Vă dați seama, m-am pornit în minte cu ideea de „CA-PI-TA-LĂĂĂ“, adică aglomerație, agitație, mult trafic și ceva poluare, dar „maaamă, o să fie 42 de grade, stai să vezi cum o să respirăm în aerul ăla“ și câte și mai câte idei preconcepute. Doar deh, compari ce ai acasă (Bucureștiul), cu ce au alții – în acest caz, capitala Spaniei. Vorbim despre un oraș cu peste 3 milioane de locuitori și triplu ca mărime față de capitala României.
Numaaaai că… s-a dovedit a fi o cu totul altă poveste!
Înainte de asta, vreau să vă spun că aș fi ales ceva cu mare, ocean, pentru o vacanță de iunie. Dar, uite cum m-am procopsit cu bilete la un preț aproape indecent de mic (350 lei dus-întors) și iacătă-mă, măi, Gavrilă, vreo 2 săptămâni mai târziu, îndesând vreo 5 ținute în rucsacul de drum lung, musai ținute de caniculă: adică rochițe flu-flu, cum ar zice mama, și ceva pantaloni și tricouri, nici să nu le simți pe tine.
Auzisem de la mai toți prietenii: „Awww, ce fain e Madridul“; „Chiar e un oraș frumos“, numai că eu până nu văd, nu cred. Sau cred, dar trebuie să și cercetez. Și așa am ajuns aproape de jumatea lui iunie și am numărat turiștii de acolo pe degete. Nici avionul la dus n-a fost plin.
Oamenii dau culoarea orașului
Nu-mi dau seama de ce, da’ cu mâna pe inimă pot zice c-am fost norocoasă să văd orașul în forma lui pură: cu localnici și rezidenți de toate vârstele, în jurul cărora se învârte o atmosferă pe care n-o simți oriunde. Pe lângă bulevardele cochete și clădirile îngrijite și aspectuoase, oamenii dau culoarea orașului ăstuia latin, care vibrează din centrul lui, până spre cartierele mai îndepărtate.
Dintre toate călătoriile mele, doar în Bruxelles mai întâlnisem găști de câte 15-20 omuleți care se pun la povești încă de pe la 6-7 seara și rămân până târziu, în noapte, în aceeași formulă. Doar că în Bruxelles sunt foarte mulți expați.
Aici, sunt spanioli și expați care s-au integrat foarte bine. E o relaxare care plutește în aer. Vezi asta pe chipurile lor, indiferent de pătura socială: sunt veseli, zâmbesc, povestesc în gura mare sau râd în hohote și, oricât ar suna a clișeu, ei chiar trăiesc momentul.
Și nu vorbesc doar despre tineri. Sunt cupluri de bătrâni la 70-80 de ani, care indiferent de ora dimineții sau a serii, își petrec timpul la o terasă, cu o bere în față, la Cerviceria, cum mai spun ei, ori la tapas și beau o sangria.
℗PUBLICITATE
Așa că nici prima mea zi aici n-a fost diferită. E drept, am mers 22 de km pe jos, dar nu m-am grăbit nicăieri.
De pus pe lista to see
Am intrat în 5 minute la Prado și am stat acolo 4 ore. Este muzeul cu una dintre cele mai mari colecții de artă din lume. Pe lângă operele spaniole, găsești și operele altor școli europene, în special din școala italiană și cea flamandă. Sunt peste 9.000 de tablouri, purtând semnăturile lui Goya, Velázquez, Rubens, Botticelli sau Rembrandt.
Am ajuns inclusiv la expoziția olfactivă, un element-senzație din muzeu. Cei de acolo au recreat 10 parfumuri din pictura lui Jan Brueghel și Rubens, „Simțul mirosului“. E o scenă de grădină în care Venus și Cupidon sunt înconjurați de păsări, animale, vegetație, plante, flori, păuni și porci de Guineea. Brueghel a pictat flora și fauna, Rubens a adăugat figurile alegorice. Practic, te uiți la tablou, iar lângă el, sunt niște butoane pe care tu alegi să le apeși. Ele eliberează exact mirosurile de flori din pictură. Daaa… era coadă în încăpere.
Și Grădina Botanică pe care am vizitat-o a fost impresionantă, deși, la început nu pare, trebuie să îi dai un pic de răbdare. Se află exact în spatele Muzeului Prado, iar acolo ai ocazia să vezi 90.000 de plante și flori și peste 1.500 de copaci, unii aduși din diverse părți ale lumii. Grădina este împărțită în mai multe zone, însă sera expozițională e absolut fabuloasă. Acolo sunt recreate condițiile climatice ale tropicelor, subtropicelor și ale deșertului. Treci dintr-o temperatură în alta și ai ocazia să vezi ce plante sunt în fiecare zonă și să simți pe pielea ta cum rezistă.
Iar dacă vrei să vezi orașul de sus, să te cinstești cu un aperol, în timp ce te bucuri de priveliște, te pui la coadă seara, la Circulo de Bellas Artes sau te duci în timpul zilei la Riu Rooftop. Sunt două locuri foarte bune pentru a simți vibe-ul Madridului de sus, fie că mergi pe varianta de etajul 7 sau pe cea de etajul 27, cu view de 360 grade. Sounds great, așa-i?
De pus pe lista to see ar mai fi Gara Atocha, despre care se spune că ar fi prima gară construită în Spania, dar care a fost transformată într-o adevărată grădină botanică și e un element „wow!“ pentru Madrid. Dacă vrei ceva distracție, muzeul instagramabil aflat și el în apropierea gării, care se numește Ikono Museum, e un loc în care să te super-distrezi și să faci niște poze și clipuri memorabile, numai bune de postat pe social media. Timp minimum de stat: cam o oră. Iar pentru o plimbare drăguță, mergi în Parcul El Retiro și, dacă tot ești acolo, treci și pe la Palacio de Cristal, care e în patrimoniul UNESCO, să îi admiri arhitectura. Palatul e realizat în totalitate din pereți din sticlă, susținuți de coloane de fier și încoronați de o cupolă imensă.
Și ca să nu mă mai întind la vorbă, vreau să vă spun că de la Madrid, pe lângă cultură și civilizație, am primit o lecție de voie bună. De aducere aminte că viața se petrece aici și acum. Pentru asta: Salud, Madrid! În cinstea ta!
Rămân #alandala cu tine, până la călătoria viitoare! Ne vedem între timp pe instagram și pe gavrila-alandala.ro.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
