Vulnerabilitatea a devenit, în zilele noastre, un subiect destigmatizat, odată cu promovarea lui de către autoarea și formatoarea de opinie Brené Brown; dovadă stă însăși cartea Curajul de a fi vulnerabil, prin care ne îndeamnă să fim noi înșine, imperfecți și îndrăzneți deopotrivă.
Astfel, dacă până acum ceva vreme era catalogat drept ceva rușinos, tabu, slab, astăzi, exprimarea autentică a sentimentelor și a emoțiilor este mai mult decât apreciată de către oameni, demonstrând, în acest fel, cum vulnerabilitatea poate fi o măsură a curajului propriu. Dar, după cum ne reamintește și dr. Brown, nu putem ajunge la curaj fără se ne confruntăm mai întâi cu propria vulnerabilitate.
Musk – cel mai îndrăzneț om de afaceri din Silicon Valley
O surpriză plăcută și total neașteptată în acest sens este și cazul antreprenorului Elon Musk care, potrivit site-ului psychcentral.com, la show-ul Saturday Night Live a recunoscut, în monologul său, că are sindromul Asperger: „Uneori, după ce spun ceva, trebuie să spun «Vreau să spun asta», astfel încât oamenii să știe, cu adevărat, că vorbesc serios. Pentru că nu am întotdeauna multă intonație sau variație în modul în care vorbesc, ceea ce mi se pare că face o comedie grozavă. […] De fapt, fac istorie în seara asta ca prima persoană cu Asperger care găzduiește SNL – sau, cel puțin, prima care a recunoscut-o. Deci nu voi face prea mult contact vizual cu distribuția în seara asta. Dar nu vă faceți griji, sunt destul de bun să mă camuflez «uman» într-un mod emulativ.“
Elon Musk este unul dintre cei mai controversați antreprenori, biografiile scrise până la momentul actual specificând faptul că a fost introvertit și agresat în perioada școlară. Însă, cu toate acestea, Musk nu a considerat că pot fi piedici în parcursul său profesional, punând umărul la crearea mai multor companii de profil (SpaceX, Tesla ori The Boring Company), precum și a monedei digitale bazată pe meme, Dogecoin.
Întrebările și comentariile au apărut inevitabil, cu atât mai mult cu cât această tulburare generalizată de neurodezvoltare se încadrează în criteriile de diagnosticare a tulburării din spectrul autismului (TSA). De asemenea, ecouri s-au auzit și în cazul comunității autismului, întrucât există pe de-o parte persoane ce suferă de TSA (însă se identifică drept având sindromul Asperger), deși Manualul de Diagnostic al Asociației Americane de Psihiatrie ar fi eliminat acest subtip încă din anul 2013.
Ce este TSA (Tulburarea de spectru autist)?
Autismul este o tulburare de spectru ce afectează persoanele în mod individual, fiecare raportând propriul set de nevoi și de diferențe, de unde rezultă faptul că nu toate persoanele menționează aceleași comportamente ori caracteristici. Cu alte cuvinte, trăsăturile specifice autismului se regăsesc pe un spectru mai amplu.
℗PUBLICITATE
Astfel, cei care se încadrează în această categorie pot să nu aibă nevoie de sprijin zilnic, pot masca mai ușor anumite modele comportamentale, pot să nu aibă o întârziere a limbajului și, totodată, pot fi diagnosticate în adolescență.
Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA, pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu TSA, aceasta are de îndeplinit mai multe criterii: (1) diferențe evidente în modul de comunicare socială și de interacțiune; (2) tipare comportamentale repetitive; (3) probleme de mișcare. Un element distinctiv este și cel potrivit căruia persoana care suferă de autism prezintă și întârzieri intelectuale ori de limbaj.
Ecourile dezvăluirilor lui Musk
Diferențele subtile dintre Asperger și autism creează controverse în diverse moduri la nivel comunitar. Pe de-o parte, anumite persoane nu se mai regăsesc (odată cu eliminarea sindromului), alte persoane cu autism pot fi la polul opus, preferând titulatura de subtip de autism (sub diagnostic de TSA), pentru a scăpa de stigma ce își face, inevitabil, prezența.
Extrapolând, la fel se împart și părerile privind dezvăluirile lui Musk. Unii îl blamează că în acest mod încearcă să-și transforme tulburarea într-un instrument de marketing (cu scopul de a-și promova interesele pecuniare), iar, de cealaltă baricadă, sunt cei ce susțin că persoanele ce suferă de autism au nevoie de astfel de modele pentru a-și putea depăși limitele și a-și atinge întregul potențial personal.
Scriitoarea Sara Luterman susține că reacția lui Musk nu este altceva decât „o încercare slabă de a-și spăla imaginea de miliardar fără inimă“. În completare, aceasta precizează că nu este nici reprezentativ pentru comunitatea de persoane cu autism, cu atât mai mult cu cât pătrunderea pe piața muncii, instabilitatea financiară și locatară sunt dificultăți reale cu care se confruntă aceștia în viața reală, palpabilă.
Dincolo de comentariile malițioase, efectul discursului lui Musk este unul imens, care ajută, într-o proporție semnificativă, destigmatizarea fenomenului, contribuind la creșterea incluziunii sociale. Este important să trecem peste orgoliile proprii și să extragem lucrurile bune realizate de atare persoană, fie că este publică sau nu. Din păcate, autismul este o dizabilitate complexă, a cărei terapie este extrem de costisitoare; drept urmare, înainte să arătăm cu degetul, sub orice formă, este important să empatizăm mai mult decât o facem de obicei, întrucât nu putem ști niciodată care este suferința din spatele unui zâmbet afișat fățiș.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
