Skip to content

Gabriel Brumariu este manager de proiect, în cadrul Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală, din România. SECS are ca viziune o societate în care fiecare persoană își cunoaște și poate să-și exercite drepturile sexuale și reproductive. Obiectivele acestui ONG: Guvernul să asigure respectarea drepturilor sexuale, reproductive și de gen, iar tinerii din țara noastră să-și cunoască și exercite drepturile sexuale și reproductive. Pe 12 iulie, cei de la SECS au prezentat datele unui studiu cu privire la raportarea românilor față de educația sexuală, în cadrul panelului Vorbește-mi despre ce nu se vorbește. Despre rezultatele studiului și despre activitatea SECS am povestit cu Gabriel.

Care este adevărata raportare a românilor față de educația sexuală în rândul copiilor și a adolescenților?

Ceea ce spun rezultatele studiului realizat de Cult Market Research este că există o deschidere a societății față de predarea educației sanitare și sexuale în școli, ca materie de sine stătătoare, bazată pe informații științifice și cu teme adaptate la categorii de vârste, și cu profesori care să fie de specialitate. Per total, 77% dintre români sunt de acord cu predarea educației sanitare și a educației sexuale în școli și, în același timp, majoritatea au ca valoare principală familia. Așadar, este o ruptură între ce fac și ce spun politicienii și decidenții pe tema mult-discutată a educației pentru sănătate în rândul copiilor și adolescenților, pe de o parte, și nevoile membrilor societății și opțiunile lor.

Cum văd românii utilitatea educației sexuale, care este percepția acestora asupra beneficiilor?

Am avut atât o cercetare calitativă – care a cuprins un focus grup cu părinți și unul cu adolescenți –, cât și o cercetare cantitativă, pe un eșantion reprezentativ la nivel național. Rezultatele indică faptul că există o înțelegere atât a nevoilor tinerilor, cât și a diversității temelor care țin de educația pentru sănătate. Primul răspuns dat la întrebarea deschisă legată de motivația introducerii educației despre sexualitate în școală este „informare/ conștientizarea efectelor“ – 39%, iar al doilea, evitarea sarcinilor nedorite – 23%. Urmează și alte motivații: lipsa comunicării în familie, prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, prevenirea abuzului, scăderea numărului de avorturi. Deci, oamenii știu la ce este bună o astfel de programă. Temele pe care respondenții sondajului le-au ales pentru a fi abordate în orele despre educație sexuală sunt, în proporții între 71% – 83%: drepturile femeilor, bolile cu transmitere sexuală, prevenirea agresiunii sexuale, consimțământul, inteligența emoțională, relații interumane, metode contraceptive. Mai mult, aceste opțiuni arată, de fapt, o parte dintre cele mai comune probleme pe care românii le resimt din lipsa educației pentru sănătate, iar toate aceste informații ne spun că nu mai e cazul să vorbim dacă trebuie introdusă educația pentru sănătate în școli, ci cât de curând și cum facem pentru a fi accesibilă în fiecare școală, cu profesori bine pregătiți și cu o programă la standarde internaționale.

Își încep adolescenții care beneficiază de educație în acest sens viața sexuală mai devreme? 

Nu, dimpotrivă, studiile din țări în care s-a introdus educația pentru sănătate indică faptul că a crescut vârsta la care tinerii și-au început viața sexuală, a crescut rata de utilizare a mijloacelor de protecție, a scăzut numărul de contacte sexuale și de comportamente riscante, deci, inclusiv riscul de transmitere de boli sexuale, a scăzut numărul sarcinilor nedorite și al avorturilor, a scăzut numărul cazurilor de abuz sexual și de bullying.

De exemplu, în Olanda, care are un program foarte bine pus la punct de educație sexuală comprehensivă, procentul adolescenților care își încep viața sexuală între 12 și 14 ani a scăzut la 15%, după începerea predării acestei materii. În alte țări procentul este mai mare – 30% în Bulgaria. 

Care este vârsta medie la care își încep viața sexuală adolescenții din țara noastră?

În România, 22,5% dintre adolescenți au primul contact sexual înainte de 15 ani, iar 11,8% prima naștere înainte de această vârstă. Problema cea mai mare este dată de rezultatele începerii vieții sexuale, unde statisticile sunt alarmante, atât în raport cu sarcinile la adolescente, cât și în raport cu rata infecțiilor cu transmitere sexuală. Pe lângă media scăzută a vârstei la care încep viața sexuală, tinerii nu sunt echipați cu informații despre prevenție și protecție, iar serviciile prietenoase și gratuite adresate acestora sunt aproape inexistente. De aceea, introducerea educației despre sexualitate în școli ar funcționa, de fapt, ca o plasă de protecție pe care societatea o întinde, ca o familie extinsă, pentru a proteja copiii și adolescenții, precum și pentru a le permite să crească sănătoși și echilibrați.

Ce ne arată statisticile cu privire la mamele minore din țara noastră?

Statisticile cu privire la mamele minore din România ne arată, an de an, că suntem fruntași în Uniunea Europeană la numărul de mame minore până în 15 ani și între 15-19 ani. În 2018, au devenit mame 727 de adolescente cu vârsta sub 15 ani și 18.753 de fete între 15 și 19 ani.

În anul 2020, 673 de fete sub 15 ani și 15.915 cu vârste între 15 și 19 ani au născut. Sunt cifre enorme, care trebuie luate în serios și care demonstrează că refuzul de a face educație despre sexualitate și contracepție, precum și absența mijloacelor de planificare familială au rezultate catastrofale în societate. Situația este alarmantă, dar soluțiile există și sunt ușor de aplicat, mai ales că autoritățile ar avea sprijin atât din partea noastră, a ONG-urilor de specialitate, cât și a partenerilor internaționali. 

Studiul realizat la cererea SECS arată că valoarea principală a românilor este familia. Cum îi putem sprijini pe părinți în procesul de facilitare a unei educații sexuale corespunzătoare?

Acest lucru arată, încă o dată, faptul că nu există o contradicție atât de mare între valori ca familia sau credința și educația sexuală. Realitatea este că accesul la educația despre sexualitate susține și ajută viața de familie. Oamenii probabil că au înțeles acest lucru. Gândiți-vă câte griji își fac părinții, mai ales cei care au copii la pre-adolescență și adolescență, care tind să stea foarte mult pe internet, care intră în diverse găști, care nu mai comunică la fel de mult cu ai lor. Pentru ei, să aibă siguranța că există o sursă de autoritate, la școală, care completează informațiile oferite în familie, poate fi liniștitor. Apoi, să ai copilul protejat, informat și dotat cu principalele noțiuni care îl ajută să aibă discernământ în situații care i-ar putea pune sănătatea în pericol sau să ai un copil protejat de bullying și care se respectă pe sine însuși – toate aceste lucruri contribuie la liniștea și la echilibrul oricărei familii. Orice familie în care copilul crește echilibrat și sănătos este o familie mai echilibrată, mai sănătoasă și mai fericită.

℗PUBLICITATE



Este esențial, însă, și ce învață copilul acasă. De altfel, noi considerăm că programa care se predă la școală trebuie să vină în completarea a ce învață acasă și să-i ajute pe tineri să adopte un cod de conduită comun, care să-i ajute să respecte niște reguli, cu impact pozitiv asupra echilibrului lor emoțional, psihologic și fizic. Părinții trebuie, așadar, să învețe și ei acest cod și cum să vorbească cu copiii, cum să-și construiască încă de când aceștia sunt mici o relație de încredere cu ei. Psihologii și psihoterapeuții joacă un rol fundamental, programele de formare parentală sunt foarte bune. De asemenea, grădinițele și școlile pot și ele să ajute. Cărțile de specialitate și chiar resursele online sunt și ele utile. Este nevoie, cu siguranță, de campanii de educare și de informare și pentru părinți.

Însă contează foarte mult și ce fac autoritățile. De exemplu, o programă pregătită științific și prezentată în mod transparent, pentru a fi înțeleasă de părinți, discuții deschise cu aceștia organizate în școli, chiar ore de formare pentru părinți – ar ajuta enorm pentru a consolida înțelegerea și încrederea.

Nu am văzut, însă, progrese. Există programa de Educație pentru Sănătate, adoptată încă din 2004, de către Ministerul Educației. Opționalul poate fi accesat de către părinți, dar din păcate sunt multe impedimente. În primul rând, programa trebuie revizuită. Trebuie dezvoltate manuale avizate de minister, lucru care până astăzi nu s-a întâmplat; trebuie realizată o formare în masă a cadrelor didactice și trebuie făcut accesibil opționalul în toate școlile, lucru care, de asemenea, nu se întâmplă.

Dacă am vedea educația sexuală drept o plasă de siguranță pentru copiii și adolescenții din România, ce s-ar schimba la nivel de societate?

Educația pentru sănătate − ca un cod de conduită, complementar cu educația primită acasă − reprezintă și trebuie văzută ca o plasă de siguranță pentru tineri, atât din punct de vedere preventiv, cât și prin prisma împuternicirii lor. Copiii și adolescenții sunt învățați la școală cum să se poarte cu sine și cu ceilalți, în orice situație, pentru o viață echilibrată, împlinită și onestă. 

O societate cu indivizi mai sănătoși, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional, mai siguri pe sine, mai echilibrați și mai onești, este o societate care se orientează către cetățenii săi și care are toate premisele devenirii unei societăți mature, responsabile și cuprinzătoare.

Cum se discută în România despre educația sexuală − există un discurs public potrivit sau și aici avem spațiu de creștere și dezvoltare?

Studiul nostru a venit tocmai pentru a facilita o conversație pornită de la realitate, de la percepțiile si nevoile oamenilor. Din păcate, până acum, majoritatea discuțiilor din mediul public nu au fost bazate pe date științifice și nici pe nevoile reale ale românilor. Din contră, au fost lansate foarte multe neadevăruri și dezinformări, mesaje care generează frica și neîncrederea sau intimidează. Astfel de mesaje promovează, de fapt, ignoranța. Cât de sănătoasă poate fi o societate în care ignoranța este la vârful agendei publice? Răspunsul ni-l dau statisticile cu sarcinile nedorite, cu abuzurile împotriva minorilor, cu bolile transmisibile sexual. Vrem  să responsabilizăm această conversație publică și ca cei implicați, din toate mediile, să țină cont de nevoile tinerilor și de avantajele și beneficiile educației despre relații și sexualitate.

Cum își propune SECS să determine o schimbare în ceea ce privește sănătatea relațională și sexuală a copiilor și adolescenților din România?

Pe lângă programele pe care le implementăm la firul ierbii și pe care vom continua să le dezvoltăm, trebuie înțeles că societatea civilă nu trebuie și nu are rolul de a înlocui statul. Noi dorim, cum s-a întâmplat și în trecut, să fim partenerul statului, să îi oferim suport în dezvoltarea programei, în formarea specialiștilor și în dezvoltarea de materiale educaționale. De aceea, am și propus Ministerului să-i dăm sprijin pentru elaborarea unei programe de actualitate, conform standardelor internaționale, și pentru formarea celor care predau. Putem să facem acest lucru cu mijloacele noastre și ale partenerilor noștri din străinătate și din țară.

Cum putem noi, societate civilă, să susținem proiectele SECS

La nivelul domeniului Sănătății Sexuale și Reproductive, fondurile sunt extrem de limitate. Nevoia organizațiilor care lucrează în acest domeniul este de fonduri, pentru dezvoltarea lor și pentru capacitarea implementării de proiecte la un nivel mai mare.

Fondurile, de regulă, vin doar din proiectele pe care le depunem în diverse apeluri și care nu asigură, neapărat, o continuitate. Este nevoie ca și companiile să se orienteze și către aceste teme. Cetățenii ne pot ajuta prin promovarea mesajelor corecte privind temele educației pentru sănătatea reproducerii și sexuale, prin solicitarea opționalului de Educație pentru Sănătate în școli și încurajarea celorlalți părinți de a face același lucru, cât și prin implicarea în combaterea mesajelor false.

Nu în ultimul rând, autoritățile centrale și locale pot colabora cu ONG-urile și pot finanța anumite intervenții ale acestora la firul ierbii, pentru că, de fapt, ar delega din activitățile pe care ar trebui să le facă ele unor echipe deja formate. 

Cuvântul cheie este colaborarea. Aceasta este ideea și când spunem că e important să acționăm ca o familie extinsă.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0