Este prezentator de știri la Observator 12, își iubește meseria și i se dedică întru totul. Dincolo de latura profesională, este familistă convinsă, pasionată de modă (făcând din aceasta un mic business), este tenace, determinată în tot ceea ce face și nu se sfiește să își arate vulnerabilitatea în fața publicului său. Despre toate acestea, am discutat în interviul #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe paginadepsihologie.ro cu Olivia Păunescu.
Cum îți dorești să te descrie telespectatorii?
Îmi doresc ca telespectatorii să vadă în mine un prezentator de încredere și profesionist, mereu informat și echilibrat, care aduce în casele lor cele mai importante știri, cu claritate și empatie. Dar, în același timp, chiar mi-aș dori ca oamenii să simtă că în spatele imaginii de la televizor se află o persoană veselă, mereu cu zâmbetul pe buze, caldă, relaxată și asumată.
Cum ai ales cariera în televiziune?
Cariera m-a ales pe mine ! Sau… Dumnezeu a vrut, pentru mine, acest drum. Iar eu l-am urmat.
Oamenii simt atât emoții pozitive, cât și emoții negative – în cazul tău care este emoția cu care ai nevoie să înveți să faci pace?
Pe principiul „cele bune să se adune și cele rele să se spele“… vreau să cred că mă încearcă mai multe emoții bune și frumoase. Iar când simt că intru într-un vârtej, apelez mereu la soluția salvatoare – deconectarea. Astfel că o vacanță, cât de mică, și câteva zile departe de griji și probleme, mă fac să îmi schimb starea și felul în care mă raportez la situații. Dar ca să îți răspund la întrebare, în acest moment, tristețea, nemulțumirea, cauzată de nedreptate cred că ar putea fi o emoție cu care învăț să fac pace…
Care este amintirea cea mai dragă, întipărită în minte de acasă?
Sunt atât de multe. Și pot să îți spun că sunt o răsfățată. Încă trăiesc momente minunate și adun amintiri. Am norocul să stau foarte aproape de ai mei, să mănânc încă, aproape zilnic, mâncarea delicioasă a mamei, (care apropos, îmi ghicește poftele fără să-i spun), să mă bucur de zile întregi petrecute împreună cu ei și cu sora mea și mai ales de discuții interminabile cu mama care mi-a fost cel mai bun sfătuitor, dar și cel mai aspru critic de-a lungul vieții.
Dacă ți s-ar oferi posibilitatea de a schimba domeniul de activitate, ai mai alege această cale?
DA ! Pentru că simt că sunt pe drumul cel bun. Și fac exact ceea ce îmi place. Și nu doar televiziune. Acum 12 ani mi-am deschis și un mic atelier de creație în care prind contur ideile vestimentare pe care le am. Și în care ajut foarte multe femei să arate exact așa cum își doresc. Aș putea spune că am satisfacții imediate și pe un plan, și pe celălalt, care îmi dau motivația să merg înainte.
℗PUBLICITATE
Care este sacrificiul pe care nu l-ai face niciodată în numele carierei?
Nu mi-aș sacrifica niciodată familia și viața personală.
Ce te deranjează cel mai mult la comportamentele oamenilor din social media?
Absolut nimic. Cred că fiecare face ce vrea și ce simte, și nu am de ce să mă simt deranjată de acțiunile celorlalți. Din păcate, sunt mulți oameni triști și nefericiți care își varsă frustrările în social media, și pe cine le este la îndemână. Dar și noi avem posibilitatea de a gestiona inteligent și chiar a înțelege de ce, de unde…
Ești foarte caldă și calmă. Cum reacționezi când trăiești momente grele?
Plâng. Cred că asta este reacția cea mai la îndemână, pentru mine. Dar îmi place să cred că fiecare „provocare“ este o oportunitate de creștere. Și fiecare obstacol mă face mai puternică. Plus că nimic nu este întâmplător.
Ce părere ai despre ședințele de psihoterapie?
Pot fi extrem de benefice. Fiind o fire curioasă și mereu interesată de noutăți, cred că psihoterapia oferă o oportunitate valoroasă de autodescoperire și dezvoltare personală. Îmi place ideea de a investi în bunăstarea mea mentală și emoțională, iar psihoterapia este un instrument excelent în acest sens.
Care este activitatea zilnică care îți dă cele mai mari bătăi de cap?
Nu prea am bătăi de cap. Mă bucur de libertatea de a alege. Și fac din orice posibil motiv de stres (traficul din București spre exemplu, în care mă avânt în fiecare zi) o oportunitate de a stabili probele cu clientele de la atelier, momente în care să vorbesc cu prietenele, cu mama, să comand materialele de care mai am nevoie… chiar dacă am responsabilități (și nu puține), pentru că îmi place ceea ce fac, nu le vad drept bătăi de cap…
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
