Lebăda neagră

Nassim Nicholas Taleb, om de afaceri, eseist şi cercetător, este unul dintre cei mai îndrăzneţi şi mai excentrici gânditori contemporani, pledând pentru acceptarea şi asumarea incertitudinii în toate domeniile vieţii. Devenit filosof din agent de bursă şi analist al riscului, Taleb îşi petrece o mare parte din timp studiind în izolare sau meditând asupra ideilor sale în cafenele din întreaga lume. Bun cunoscător al limbilor care au circulat în zona Levantului (greacă, latină, arabă), vorbitor de engleză, franceză, italiană, spaniolă și pasionat de filologia clasică, Taleb scrie într-un stil flamboaiant, ironic, pestriţ, combinând anecdota cu demonstraţiile matematice şi pamfletul acid cu meditaţia filosofică. Scrierile sale au fost traduse în peste 30 de limbi, iar numele îi este asociat în mediile de afaceri din întreaga lume cu noţiunile de Lebădă Neagră și antifragilitate.

În prezent este Profesor Emerit de Ingineria Riscului la Institutul Politehnic al Universităţii New York, însă evită onorurile şi constrângerile academice, fiind convins de faptul că acestea ucid spiritul viu al cunoașterii autentice.

Nassim Nicholas Taleb şi-a dedicat viaţa studierii incertitudinii și probabilității, construind trei cariere în jurul acestui interes: om de afaceri, eseist pe teme filosofice şi cercetător academic.

Este Profesor Emerit de Ingineria Riscului la Institutul Politehnic al Universității New York, dar își petrece cea mai mare parte din timp studiind (în condiții de izolare strictă) ori cutreierând ca flaneur prin întreaga lume. A predat în universităţi de prestigiu (Sorbona, Oxford, London Business School) şi a lucrat pentru instituţii precum Fondul Monetar Internaţional, Forumul Economic Mondial de la Davos, dar şi pentru unele dintre cele mai mari bănci din lume. Cărţile sale au fost publicate în peste 30 de limbi.

Activitatea în lumea finanţelor i-a adus experienţa şi detaşarea necesare pentru a aborda fenomenul predicţiilor economice (şi nu numai) cu maximă precauţie. Convins că tot ceea ce este viu e guvernat de aleatoriu, Taleb consi­deră că instituţiile umane (administraţiile centrale şi locale, sistemele educaţio­nale şi sanitare etc.) trebuie să accepte întâmplarea, eroarea, norocul, riscul, opacitatea ca fiind condiţii naturale, deci perfect acceptabile, pentru orice tip de ­discurs şi de conduită.

El urmăreşte antifragilitatea în politică, economie, educaţie, medicină, inginerie, matematică şi în multe alte domenii, combinând datele oferite de ştiinţe cu înţelepciunea populară, dar şi cu reflecţiile filosofice şi artistice din culturile mediteraneene.

Taleb crede că ceremonialismul corupe cunoaşterea, transformând-o într-un sport cu spectatori, aşa încât a încetat să mai accepte premii, diplome onorifice şi distincţii academice.