familiei. Sunt exact opusul tatălui meu.

Ai apelat, de-a lungul timpului, la psihoterapie? 

Nu. M-am gândit la ajutorul specialiștilor în momente de cumpănă, chiar mi se pare că psihoterapia este necesară atunci când nu mai găsești soluții aproape de tine. Până acum, însă, am reușit să am în soția mea un terapeut foarte bun, așa cum și ea are în mine. Comunicăm mult, ni le spunem pe toate. Dar sunt deschis asupra subiectului.

Care este cel mai important sfat de parenting pe care l-ai primit?

„Să nu faci ca mine!“ Mi l-a dat tata, fără să-l rostească, ci prin deciziile lui în viață. În fine, foarte pe scurt, am crescut ca mulți alți copii în familia tradițională creată de comunism, cu tatăl prezent doar prin leafa cedată mamei la sfârșitul lunii. Fără sentimente, fără mângâieri, fără vorbe bune. A fost un exemplu pe care, după ce am devenit părinte, am decis să nu-l repet pentru că îmi doresc ca ai mei copii să știe că sunt iubiți și că vor găsi în mine un sprijin pentru totdeauna.

Care este cartea de parenting pe care ți-ai dori să o citească cât mai mulți părinți?

Sunt mai multe. Vă recomand lucrările lui Alfie Kohn sau Lawrence Cohen. Primul vorbește despre parentingul necondiționat, al doilea despre educarea copiilor prin joacă. Sunt abordări în care eu m-am regăsit și, prin aplicarea lor asupra copiilor mei, am creat o relație minunată cu cei mici.

Ce faci atunci când furia te cuprinde și starea de nervozitate devine greu de gestionat?  

Chiar dacă visez mult, sunt un tip echilibrat. Am mai avut momente de tensiune și de nervozitate, dar nu pot să zic că am fost învins vreodată de furie, că nu am mai știut cum să o controlez. Când n-am avut soluții, m-am dus să mă culc și am continuat căutarea a doua zi. Nu sunt violent nici măcar verbal, mi se pare un mare act de lașitate să fii dur cu cei din jurul tău, cei mai slabi ca tine, soție sau copii. Iar, în afaceri, nervozitatea nu-și are locul pentru că sigur, la nervi, iei decizii proaste.

Ești genul de părinte care va vorbi deschis cu copiii despre educația sexuală? Apreciezi că este datoria părintelui sau a școlii, în această privință?

Mi se pare un subiect foarte important. România are cele mai multe mame minore din Europa. Da, sunt 100% pentru discuții serioase despre educația sexuală. În familie, am început să discutăm despre asta cu fata cea mare, are 9 ani. Fetele de vârsta ei deja au nevoie de informații despre igienă, despre îngrijire. La 10-12 ani le vine ciclul și multe habar n-au despre asta. Educația sexuală poate fi predată ca o știință, ca și matematica sau literatura. Eu nu văd de ce ar trebui să mai fie un subiect tabu. Și cred că atât părinții, cât și școala trebuie să predea copiilor educația sexuală de la vârste fragede.

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Back To Top
×Close search
Caută