Cred că sunt în asentimentul multor cititori când spun că aproape tot ce am ajuns să cunosc despre foștii membri ai Casei Regale britanice, Harry și Meghan, sunt informații pe care le-am absorbit împotriva voinței mele. În ultimele luni, viața acestui cuplu a fost întoarsă pe toate părțile în presă și în social media, fiind subiectul de senzație al multor emisiuni, podcasturi și seriale. În timp ce Markle a trăit o viață scurtă în lumina reflectoarelor ca actriță la Hollywood, singura pretenție de faimă a lui Harry rămâne asocierea sa cu familia în care s-a născut.
Fie că a fost vorba de felul în care Harry și-a pierdut virginitatea cu o femeie care l-a tratat „ca pe un armăsar“, fie că a fost vorba de experiența cu psihedelice în casa actriței Courtney Cox, am aflat detalii cu caracter extrem de personal din viața prințului de 38 de ani.
Lumea nu s-a putut abține; e ca atunci când treci pe lângă un accident și te uiți fără să vrei… Indiferent de platformă (Netflix, Spotify, YouTube), cei doi sunt peste tot. Ducele de Sussex e doar cel mai recent membru al familiei regale care a valorificat puterea mass-media pentru a-și spune povestea.
În 1995, părinții lui apelau la aceeași metodă în timpul divorțului. În timp ce (pe atunci) Prințul Charles (acum rege) își mărturisea public adulterul în cadrul interviului cu Jonathan Dimbleby, Prințesa Diana dezvăluia din tainele căsniciei lor, intervievată de Andrew Morton la BBC. Nu putem să nu amintim aici de scandaloasa ei declarație: „Eram trei în această căsnicie, așa că era puțin cam aglomerat“. Aceste comportamente au deschis calea prințului Harry de a transforma, la rândul său, presa într-o resursă proprie. Întrebarea care se ridică este de ce a pornit Harry pe un drum față de care-și exprimase anterior disprețul.
Rezervă, un „strigăt de ajutor“
„Scriu asta nu ca Prințul care m-am născut, ci ca omul care am devenit. Am purtat multe pălării de-a lungul timpului, atât la propriu, cât și la figurat, iar speranța mea este că, povestind despre suișuri și coborâșuri, greșeli și lecții învățate, pot arăta că, indiferent de unde venim, avem mai multe în comun decât credem.“
Așadar, „Prințul are un de ce puternic în spatele acțiunilor sale; dorind să le arate oamenilor că are o voce, demersul său ar putea fi privit ca un act de curaj“, spune psihologul Robert Common (Robert Common este psiholog cu masterat în psihologie clinică și fondator al grupului The Beekeeper House, care susține sănătatea mintală și oferă tratament inclusiv pentru dependență).
Paradoxal, tot acolo vom regăsi amintirea prințului care povestește cum a ucis 25 de afgani în timpul perioadei sale în armată. El a mărturisit că i-a considerat „piese de șah care urmează să fie scoase de pe tablă“, ceea ce nu vine neapărat ca un șoc, din moment ce în 2013 declara că PlayStation și Xbox l-au făcut să fie un soldat mai bun.
Common a evaluat cartea prințului și consideră că aceasta este „impregnată de traume“. Referindu-se la aparițiile sale, psihologul afirmă următoarele: „Este destul de clar faptul că Harry a trecut printr-o serie de experiențe adverse în copilărie și a avut parte de durere intensă. Pare că-și trăiește viața prin ochiul publicului. Da, este o autobiografie, dar face prea puține referiri la lumea exterioară.“
℗PUBLICITATE
Ironic în toată această poveste este că prințul Harry a atacat în mod constant presa britanică, blamând-o pentru moartea mamei sale, inclusiv pentru avortul spontan al soției. Pentru cuplul care și-a făcut o cauză din a-și trăi viața cât mai departe de ochii publicului, Harry și Meghan par, în mod bizar, mult prea dispuși să-și pună pe tavă cele mai intime trăiri. Exclusiv, Harry scrie în noua sa biografie că William l-a doborât la podea, în timpul unei confruntări la Londra, în 2019. Descriind confruntarea, Harry spune că William a numit-o pe Meghan „dificilă“, „nepoliticoasă“ și „abrazivă“.
„Totul s-a întâmplat atât de repede. M-a prins de guler, rupându-mi colierul și m-a trântit la podea. Am căzut peste castronul câinelui, tăindu-mă în cioburi. Am zăcut acolo o clipă, năucit, apoi m-am ridicat în picioare și i-am spus să plece.“ Mai târziu, când Meghan a observat zgârieturile, Harry povestește că: „n-a fost atât de surprinsă și nici atât de supărată. Era teribil de tristă.“
Documentarul vs. Cartea
Este ușor de speculat cine sunt cei vizați. Poate că Harry caută să trezească o reacție din partea familiei sale, poate că dorește să-i provoace. În plus, Harry și Meghan au securizat suma de o sută de milioane de dolari pentru afacerea Netflix, afacere ce include recentul documentar care le poartă numele, plus viitoare proiecte. Menționând conținutul autobiografiei, dar și al documentarului, psihologul Robert Common spune: „Dacă aș fi CEO-ul Netflix, aș fi destul de nemulțumit, pentru că se pare că [Netflix] a primit un material destul de subțire, cel consistent fiind păstrat pentru carte.“
„Sindromul Prințesei“, o stare americană
Comportamentul lui Markle a stârnit speculații tot mai intens vehiculate, cum că ar suferi de „sindromul prințesei“. Sindromul, potrivit psihologului Sheri Jacobson, este o condiție psihologică ce se referă la manifestarea unui comportament aparținând basmelor. Dr. Jacobson a declarat pentru The Telegraph: „Este vorba de a te plasa în epicentrul fiecărei povești și de a fi prea preocupat de modul în care par lucrurile. Cred că atunci când vine vorba de Meghan, există cu siguranță trăsături vizibile, cum ar fi reflexul de a privi lucrurile din exterior, accentuarea excesivă a sinelui și ideea că totul se învârte în jurul său.“
În interviul cu Oprah Winfrey din 2021, Meghan s-a comportat precum Ariel, Mica Sirenă. Vorbind despre film, a spus: „O, Doamne, ea se îndrăgostește de Prinț și își pierde vocea!“. În documentarul Netflix, ducesa asociază realitatea vieții regale cu filmul Princess Diaries, un alt film Disney. Analizând aceste paralele, psihologul Jacobson remarcă: „Este un comportament specific american. În State, totul este amplificat și dramatizat. Există mai puțină isterie în Marea Britanie, dar, până la urmă, cu toții suntem oameni, iar oamenii sunt atrași de povești.“
Sindrom post-traumatic?
Psihologii sunt de părere că răspunsul se află în copilăria lui Harry. Rezervă pare să fie o referire la expresia „moștenitorul și schimbul“, sugerând atitudinea sa față de locul pe care-l ocupa în familia regală. Robert Common a spus: „El este rezerva“, așa cum evidențiază titlul cărții, sugerând că în mare parte a vieții sale a fost trecut în plan secund. Common susține că: „simptomatologia și ceea ce transpare clar în această carte este ceea ce noi numim trauma complexă. S-ar putea să simtă un anumit grad de ventilare în acest moment, dar cartea lui se citește ca un jurnal de traume. Pe alocuri se simte ca o caricatură, iar asta este de-a dreptul trist.“
A fi născut în familia regală n-ar trebui să însemne, sub nicio formă, închisoare pe viață. Indiferent de părerea fiecăruia deja formată despre subiect, personal nu pot să nu răsuflu ușurată că, pentru orice situație, există și o soluție sau, după caz, o cale de ieșire.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
