Tudor Ionescu este solistul trupei Fly Project și un prodigios producător muzical la Fly Records, studioul muzical pe care il deține împreună cu Dan Deneș, colegul lui de trupă. A reușit ca fiecare piesă a lor să devină hit și astfel, muzica Fly Project a ajuns din Siberia până în America Latină, adunând peste 1 miliard de vizualizări.
Spune despre el ca este un turist sofisticat, asta pentru că a ajuns în turneu în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, cu muzica Fly Project, este căsătorit cu Anamaria Ionescu și tatăl unei fetițe minunate, Ilinca, în vârstă de 2 ani. Alaturi de sotia lui, Ana, are un vlog intitulat Yoneștii, prin care arată momente din viața lor de zi cu zi, tot felul de peripetii și lucruri amuzante.
Cum l-ai caracteriza pe copilul Tudor?
Chiar dacă n-a fost întotdeauna cel mai cuminte și cel mai ascultător, chiar dacă n-a fost cel mai bun din clasă, chiar dacă vorbim despre începutul anilor ’80, atunci când posibilitățile materiale erau foarte limitate, copilul Tudor a avut o copilărie fericită și frumoasă. Le-aș dori tuturor copiilor să aibă o copilărie ca a mea, cu niște bunici ca ai mei, cu niște amintiri așa cum le am eu acum. De la 6 săptămâni până la 11 ani am locuit la Aiud în județul Alba, unde m-au crescut bunicii mei. Copilul Tudor a avut șansa unor bunici care, cred acum, c-au reușit cu vârf și-ndesat să pună peste cei șapte ani de-acasă, mulți mai mulți ani.
Ce ți-a plăcut cel mai mult la școală?
La școală am cam copilărit. Desigur, în limita bunului simț. Ulterior, am observat că școala și ce mai citeam pe lângă, mi-au format baza importantă de cultură generală, la care mai apelez și azi. Trebuie, totuși, să recunosc că nu, n-am făcut niciodată parte din elita clasei. Cumva, fac parte din categoria „Doamnă, copilu-i deștept, da-i puturos. Să faceti ceva, că altfel, îl las corigent.“
Mai apoi, având în vedere că am locuit foarte mulți ani singur, în timpul liber am început să citesc mult. De fapt, foarte mult. Citeam cât puteam, pentru că-mi place să știu lucruri, să intru-n povești, să-mi fac eu singur, ulterior, poveștile mele. De exemplu, abia după ce-am terminat școala, am înțeles că dacă citești istoria ca pe o poveste, o să ți se pară altfel. Așa și cu celelalte.
Care este persoana care ți-a marcat existența, în copilărie, care te-a influențat în formarea și dezvoltarea ta?
Pe mine m-au crescut bunicii până la 11 ani. Evident că, un mare procent din ce sunt azi, e datorită lor, apoi a părinților mei, a vieții, etc.
Cum este relația ta cu divinitatea?
Mă bucur c-am avut niște bunici cu capul pe umeri și cu picioarele pe pământ, care au știut să mă lase pe mine să aleg. Bunica mea era profesoară și, deși se trăgea din 12 generații de preoți ortodocși, m-a învățat să mă gândesc bine înainte să aleg orice și m-a învățat să știu să aleg. Iar până azi, mă bucur că în momentele cele mai importante, am ales corect; inclusiv când vine vorba de „divinitate“.
Care este cea mai puternică emoție care te-a marcat și cum ai depășit-o?
Sunt foarte empatic și totodată foarte emotiv, chiar dacă, la prima privire, nu par genul, iar eu lucrez cu emoție în fiecare zi. Fără emoție n-aș putea trăi. Nici nu mai știu care să fi fost cea mai puternică emoție, care să mă fi și marcat.
Ce părere ai despre psihoterapie? Ai pașit într-un astfel de cabinet?
N-am intrat niciodată într-un cabinet și cred că nici nu mi-ar plăcea, doar pentru că se numește „cabinet“. Aș intra, însă, cu mare plăcere într-un loc care ar putea să se numească birou de psihoterapie. Vorba vine, birou… Ceva care să nu sune „spitalicesc“. Chiar mi-ar plăcea. N-am avut niciodata șansa, dar pe cuvânt că mi-ar plăcea. Demult plănuiesc. Plus că, evident, am niște probleme.
Cum ai vrea să te descrie Ilinca, fiica ta, când va fi la vârsta adultă?
Tatăl meu, cel mai bun tată din lume.
View this post on Instagram
Tot ce-am pierdut eu in toata viata asta, nu se compara cu ce-am castigat. #LaMultiAni #ILINCA ❤️
Cum definești succesul?
Nu știu. Nu știu, pentru că, chiar dacă sunt foarte conștient de succesul trupei Fly Project, din toate punctele de vedere, eu, de mine am tras întotdeauna să găsesc ce-i mai bun. Pentru mine există „foarte prost“ și „foarte bun“. Pe lucrul ăla mediocru, (pe ăla pe care-l consider eu mediocru), creierul meu îl și uită, imediat. Și atunci, n-am cum să definesc succesul încă, pentru că succesul din capul meu e întotdeauna următorul.
Ce lecție ai grijă să nu uite copilul tău?
Sunt prea multe lecții despre care am putea să vorbim acum, dar o să mă asigur că le va și înțelege pe toate pe parcurs. Una, printre cele mai importante, ar fi să se respecte pe ea însăși. Astfel, va reuși să respecte pe toată lumea și să fie un om de onoare.
Trei cuvinte care te definesc, ca părinte.
Nu m-am gândit niciodată la aspectul asta.
Sper totuși să nu dau cu stângu-n dreptu’ de prea multe ori.
℗PUBLICITATE
Ce crezi că nu se spune despre tine și ai vrea ca lumea să știe?
N-am fost niciodată atent la ce se spune despre mine. Cu siguranță, se spun chestii, doar că eu m-am concentrat întotdeauna asupra lucrurilor pe care le am în planurile de viitor. Nu poți să-ți faci planuri concentrându-te pe bârfe.
Cum reușiti să păstrați focul aprins în relația voastră romantică?
Nici noi nu știm cum facem asta, dar uite că până azi ne-a reușit.
Care sunt atuu-urile tale?
Cred despre mine că sunt un om foarte corect și obiectiv în tot ce fac.
Dacă nu ai făcut muzică, ce meserie ai fi îmbrățișat?
Nu știi niciodată ce-ți oferă viața.
M-am întrebat și eu întotdeauna chestia asta…
Când ți-a fost frică, ultima dată?
Mi-e frică în fiecare zi să nu greșesc, pentru că orice greșeală de-acum, ne va afecta viitorul.
Ce reprezintă radioul pentru tine?
Cea mai importantă școală, de după școală.
La radio am învățat să vorbesc, la radio am învățat muzică, foooaarte multă muzică, la radio am învățat că muzica, ascultatorii și gusturile diferă, și că nu poți să mulțumești pe toată lumea, niciodată. Tot la radio am învățat că dacă faci ce-ți place, nu obosești aproape deloc, având în vedere că munceam șapte zile din șapte, iar asta s-a întâmplat timp de vreo 13 ani. Practic, radioul a fost, pentru mine, cea mai bună școală care m-a pregătit pentru ce-a urmat: Fly Project.
Dacă ai avea șansa să schimbi ceva la tine, care ar fi acela?
Dacă aș avea șansa să schimb acum ceva la mine, aș putea să și schimb dac-aș avea voința necesară, dar dacă m-aș întoarce-n timp, n-aș schimba nimic. Nimic din toți anii ăia-n care mâncam o data la câteva zile, pentru că n-aveam ce și dormeam patru ore pe noapte. N-aș schimba nimic, pentru că altfel, n-aș reuși să fiu pregătit pentru ce urmează. Eu cred foarte tare că nimic nu-i întâmplător. Orice în viață, se întâmplă cu un scop.
Când privești în urmă, la toți anii în care piesele voastre (Fly Project) au fost hituri atât în România, cât și în străinătate, ce vezi schimbat la tine și la modul tău de a vedea lucrurile și viața?
Am învățat că nimeni nu-ți vrea ție răul. Toți își vor lor binele.
Ai vreun regret?
Am multe regrete, dar ce folos acum?
Trebuie să privim înainte, nu să stăm să ne plângem răni…
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
